Mai mulți specialiști în domeniul reabilitării de clădiri istorice au dezvăluit, pentru Libertatea, modul în care, în lipsa unor reglementări și controale temeinice, fațadele multor clădiri monumentale ajung să fie doar spoite.
Despre Timișoara se spune că este orașul din România cu cele mai multe clădiri istorice. Autoritățile vorbesc de un număr de 14.000 de astfel de imobile, dar o statistică exactă nu există. Importanța reabilitării clădirilor istorice din Timișoara a fost subliniată în repetate rânduri în ultimii 20 de ani. Spre exemplu, în 2006, Consiliul Local Timișoara aproba proiectul „Reabilitarea prudentă și revitalizarea economică a cartierelor istorice din Timișoara”.
Îndrumar german pentru reabilitări corecte
În baza proiectului aprobat atunci, Primăria Timișoara și Societatea Germană pentru Cooperare Tehnică (GTZ) au dezvoltat un parteneriat în baza căruia specialiștii nemți au întocmit un ghid de reabilitare corectă și au organizat cursuri de calificare pentru arhitecți și meseriași, arătându-le „pe viu” cum se face o astfel de reabilitare.
„Pentru repararea faţadelor istorice, foarte importantă este compatibilitatea materialelor noi folosite cu cele existente. Trebuie utilizate materiale specifice locului, cum ar fi cărămida, tencuielile cu mortar de var, lemnul, sticla şi piatra naturală. Betonul, materialele artificiale, metalul, terasitul, piatra artificială sunt interzise, fiind nespecifice şi neadecvate faţadelor istorice. Tencuielile din ciment şi cele stropite cu mătura sunt absolut interzise”, se arăta în „Îndrumarul de reabilitare corectă a clădirilor istorice”.
Fațadă cu polistiren, în Timișoara
În 2016, Timișoara a fost desemnată Capitală Europeană a Culturii și era de așteptat ca, pe modelul Sibiului, fațadele din centrul istoric să fie refăcute. Pentru a-i determina pe proprietari să întrețină clădirile, Primăria Timișoara a declanșat o campanie de supraimpozitare a construcțiilor neîngrijite.
În funcție de nivelul de degradare au fost majorări de impozite de până la 500 la sută. În acest context, unii dintre proprietari au început să refacă fațadele, iar multe clădiri istorice și-au schimbat aspectul, furând privirile turiștilor și ale localnicilor.
Problemele generate de nevoia celui mai mic preț
Cu mențiunea că nu vor să dea exemple concrete, mai mulți specialiști din industria reabilitării clădirilor istorice reclamă că refacerea fațadelor se face în multe cazuri neconform, cu consecințe nefaste pe termen lung. Rareș Brădeanu este reprezentant al unui important producător de materiale de construcții, consultant și membru al Uniunii Restauratorilor din România. Brădeanu spune că din această postură a mers pe sute de șantiere și cunoaște în detaliu dezastrul din domeniul construcțiilor. El ne-a declarat că problema calității în construcții este una generalizată în România din cauza faptului că se optează pentru „prețul cel mai mic”. „Asta duce la realizarea unor proiecte proaste, la alegerea sistemelor nepotrivite și la un constructor care este de multe ori nespecializat”, explică Brădeanu, potrivit căruia problema cea mai mare nu este corupția, ci lipsa oamenilor calificați.
Văd lucrări la care sunt fonduri suficiente, dar nu sunt bine gestionate, pentru că avem proiecte slab realizate, insuficient documentate. De acolo avem un lanț întreg al slăbiciunilor care se propagă mai departe în zona de execuție și în rezultatul final.
