Am niște sfaturi pentru cei care vă simțiți în derută înainte de alegerile din 2024, mai ales înainte de cele locale. Folosiți criterii simple și realiste și pentru a vă duce să votați pe cineva sau chiar pentru decizia de a sta acasă.
Cum alegem un primar? Dacă chiar n-ai nicio idee, niciun stop ideologic, măcar votează unul cu care măcar ai sta la o bere sau la o cafea!, recomanda hâtru Daniel Barbu, regretatul intelectual plecat recent dintre noi. Amuzantă propunere, dar ai grijă că ăia mai serioși sunt mai puțin plăcuți la bere, dar mai utili la construit o creșă. Numai că Barbu știa că pentru o cafea plăcută e nevoie de o afinitate suplimentară. Sigur că sunt momente grele uneori: dacă ai de ales să bei bere/cafea cu Iohannis sau cu Dăncilă, atunci mai bine bei apă singur acasă. Câteva sfaturi.
Primul și cel mai important: nu cădea în moralită! Ce e moralita? E atunci când uiți cine ești, în ce lume trăiești și te apucă o scârbă generală de politică. Știți poezia: sunt toți niște proști și niște corupți, eu cu cine să votez?! Nu știu, întâi vezi cum trăiești și cât ai profitat la rândul tău de prostie și corupție. Eu m-am săturat de politicieni „curați” plini de bani cu surse incerte. Morala e bună, moralita nu. De la moralită apar cavaleri ai dreptății pe care îi votezi și apoi afli că aveau afaceri de trei ori mai nocive, dar prea subtile ca să te prinzi tu.
Al doilea sfat: uită-te în jur, vezi ce lipsește și ce nevoi sunt. În România, alegerile în orașele mari sunt despre un singur lucru: imobiliare!, restul e gargară! În spatele fiecărui candidat stă o cohortă care așteaptă un un PUZ pentru vreun bloc pe un loc de joacă. Interesele sunt diferite. Sunt imobiliari mulți și mărunți care fac prăpăd prin cartiere, mai aproape de profilul așa-zisei „stângi”, de fapt o pătură de parveniți agresivi, care un timp și-au găsit adăpost la PSD-PNL, acum îl au pe Piedone. Sunt imobiliari care lucrează la nivel macro, au nevoie de dezvoltare spectaculoasă cu mulți bani concentrați într-un singur loc – aici îți trebuie partidele cu totul, cu consilieri etc. și o formă de „dreapta curată” drept paravan.
Care e problema cu imobiliarii? Doar sunt și ei niște investitori, nu? Păi, da, dar și ăia tot la bani publici ajung! De exemplu, îți trântesc un cartier prin vreo pădurice defrișată de lângă București, apoi tot din taxele ăluia din Ferentari sau Militari trebuie să construiești facilități pentru residence-ul lui pește-prăjit.
Al treilea sfat: vezi că nu votezi doar primari. Votezi consilieri! Dacă te interesează politica, întrebă-ți public partidele preferate: bă, ce caută ăia pe lista voastră? Pentru că, da, fiorii te iau abia când vezi ce fețe vor să bage în consiliu, tot felul de „eterni” ai administrației publice, combinații sinistre de afaceriști și funcționari.
Al patrulea sfat: alege în funcție de cerințe minimale, în funcție de ce vrei de la oraș. Iar aici un bucureștean tipic, de exemplu, se află și el în contradicție: aș vrea să fie traficul mai ușor ca să pot să mă bag cu mașina peste tot. Trebuie înțeles că, dacă vrei să ții orașul în viață, trebuie să omori mașinile. E clar ca bună ziua, au făcut-o alții înaintea noastră. Dacă te simți sufocat de imobiliar, caută un candidat mai antiimobiliar. Dacă te simți ignorat de toată lumea, nu te obligă nimeni să votezi. Nu ceda șantajelor de tip „s-a murit la revoluție pentru dreptul de vot” – există orașe unde blatul e atât de negru, încât chiar n-ai ce vota, totul pare aranjat pe 20 de ani.
