Observarea și explorarea naturii reprezintă o modalitate excelentă pentru a face față anumitor momente și situații dificile, dar și pentru a învăța cât mai multe lucruri atât despre noi înșine, cât și despre lumea captivantă în care trăim. Din această lume fac parte și animalele, păsările, insectele, moluștele și alte lighioane mari și mici. În această din urmă categorie se înscriu și melcii, acele creaturi uimitoare care, în ciuda dimensiunilor lor foarte reduse și a faptului că sunt printre cele mai lente vietăți din lume, au o importanță deosebită în ecosistemele în care trăiesc.
Vara este perioada din an în care melcii invadează grădinile și parcurile și pot fi zăriți pe malurile lacurilor, iar uneori chiar și pe nisipul plajelor de pe litoral. Chiar dacă vara s-a încheiat demult, nimeni și nimic nu ne poate împiedica să vorbim despre cea mai tăcută și cea mai singuratică vietate din lume. De forme și mărimi variate, melcii fac parte din lumea înconjurătoare și merită toată atenția noastră, deși ar putea părea neinteresante la prima vedere. De aceea, îți propunem ca în cele ce urmează să descoperim împreună aceste creturi extrem de interesante.
Informaţii despre melci
Melcii sunt creaturi uimitoare și complexe, care demonstrează diversitatea incredibilă a vieții pe Terra. Melcul este o creatură terestră, care face parte din clasa Gastropoda din regnul Animalia. Acesta respiră prin branhii sau plămâni, în funcție de specie, în timp ce unii pot respira și prin piele. În prezent, pe Terra există în jur de 65.000 de specii de melci, care trăiesc pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. Potrivit site-ului Snail-World, aceștia ocupă o gamă largă de habitate, de la pădurile tropicale umede până la deșerturile aride.
Creșterea melcilor se numește helicicultură
În același timp, melcii pot varia și ca dimensiuni, de la specii minuscule, de câțiva milimetri, până la melci gigantici, așa cum este melcul de mare african, care poate atinge o lungime de până la 30 de centimetri și o greutate de 2 kilograme! Diversitatea le-a permis să se adapteze atât la viața terestră, cât și la cea acvatică. Durata de viață a unui melc variază în funcție de specie, de la unul la 15 ani. Aceste creaturi au o dietă diversificată, hrănindu-se cu plante, fructe, frunze și tulpini. Melcul bea apă, fiind în stare să absoarbă umiditatea prin tot corpul. Zilnic, melcul consumă o cantitate de apă egală cu de două ori greutatea sa.
Pentru a se reproduce, cele mai multe specii de melci au nevoie de un partener. După împerechere, melcii depun ouă din care se dezvoltă larve, care trec printr-o serie de transformări până când devin adulți și își dezvoltă cochiliile. Melcii sunt recunoscuți pentru deplasarea lor lentă, care se realizează prin mișcări ritmice ale picioarelor musculoase, care creează un fel de unduire. Această mișcare constantă și deliberată este una dintre caracteristicile definitorii ale melcilor. Există specii de melci care se mișcă mult mai repede comparativ cu altele.
Cum se formează cochilia melcului
Principala caracteristică a melcilor este cochilia, care poate avea forme și culori variate. „Căsuța” melcului este locul unde acesta se poate retrage la nevoie, servind pe post de structură protectoare pentru corpul melcilor. Aceasta îi ajută să se apere împotriva prădătorilor precum rozătoarele, broaștele sau anumite păsări. În plus, cochilia îl ajută pe melc să-și mențină un nivel optim de umiditate. Cochilia este alcătuită din carbonat de calciu combinat cu o cantitate mică de proteine, iar procesul de formare a cochiliei implica un procedeu deosebit.
Cochilia melcului poate avea forme și culori variate
„Căsuța” unor specii de melci este de dimensiuni reduse sau chiar absentă, în timp ce altele prezintă o serie de formațiuni externe care le conferă un aspect deosebit. O altă caracteristică a cochiliei este că aceasta este dintr-o singură bucată. Spre deosebire de crabul pustnic sau de alte animale care își pot părăsi cochilia, viața melcului este strâns legată de „casa” lui încă din primele momente, scrie How Stuff Works.
Majoritatea melcilor își depun ouăle pe pământ sau pe marginea pietrelor, iar cochilia se formează încă din ou, melcul având o proto-carcasă, prima parte a cochiliei. Responsabilă pentru producerea cochiliei este mantaua, adică acea porțiune a corpului esențială pentru toate moluștele. Mantaua creează un curent electric care ajută organismul să împingă ioni de calciu în direcția potrivită. Proto-carcasa prezintă o deschizătură mică, denumită „gura cochiliei”, în care mantaua adaugă noi straturi de carbonat de calciu și proteine până când cochilia va crește în spirală. În funcție de specie, unii melci își pierd proto-carcasa sau o integrează în cochilie.