Rareș Brădeanu, consultant și membru al Uniunii Restauratorilor din România:
„Se fac cârpeli de fațadă”
În zona monumentelor istorice, problemele sunt „chiar mai mari de atât”, iar dezastrul „nu este specific Timișoarei”. „În zonele acestea găsim foarte multe asociații de locatari care, de cele mai multe ori, nu au suficienți bani să facă reparațiile. Dacă fac rost de bani, reparațiile sau intervențiile pe care le fac sunt de fațadă. Nu se intervine de multe ori structural, nu se intervine în subsoluri și nu se intervine în zonele interioare. Este o lucrare făcută pe sfert sau pe jumătate”, este una dintre problemele identificate de Brădeanu. Tot din cauza lipsei fondurilor, apar „niște proiecte incomplete care lasă breșe foarte mari în zona de execuție”. Concret, în lipsa unui proiect bun, constructorul va executa lucrarea „după ureche”, folosind materiale neconforme. „Poți să ai materiale destinate intervenției pe restaurare, dar să nu corespundă soluției tehnice respective. Realitatea este că în zona asta de clădiri se fac cârpeli de fațadă, spoite frumos. Așa găsim pe fațade polistiren, masă de șpaclu pentru termoizolație (n.r. – adeziv de polistiren), vopsele acrilice, tencuieli decorative acrilice care, în mod normal, nu au voie să fie utilizate sub nicio formă în zona asta de construcție”, mai explică expertul, potrivit căruia proiectele realizate corect de la cap la coadă sunt extrem de puține.
Fațadă cu polistiren
„Dirigintele de șantier nu a fost pe șantier”
Rareș Brădeanu susține că în momentul în care proiectanții, arhitecții, specialiștii, constructorul, toți cei implicati, sunt de bună credință, chiar dacă apar dificultăți în timpul proiectului, ele se pot remedia. „De foarte multe ori ne întâlnim însă cu proiectanți pe care nu-i preocupă proiectul și nu calcă în șantier. Sunt foarte multe cazuri în care ne întâlnim cu diriginți de șantier care au semnat fără să fie prezenți în șantier. Am avut chiar un caz la o lucrare unde dirigintele de șantier n-a fost nici măcar o singură dată în șantier. Avem foarte multe situații unde constructorul nu are nici cea mai mică experiență”, se revoltă Rareș Brădeanu.
Expertul spune că în foarte multe cazuri, constructorii care, conform legii, ar trebui să aibă contracte cu specialiști acreditați pentru lucrări artistice din zona monumentelor semnează astfel de contracte, „de pe urma căruia obțin o semnătură fără ca acei oameni (n.r. – specialiștii) să ajungă vreodată în șantier”.
La toate acestea se adaugă lipsa de control a autorităților competente să verifice astfel de lucrări. „Sunt personaje inactive. Avem Comisie de Cultură. Foarte rar îi găsim prezenți în proiecte, la fața locului. Nu există Inspectoratul de Stat în Construcții. Acest aspect nu e specific doar orașului Timișoara, e valabil și la nivel național”, mai dezvăluie Rareș Brădeanu pentru Libertatea.
„Să nu credeți că în Oradea s-a intervenit corect”
În ultimii ani, Oradea a fost dată un exemplu pentru modul în care a reabilitat clădirile istorice. Rareș Brădeanu susține că Oradea este un model din punct de vedere al modului în care autoritățile s-au implicat pentru rezolvarea problemei fondurilor, dar din punct de vedere al calității lucrărilor, susține Brădeanu, sunt probleme și acolo. „Să nu credeți sub nicio formă că în Oradea s-a intervenit corect și bine. Sunt clădiri reabilitate corect, dar avem foarte multe spoieli și în Oradea. Sunt foarte multe spoieli și în Craiova, și în București. Noi avem o problemă sistemică și despre asta se vorbește foarte puțin”, mai spune expertul.
