Salamul de Sibiu, cunoscut inițial ca „salam de iarnă” nu este nimic altceva decât un produs de carne afumată, compus din carne de porc și grăsime, acoperit cu un strat subțire de mucegai Penicillium nalgiovense, potrivit Turnul Sfatului.
Conf. Univ. Dr. Valeria Soroștineanu, profesor la Facultatea de Științe Socio-Umane, departamentul de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă și Olga Drăghici, cadru didactic la Facultatea de Științe Agricole au făcut un studiu despre istoria salamului de Sibiu, plecând de la documentele istorice în care apare acest produs.
Documentul intitulat ”History of Salam de Sibiu” intră în detaliile industriei cărnii din Sibiu și Mediaș, precum și în istoria familiei Dozzi, care a avut un rol important în crearea acestui produs.
Mitul cărnii de cal din salamul de Sibiu
În 1940, fabrica Theil a fost cumpărată de Robert Berghaus din Germania, care a renovat-o și a dotat-o cu echipamente noi. Numele firmei devine Scandia Română S.A.R., iar producția începe din 1941, până la naționalizarea din 1948.
În perioada comunistă salamul de Sibiu era un produs de lux și un obiect de șpagă, la fel ca pachetele de cafea, țigări și Vegeta, iar fabrica “Salconserv” din Mediaș producea în perioada de glorie până la 800 de tone pe an și exporta în: Cehia, Germania, Austria, Elveția și Rusia.
Din “Epoca de Aur” datează și legenda folosirii în compoziție a cărnii de cal, singura explicație fiind că, la începuturi, în lipsa membranelor artificiale, se foloseau și membrane de cal.