În prezent, pe Terra există în jur de 65.000 de specii de melci
Interiorul „căsuței” melcilor este perfect neted, nici un fel de clei nefiind capabil să se lipească de pereții interiori al cochiliei. În schimb, secreția cleioasă produsă de melci lipește atât de tare încât mai repede se sparge cochilia decât pojghița subțire pe care o întinde la intrare. Cu ajutorul acestui clei, melcul poate repara în câteva ore anumite avarii pe care le suferă cochilia. Dacă aceasta este spartă nu poate fi reparată.
30 de curiozități despre melci
Oamenii de știință spun că melcii ar exista pe Terra de peste 500 de milioane de ani. Cu toate acestea, cea mai completă fosilă de melc datează de acum 99 de milioane de ani și a fost descoperită în Myanmar, în 2018.
Pe continentul America de Nord există astăzi peste 500 de specii de melci.
Corpul melcilor poate „găzdui” mulți paraziți care sunt foarte periculoși atât pentru animale, cât și pentru oameni, scrie Escargot-World.
Există multe specii de melci care sunt considerate pe cale de dispariție, în timp ce altele sunt considerate specii invazive.
Unii melci pot hiberna de la câteva luni până la 3 ani.
Creșterea melcilor se numește helicicultură.
Frica de melci se numește moluscofobie.
În fiecare an, Marea Britanie găzduiește un campionat de curse cu melci .
Cochilia unui melc poate fi folosită ca instrument muzical.
În Franța, cuvântul „escargot” înseamnă „melc”, însă în SUA sau în Marea Britanie acesta definește un fel de mâncare gătit din melci.
Majoritatea melcilor trăiesc între 2 și 5 ani în sălbăticie, însă în captivitate pot trăi între 10 și 25 de ani.
Melcul este una dintre cele mai lente creaturi de pe plantă, viteza medie fiind de aproximativ 1,27-2,0 cm/secundă. Cea mai rapidă specie este melcul de plug, care are o viteză medie de 2,54 cm/secundă.
Melcii pot ridica de până la 10 ori greutatea lor.
Cea mai mică specie de melc este Angustopila psammion, care măsoară 0,6 mm.
Când se deplasează, melcii lasă pe jos o urmă de mucus care este folosit pe post de lubrifiant. Acesta le permite să treacă chiar și peste un cuțit ascuțit fără să se rănească. De asemenea, mucusul de melc este folosit pentru diverse tratamente de piele.
Unii melci se deplasează pe urmele de mucus ale altor melci ca să facă mai puțin efort.
Sarea este foarte dăunătoare pentru melci deoarece le usucă corpul.
Nici o specie de melc nu aude deoarece le lipsesc organele auditive.
Când un pui de melc iese din ou își va mânca propria coajă de ou, iar uneori mănâncă chiar și alte ouă.
Cel mai mare melc de uscat din lume este melcul uriaș african. Un exemplar din această specie figurează în Guinness Book of Records cu o lungime de 39,3 cm, aflăm de pe site-ul A-Z Animals.
Melcul uriaș de pământ african este dăunător pentru multe culturi, acesta fiind capabil să mănânce peste 500 de tipuri de plante.
Procesul de curtare dintre doi melci poate dura între 2 și 10 ore asta pentru că unele specii pot refuza să se împerecheze cu alte specii doar pentru că este din altă zonă.
Un singur melc de grădină poate avea peste 400 de pui într-un singur an.
Deși gura unui melc are dimensiunea unui vârf de ac, această moluscă poate avea până la 20.000 de dinți, în funcție de specie. Mai mult decât atât, s-a dovedit că dinții de melc ar fi de 5 ori mai puternici decât mătasea de păianjen.
Văzut pentru prima dată în mostre de sol culese de pe o stâncă din provincia chineză Guangxi în 2015, specia de melc Angustopila dominikae este atât de mică încât ar încăpea prin gaura unui ac de cusut. După ce a descoperit-o, omul de știință Barna Páll-Gergely l-a denumit după numele soției sale, Dominika.
De obicei, doar 20 până la 50 de ouă de melc eclozează cu succes și ajung la maturitate.
Industria hârtiei folosește coji de cochilie de melc pentru a îmbunătăți rezistența hârtiei. De asemenea, cochilia de melc este folosită la produsele cosmetice și la pudra de față, precum și pe post de material de întărire pentru legăturile auto.
Deși melcii par inofensivi, există o specie de melc deosebit de periculoasă. Este vorba despre melcul-con, care folosește un harpon veninos care este capabil să perforeze pielea, mănușile sau costumele de scafandru. Până în prezent, înțepăturile acesui melc au provocat decesul a câteva zeci de persoane și rănirea altor peste o sută.
Mulți melci au abilitatea de a se cățăra pe suprafețe verticale sau chiar pe tavan. Acest lucru este posibil datorită mucusului special secretat de glandele lor, care le permite să adere la suprafețe netede.
Majoritatea melcilor au o vedere foarte slabă, ei bazându-se în principal pe simțurile tactil și olfactiv pentru a se orienta în mediul lor.
Vezi şi curiozități despre ursul polar!
