La momentul angajării, se solicită mai multe documente doveditoare care să ateste aptitudinile și competențele candidatului pentru respectivul post. Printre aceste documente se numără și acest certificat care face dovada compatibilității (sau nu) din punct de vedere medical. Fie că ești angajat și te-ai confruntat cu această problemă, fie că urmează să o faci, sigur acest articol este de interes pentru tine așa că… stai pe aproape.
Ce este certificatul medical „apt de muncă”?
Pentru că din exemple înțelegem mai bine, ai aici un model de astfel de certificat…
Așadar, după cum se poate observa și din modelul de mai sus, acest certificat se referă strict la abilitățile medicale strict legate de postul pentru care se face angajarea, și nu alte criterii care ar putea influența alte eventuale locuri de muncă.
De aceea, în vederea protejării angajaților, mai ales a angajatelor, legiuitorul a interzis prin lege solicitarea altor acte care nu au legătură cu postul. Conform art. 27 alin. (4) din Codul Muncii, solicitarea testelor de sarcină la momentul angajării este strict interzisă.
De asemenea, pentru anumite sectoare de activitate unde este nevoie de „calități” ceva mai speciale, se fac și alte testări și documentări speciale, pe lângă certificatul medical obligatoriu. Amintesc aici, conform și art. 27 alin. (5) din Codul Muncii, domeniul sănătății, alimentație publică, educație, precum și altele stabilite prin alte legi.
Cine îl eliberează?
După cum prevede art. 27 din Codul Muncii, procedura de eliberare, persoana sau instituția competentă, precum și eventualele sancțiuni în cazul unor nereguli se stabilesc prin legi speciale. Astfel, conform Hotărârii de Guvern nr. 355/2007, acest certificat este eliberat doar de un medic specialist în medicina muncii, acesta fiind responsabil de tot ce înseamnă examenul medical atât la angajare, cât și pe parcursul executării contractului individual de muncă.
Când este necesar?
La angajare, întotdeauna!
Însă nu este singura situație. Astfel, analizând art. 27 și art. 28 din Codul Muncii, constatăm că acest certificat este obligatoriu și în următoarele situații:
la reînceperea activităţii după o întrerupere mai mare de 6 luni, pentru locurile de muncă având expunere la factori nocivi profesionali, şi de un an, în celelalte situaţii;
în cazul detaşării sau trecerii în alt loc de muncă ori în altă activitate, dacă se schimbă condiţiile de muncă;
la începerea misiunii, în cazul salariaţilor încadraţi cu contract de muncă temporară;
în cazul ucenicilor, practicanţilor, elevilor şi studenţilor, în situaţia în care urmează să fie instruiti meserii şi profesii, precum şi în situaţia schimbării meseriei pe parcursul instruirii;
periodic, în cazul celor care lucrează în condiţii de expunere la factori nocivi profesionali, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei;
periodic, în cazul celor care desfăşoară activităţi cu risc de transmitere a unor boli şi care lucrează în sectorul alimentar, zootehnic, la instalaţiile de aprovizionare cu apă potabilă, în colectivităţi de copii, în unităţi sanitare, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei;
periodic, în cazul celor care lucrează în unităţi fără factori de risc, prin examene medicale diferenţiate în funcţie de vârstă, sex şi stare de sănătate, potrivit reglementărilor din contractele colective de muncă.
Citește continuarea pe avocatoo.ro
ARTICOL PRELUAT DE PE SITE-UL AVOCATOO.RO
