Conform statisticilor oficiale ale Administraţiei Naţionale de Meteorologie, cea grea zi de iarnă este considerată data de 3 februarie 1954, când viscolul puternic a lovit în patru reprize, iar vântul a atins o viteză record în Bucureşti de 126 km/oră. Un alt record consemnat la acea dată vizează cantitatea maximă de zăpadă depusă: 115,9 l/mp în 24 de ore, la Griviţa. Cel mai gros strat de zăpadă din istoria măsurătorilor ANM a fost măsurat tot atunci, la Călăraşi: 173 cm, troienele atingând însă în unele zone din sud-estul ţării şi 5 metri, potrivit Bucurestiivechisinoi. În timpul Marelui Viscol, deszăpezirea a fost făcută după reguli stricte, s-au curaţat întâi străzile, iar oamenii trebuiau să strângă zăpada din interiorul curţilor astfel încât să degajeze zidurile caselor. Deszapezirea a fost facuta de cate armata in mare parte, dar populatia a intervenit pentru a curata zapada de pe liniile de tramvai in capitala, asa cum se poate vedea in imaginea agenției Agerpres.
Cum a fost cea mai grea iarnă din România? Zăpada era cât casa, iar în București a bătut viscolul ca în vârful munțiilor