Specialistul consultat de Libertatea mai arată că în cazul clădirilor istorice, o reabilitare neconformă duce la degradări ale clădirii mai mari decât cele inițiale. În al doilea rând, banii cheltuiți pe spoieli ajung pur și simplu să fie cheltuiți de pomană pentru că va fi nevoie de „cel puțin la fel de mulți bani” pentru a interveni din nou asupra clădirii într-un termen scurt. „Sunt lucrări la care degradările după intervenție apar înainte de faza de recepție. O consecință este și afectarea gravă a patrimoniului. Intervenția cu materiale proaste, cu sisteme proaste, cu lucrări neprevăzute concret în proiect duce în final la o spoială care nu va ține mult”, avertizează Brădeanu.
Lipsa constructorilor specializați
Una dintre marile probleme ale industriei este lipsa forței de muncă specializate. „Asta e o problemă absolut fantastică. Inițial aveam o problemă la nivelul de jos, la primul palier, salahor, muncitor, tencuitor. Dar lipsa forței de muncă calificate începe să se vadă în partea de sus, a inginerilor, uneori și a arhitecților”, spune specialistul, care subliniază că în ciuda problemelor din domeniu sunt și lucrări bune. Un exemplu de „așa da” pe care Brădeanu acceptă să îl dea este Casa cu Atlanți, aflată în Piața Libertății din Timișoara. Până ca lucrările de aici să fie terminate, pe șantier au fost schimbate mai multe firme. Una dintre firmele de construcții care au ajuns să lucreze pe șantierul Casei cu Atlanți este condusă de Hajjar Adnan și Grațian Morariu. După acel proiect, firma s-a specializat în lucrări de refacere a fațadelor de clădiri istorice, având în portofoliu mai multe astfel de proiecte.
Grațian Morariu, stânga și Hajjar Adnan.
„Noi, de obicei, când lucrăm la fațadele de la clădirile istorice, lucrăm cu diverse asociații de proprietari. În funcție de bugetul pe care îl are fiecare asociație, noi alegem materialele. Încercăm să discutăm cu ei și să-i facem să înțeleagă importanța materialelor pe care le folosim când reabilităm fațadele. Contează foarte mult compoziția materialelor. Sunt unii furnizori de materiale pentru fațade ale clădirilor istorice care spun că materialele sunt pe bază de var. Așa sunt prezentate, efectiv, pe coperta sacului. Doar că atunci când intri în fișa tehnică și citești acolo exact ce conține, observi că apare și cimentul. Noi facem tot posibilul să reabilităm fațadele, care au o cărămidă destul de veche, de 150-200 de ani, cu materiale care nu conțin ciment, pentru că este atacată cărămida. Beneficiarii de multe ori nu se gândesc la acest aspect pentru că intervine problema bugetului”, a declarat Grațian Morariu, pentru Libertatea.
„Mulți nu apreciază lucrul bine făcut”
La rândul său, Hajjar Adnan a declarat că la multe lucrări de refacere a fațadelor se fac decopertări parțiale, iar în momentul în care se vine cu material nou lângă mortar vechi apar probleme. „Noi, la majoritatea lucrărilor pe care le-am făcut am mers cu decopertări generale. Adică am decopertat tot, până la cărămidă s-a curățat tot ce înseamnă mortar degradat, rosturi între cărămizi, ca să venim cu materiale noi, pe bază de var, compatibile cu cărămida, compatibile cu rosturile. De multe ori suntem dezamăgiți de ce se întâmplă la clădiri care au fost făcute fușerit. Mulți nu apreciază lucrul bine făcut”, spune și Hajjar Adnan.
Constructorul a explicat că pentru a păstra formele și decorurile de pe fațadă, muncitorii săi realizează, înainte de decopertare, niște mulaje cu ajutorul cărora refac formele odată cu renovarea. O astfel de muncă necesită însă multă manoperă, iar în unele cazuri, formele care dau farmec clădirii sunt realizate din polistiren, strict interzis pe astfel de fațade. „Fiind schela pusă pe fațadă, plasă, nu se prea vede ce se întâmplă. Controlul lucrărilor nu se prea face de Direcția de Cultură, ci de un diriginte de șantier, un arhitect. Controlul este destul de mic”, mai dezvăluie reprezentantul firmei de construcții.