Cazul Nicușor
Nicușor Dan are o șansă importantă de a-și recâștiga mandatul venită din incompetența și lașitatea unor partide mari care chiar s-au obișnuit la ultimele serii de alegeri să tranșeze/aranjeze tot încă dinainte de vot. PSD și PNL nu mai suportă votarea. Preferă blaturile. Nicușor Dan pare să fi ales expunere cât de mare, confruntare cu orice ziarist îl invită la dezbatere.
Unde e marea contradicție a lui Nicușor? În preamărirea dreptei: vai, cum cresc orașele când sunt de dreapta politică. Clujul nu a fost întâi de dreapta și dup-aia s-a îmbogățit. Iar Bucureștiul nu țin minte să fi îmbogățit pe alții decât Videanu și ai lui Băsescu atât timp cât a fost „de dreapta”. Nicușor e disperat după un electorat de dreapta „frumos și liber” care să se opună maselor agramate ale lui Piedone. Nimic mai trist și mai fals.
Nicușor Dan nu trimite niciun mesaj către sărăcimea bucureșteană. Bucureștiul își are săracii lui care au nevoie și de program gen Firea, nu doar de promisiuni cu centru prietenos pentru business și IT-iști. Mai mult, contradicția lui Nicușor se adâncește când vine vorba de imobiliare: el cu gurița lui spune la un moment dat că sistematizarea ceaușistă măcar avea un sens, se făcea un snop de blocuri, se mai punea o grădiniță, pe când Bucureștiul azi chiar e fructul putred al dezvoltării capitaliste demente, nereglementate, cu cartiere înghesuite stupid și infrastructură zero. Ce ne facem cu blocurile cu vidanjă? Ce ne facem cu zecile de cartiere construite complet stupid? Nicușor nu are răspuns, pentru că răspunsul ar fi prea stângist pentru gustul electoratului pe care și-l închipuie. Candidatul PSD-PNL, doctorul Cârstoiu, e complet șters, deci șansele cresc și pentru Nicușor, dar și pentru Piedone. Ce e clar însă e că Nicușor va pierde dacă nu va ști să trimită mesaje către un electorat care are nevoie de stânga, fie ea și populistă, de Obor, cum o fi.
Cazul Piedone
Opusul moralitei e: lasă că toți fură oricum! Adică hai să votăm un măscărici hoț că măcar e „de-al nostru”. Aici ar fi sindromul Piedone. Toți sărăcanii votează un nene îmbogățit la modul cel mai nesimțit, înconjurat de un întreg clan de sugători din fonduri publice. Nici măcar nu mai ascunde faptul că și-a plasat rudele peste tot prin funcții publice. Și știe el ce face! Piedone transmite un singur mesaj: în București nu toți rezistă din venituri „albe”, precarii au ajuns experți la muncă negru-gri, altfel nu rezistă. Piedone e singurul care se preface că-i înțelege. Apoi, Piedone, cu ieșiri prin Piața Obor și poze cu usturoi la gât, mimează că el comunică cu poporul, dar speculează o lipsă reală: candidații chiar nu mai vor să comunice, chiar fug de dezbateri pe bune, chiar sunt experți în a „înscena” democrația în adunări aranjate publicitar. Dacă-l chemi pe Piedone la o confruntare cu Nicușor Dan, mai mult ca sigur nu va veni.
Vina presei
Există și o vină a presei, dependentă de fondurile electorale din acest an. A mia oară nu reușim să ne coalizăm și să forțăm candidații să joace după regulile de bun simț ale informării democratice: confruntări periodice de programe și idei, forțarea tuturor în a răspunde întrebărilor incomode. Tot anul ăsta va fi noncombat la suprafață și o întreagă foșgăială de aranjamente pe dedesubt. Vina presei e mare. Presa necritică, avidă după audiență, l-a făcut pe Piedone mare, de pe vremea când se dădea polițistul piețelor și el era fix opusul. Presa necritică n-a atacat industria imobiliară până când am ajuns să nu mai putem respira în orașele mari. Niciodată nu o să încetez să sper că la niște alegeri, cândva, se va reuși o cartelare mediatică prin care să-l forțezi până și pe un Iohannis să dea un interviu…
Foto: Facebook
