Alegătorii croați merg la urne în cadrul unor alegeri parlamentare cu mize mari care ar putea schimba în mod semnificativ sprijinul european pentru Ucraina în lupta sa împotriva Rusiei.
Zoran Milanović a ocupat anterior funcția de prim-ministru din 2011 până în 2016
Sondajele sugerează că Uniunea Democrată Croată (HDZ) conservatoare a premierului, Andrej Plenković, și-ar putea pierde majoritatea în fața unei coaliții conduse de social-democrați condusă de Zoran Milanović.
În ciuda scandalurilor de corupție, Plenković, care este prim-ministru din 2016, părea să-și fi asigurat un al treilea mandat consecutiv, până când Milanović și-a anunțat candidatura surpriză luna trecută.
Decizia lui Milanović a șocat țara, a declanșat un război de declarații între cei doi rivali mai vechi și a transformat o cursă previzibilă într-o luptă mult mai strânsă, deși instanța superioară a Croației i-a interzis lui Milanović să candideze.
Curtea Constituțională a decis la 18 martie că președintele trebuie mai întâi să demisioneze, deoarece activitățile politice de partid erau incompatibile cu funcția în principal ceremonială, ceea ce l-a determinat să-i numească pe judecători „țărani” și decizia lor „analfabetă”.
Cu toate acestea, Milanović a refuzat să înceteze campania împotriva HDZ, promițând că coaliția sa Rivers of Justice, dacă va ieși victorioasă din scrutin, va duce o „luptă fără compromisuri împotriva corupției” și va crește salariile și pensiile.
Președintele, care a spus că va demisiona pentru a deveni șef al guvernului în cazul în care Partidul Social Democrat (SDP) va câștiga, se opune, de asemenea, ajutorului suplimentar pentru Ucraina, stârnind temeri că Croația s-ar putea alinia cu mai multor membri ai UE, cum ar fi Ungaria și Slovacia.
HDZ a dominat în mare măsură politica Croației de la independența țării față de Iugoslavia în 1991, supravegheând aderarea acesteia la UE și zona euro. Croația a înregistrat o creștere economică de 2,8% anul trecut, cu mult peste media UE.
Dar opoziția față de ceea ce mulți critici văd ca un model de corupție și nepotism a crescut, odată cu numirea recentă a lui Plenković în funcția de procuror general al unui judecător de rang înalt afiliat HDZ, Ivan Turudić, stârnind proteste de stradă.
Ivan Rimac, profesor de drept la Universitatea din Zagreb, a declarat că, în timpul celor două mandate ale lui Plenković, aproximativ 30 de miniștri au părăsit guvernul din cauza acuzațiilor de corupție în cazuri inclusiv utilizarea abuzivă în serie a fondurilor UE și pierderi de către companiile publice.
Președintele SDP, Peđa Grbin, a declarat: „Când, după 17 aprilie, vom avea șansa de a forma un guvern, Croația nu va mai fi la fel – nu numai pentru că nu va exista furt de stat, ci pentru că avem grijă de problemele reale cu care se confruntă cetățenii noștri.”
Se preconizează că SDP va câștiga aproximativ 44 de locuri
Sondajele sugerează că HDZ va pierde șase dintre deputați, pentru un total de 60 în parlamentul cu 151 de locuri. Acest lucru nu ar fi suficient pentru a-și menține majoritatea cu parlamentari minoritari etnici și ai diasporei cărora li se garantează un rol în guvern în conformitate cu legea croată.
Se preconizează că SDP va câștiga aproximativ 44 de locuri, cu trei mai multe decât în 2020, cu Mișcarea Patriei anti-imigrație de dreapta pe cale să ajungă pe locul al treilea cu 14, iar partidul ecologic Mozemo cu nouă.
Plenković, în vârstă de 54 de ani, a spus recent că un vot pentru HDZ înseamnă „stabilitate, securitate și dezvoltare”, adăugând: „Chiar dacă au fost greșeli, le reparăm… Ceea ce avem este energie, entuziasm, devotament și dragoste pentru patria noastră.”
Cel mai longeviv prim-ministru al țării, care a studiat dreptul și a fost diplomat la Bruxelles și Paris, l-a acuzat în repetate rânduri pe Milanović că a încălcat constituția, că folosește un limbaj nepotrivit și că adăpostește „viziuni pro-ruse”.
Milanović, care a fost prim-ministru din 2011 până în 2016, l-a numit pe Plenković un „mincinos”, un „fals politic” și un „băiat de mingi al comisiei” pentru președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