„E ca și cum ai avea oglindă de Logan la mașină de epocă”
Marius Pascariu, inginer constructor și specializat în execuție și dirigenție de șantier în domeniul reabilitării clădirilor istorice, spune că în România nu există norme în domeniul restaurării, iar din acest motiv nu se mai prea restaurează nimic.
„La reabilitările de fațade nu se ține cont că sunt clădiri istorice. E un fel de rebranduire, o zugrăveală. Dar de multe ori, nici culorile nu mai sunt aceleași. Substanța istorică nu mai este pentru că nu se mai fac tencuieli pe bază de var tradițional, clasic, pastă. În restaurare, cea mai importantă regulă e să păstrezi substanța istorică. Comparativ, e ca și cum ai avea o mașină de epocă și i-ai schimba o oglindă cu una nouă, de Logan”, a explicat Marius Pascariu pentru Libertatea.
Ce spun autoritățile despre reabilitarea monumentelor
Chiar dacă specialiștii cu care Libertatea a discutat susțin că autoritățile statului sunt aproape inexistente pe șantierele de reabilitare a unor clădiri istorice, șeful Direcției Județene de Cultură Timiș, Sorin Predescu, spune că angajații din subordinea sa „încearcă să fie atenți” ca lucrările să fie făcute corect.
„Majoritatea clădirilor sunt refăcute corect pentru că altfel nu ar primi recepția”, spune Predescu. Șeful Direcției de Cultură Timiș admite că „multe sunt lucrări de curățare, reparații minore și rezugrăvire”. Întrebat cum comentează afirmațiile unor specialiști care spun că doar două din zece clădiri istorice sunt reabilitate corect, șeful Direcției Județene de Cultură Timiș susține că e doar „o părere”.
Sorin Predescu, șeful Direcției Județene de Cultură Timiș
„Corect până la capăt, după principiile restaurării nu știu ce să zic. Pe puține fațade se dă jos tencuiala complet și se reface. Noi nu lăsăm să se folosească materiale care nu sunt tipice. Ipsosul trebuie înlocuit cu ipsos, nu se folosește polistirenul. Acum e o discuție lungă și despre cât de bine au fost realizate ele (n.r. – fațadele) inițial”, a declarat Predescu.
Directorul de la Cultură mai spune că „dacă se reglementează foarte strict, nu se mai repară nimic. Pe vremuri exista o idee de autorizare a firmelor de către Ministerul Culturii pentru a putea executa lucrările, doar că mobilitatea omului într-o firmă e foarte mare. Atunci, Ministerul Culturii atesta mai degrabă diriginți de șantier sau proiectanți și aceștia au responsabilitatea executării corecte”, a mai declarat Sorin Predescu.
Polistiren pe fațada unei clădiri lipite de Direcția de Cultură
Pentru a da un exemplu despre modul în care sunt realizate și verificate unele fațade ale unor clădiri din centrul istoric al Timișoarei, un specialist din domeniu care a dorit să rămână anonim a dat exemplul unei clădiri lipite de sediul Direcției Județene de Cultură Timiș. Pe fațada imobilului, renovată, confom imaginilor de pe Google Maps, înainte de 2011, vopseaua s-a scorojit, scoțând la iveală că pe clădire au fost lipite decoruri din polistiren, strict interzise pe astfel de construcții. „E o reabilitare făcută cu mult înainte de a ajunge aici. Nu se mai practică chestia asta în niciun fel. Recunosc, nu am văzut-o. E exact în jurul casei mele, că și la mine s-a mai scorojit tencuiala”, a declarat Sorin Predescu pentru Libertatea. Acesta exclude ca astfel de lucrări să fie aprobate în mandatul său. „Că cineva a făcut asta fără să văd eu, se poate întâmpla. Noi suntem trei oameni cu legitimație de control. Facem cât putem”, a mai spus Sorin Predescu.
Sediul Direcției Județene de Cultură Timiș
