Claudia Goga, o profesoară din Cluj Napoca, a deschis în publicația de educație Școala 9 o dezbatere despre cum ar trebuie să se îmbrace elevii și profesorii la școală. „Cred că oamenii sunt mai mult decât hainele pe care le poartă, dar în același timp cred și în regulile pe care o societate sănătoasă trebuie să le aibă. Inclusiv în ceea ce privește hainele”, crede aceasta.
Profesoara clujeană povestește despre perioada în care a fost elevă, în comunism, și toți purtau uniforme. „Erau terne, ca niște saci, culori mohorâte. Dar toți elevii erau la fel. Iar revolta noastră s-a manifestat prin prinderea părului în vârful capului, sub formă de arteziene. Eram caraghioase, dar era modul nostru de a ne revolta împotriva acestei reguli pe care o percepeam și consideram stupidă”, povestește profesoara.
După Revoluție, au existat mai multe încercări de a reintroduce uniforma în școli, mereu după dezbateri acerbe în spațiul public.
„S-a ajuns la un fenomen extrem de puternic de bullying din cauza acestor ținute costisitoare și la stratificarea copiilor în funcție de pantofii sport pe care-i poartă, de tricourile de firmă, de pantalonii sau fustele extravagante. Unele fete – și o simplă căutare pe Facebook dovedește acest lucru cu mii de poze – vin cu fuste extrem de scurte, cu bluze mulate și decoltate/transparente”, spune profesoara.
Aceasta menționează și studii recente care arată însă că atunci când toți elevii poartă uniformă, se pot concentra mai bine la ore. „Am înțeles de ce în România este atât de contestată măsura: de multe ori cumpărarea unei uniforme standard însemna pentru unii părinți un efort financiar prea mare și în loc să acopere inechitățile, le făcea și mai evidente.”
Codul vestimentar pentru profesori
Claudia Goga vorbește și despre ținuta celor de la catedră, care în opinia sa ar trebui să respecte niște reguli. „Am întâlnit colege care consideră oportun să se prezinte în fața elevilor cu fuste scurte, mulate, bluze decoltate, transparente, pantaloni scurți sau blugi găuriți. La fel ca unele dintre eleve. Așadar, cine se ia după cine, mă întreb?”
„Am și eu colege la școală care vara vin tot așa cu pantaloni mulați sau, acum vara, în vacanță, cu pantaloni scurți, foarte scurți. Numiți-mă de modă veche, dar cred că ceea ce nu poate reglementa bunul simț trebuie reglementat prin reguli”, mai spune cadrul didactic.
Ce s-ar putea face?
Aceasta pledează pentru un cod vestimentar, pe care l-a întâlnit când a predat într-o școală din SUA și pe care îl consideră o metodă potrivită. „Un regulament care să facă obligatoriu codul vestimentar este imperios necesar. Nu trebuie să inventăm noi roata, nu trebuie să impunem uniforme, dar niște reguli de bun simț trebuie implementate.”
