Ce înseamnă să fii evaluator în „România educată”. Condițiile în care a fost făcută corectura la simularea pentru BAC 

Ce înseamnă să fii evaluator în „România educată”. Condițiile în care a fost făcută corectura la simularea pentru BAC 

Pretențiile impuse celor care au făcut corectura la simularea de la BAC „nu pot însemna decât două lucruri – ori ești rupt total de realitatea învățământului, ori ai o mentalitate de satrap”, scrie, într-o opinie publicată în Libertatea, Anda-Irina Sturza, profesor de filosofie, Colegiul Național Gheorghe Lazăr, din București. Care au fost condițiile pe care le reclamă

Săptămâna trecută, de luni până miercuri, a avut loc simularea națională a examenului de Bacalaureat. Am participat la organizare, ca asistentă, alături de colegii mei. A fost o experiență nouă și obositoare, dat fiind că după cele trei ore de examen a trebuit să mai stăm (și să ținem și copiii) încă o oră și ceva, pentru a le scana lucrările (cu ei de față) și a le încărca pe platforma națională. După aceste 4-5 ore de examen, cei mai mulți dintre profesorii din țară au intrat la orele lor de după-amiază, sfârșind prin a petrece și câte 12 ore în școală, trei zile la rând. 

Corectură-maraton în două zile lucrătoare 

Apoi am primit cu toții lucrările de evaluat. Eu am avut ultima probă, cea de miercuri, așadar lucrările mi s-au încărcat miercuri noaptea: 80 de bucăți. Apoi a venit bomba: că trebuie făcute până luni. Adică în două zile lucrătoare! La disciplina Logică, am corectat, în medie, 5 lucrări de BAC pe oră. La Filosofie am corectat 3 lucrări pe oră. 

Unii colegi, profesori de română sau de matematică, reușesc să facă 4 lucrări pe oră: este corectură digitală, trebuie atenție mare, nu suntem obișnuiți suficient cu platforma, sau cu genul acesta de corectură – deci se poate greși extrem de ușor, mai ales pe fondul de epuizare al ultimelor zile. 

La 4 lucrări pe oră, pentru a face 80 de lucrări ai nevoie de 20 de ore. Adică 10 joi și 10 vineri, asta dacă nu îți dorești să lucrezi în weekend.

Dar pe lângă cele 10 ore de corectură care le revin joi și vineri, profesorii mai au și orele lor de la școală, care trebuie pregătite și făcute. Căci nu este vară, nu este BAC în iulie acum, este simulare în martie, deci cursurile nu s-au terminat! Dacă au 6 ore la școală, vin acasă, mai corectează 10 ore, așadar sunt 16 ore de muncă. 

Dacă au familie și copii de hrănit, de culcat, sau au teme de făcut cu ei…ghinion! Pentru că îi somează responsabilii din Educație să termine de corectat până luni. Ba chiar unor colegi li s-a comunicat că trebuie să fie gata cu totul până duminică seara. Despre calitatea corecturii într-un astfel de maraton nu se întreabă nimeni!

Răspunsul nostru la asta, al profesorilor care evaluează, este că așa ceva este imposibil. Termenul este prea scurt pentru cantitatea de lucrări, raportându-ne și la faptul că nu este vară, nu suntem la BAC, nu e vacanță: acum fiecare dintre noi are numai anumite ore pe care le poate aloca acestei corecturi și mulți ajungem să corectăm și după 12 noaptea. Sunt cazuri de profesoare nevoite să corecteze abia după ce își culcă copiii. 

Corectura la simulare, muncă voluntară 

În plus, profesorii nu sunt motivați: dacă la BAC corectura aceasta se plătește, aici, la simulare, nu, adică facem muncă voluntară, suplimentară. Orice angajat, din orice alt domeniu, are un program decent de muncă și este remunerat pentru munca pe care o depune. 

Colegii mei au stat însă și câte 12 ore în școală, zilele trecute, iar acum ar trebui să corecteze câte 10 ore pe zi, în weekend, ca să termine până luni, un termen absurd de scurt. 

Așa cum a punctat dl. Marius Nistor (sursa), ne aflăm în această situație și din cauza faptului că munca aceasta nu este plătită. Nefiind plătită, oamenii nu se înscriu, așadar ajungem în situația de a fi puțini evaluatori și de a primi fiecare câte 80 de lucrări, cu pretenția de a le corecta în două zile lucrătoare (joi și vineri).

Ce termen ar fi fost cu adevărat rezonabil 

Să mai menționăm și că în această săptămână, sâmbătă și duminică (9 și 10 martie), zile NElucrătoare, se desfășoară și olimpiadele de Română și Matematică, iar parte dintre colegii care trebuie să termine de corectat vor fi prinși și acolo, prestând o muncă ce este, de asemenea, neremunerată?

Așadar, ca să recapitulăm: în condițiile implementării experimentale a unei metode noi de evaluare, ni s-au repartizat câte 80 de lucrări de persoană miercuri noaptea și ni s-a cerut ca rezultatele acestei munci de voluntariat, neplătite, să fie gata până luni, adică în două zile lucrătoare, fără a se ține cont de situația vulnerabilă (platformă nouă, experiență nouă), sau despre cum ar putea afecta epuizarea mentală a profesorilor  (din ultima săptămână) calitatea evaluării. 

Două zile, desigur, asta dacă nu cumva exista așteptarea ca oamenii să lucreze tot weekend-ul, ceva despre care nu aș putea spune în ce scenariu de film ar fi rezonabil: poate doar dacă am vorbi despre deținuți politici trimiși la canal, sau sclavi în Egiptul antic. 

În aceste cazuri extreme te-ai putea aștepta să existe asemenea dispoziții și să nu comenteze nimeni. 

Dar într-o democrație europeană din secolul acesta, a veni cu astfel de pretenții nu poate însemna decât, din două lucruri, unul: ori ești rupt total de realitatea învățământului, pe care se presupune că îl administrezi, ori ai o mentalitate de satrap. 

Un termen realist și rezonabil, credem noi, pentru a asigura calitatea corecturii, ar fi fost două săptămâni. 

  

  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *