Pe fondul contraofensivei lente a Kievului, devine tot mai clar că războiul va fi unul lung și decis de modul în care fiecare tabără își va gestiona rezervele de oameni și echipamente. „Este un război al resurselor”, au declarat pentru Financial Times mai mulți oficiali.
Ideea că forțele ucrainene, lipsite de acoperire aeriană, vor lua cu asalt liniile rusești a fost întotdeauna mai degrabă o intrigă de la Hollywood decât o realitate. Dar, după trei luni de contraofensivă, Volodimir Zelenski și guvernul său se confruntă cu realitatea care arată că Ucraina nu a reușit deocamdată să obțină avansul decisiv dorit și se pregătește prin urmare pentru un război prelungit, scrie Financial Times.
Forțele armate ucrainene au reușit progrese lente, dar semnificative, în sudul țării, în ultimele săptămâni, inclusiv o primă străpungere a formidabilei linii defensive a Rusiei. Dar unii oficiali din capitalele occidentale regretă faptul că Kievul nu a reușit să folosească oportunitatea oferită de stocurile de arme oferite și de sprijinul politic aflat, posibil, la apogeu.
Mai mult, rezultatele modeste au expus diviziunile dintre Kiev și unii oficiali occidentali în ceea ce privește strategia.
Unii oficiali americani s-au plâns în privat presei că Ucraina nu a reușit, în timpul antrenamentelor, să ajungă să stăpânească operațiunile moderne care combină infanteria mecanizată, artileria și apărarea aeriană și că a avut o abordare prea conservatoare.
Însă oficialii ucraineni au subliniat că forțele americane nu au desfășurat niciodată ele însele astfel de operațiuni pe câmpuri de luptă precum cel ucrainean, fără superioritate aeriană, împotriva unei armate de mărimea și calibrul celei rusești și împotriva unora dintre cele mai avansate arme și tehnologii militare ale acesteia.
„Arătați-ne cel puțin un ofițer sau un sergent din armata americană care a tras, de exemplu, 5.000-7.000 de obuze cu acest (obuzier M777)”, a declarat pentru Financial Times Viktor, un comandant de baterie dintr-o unitate de artilerie ucraineană, referindu-se la arma furnizată de SUA care a ajutat trupele sale să țintească mai precis forțele rusești.
Așteptări false, sfaturi nepotrivite și critici nedrepte
Generalul american Mark Milley a declarat duminică pentru BBC că, deși forțele ucrainene avansează acum, acestea mai au poate doar o lună sau șase săptămâni pentru a-și continua contraofensiva înainte de instalarea ploilor de toamnă. A fost genul de comentariu ce îi irită pe oficialii ucraineni, care subliniază că sudul Ucrainei, unde are loc principalul impuls al contraofensivei, este relativ uscat și iernile sale sunt mai puțin aspre decât în restul țării lor.
„Noi nu suntem Africa cu un sezon ploios”, a răspuns, ironic, generalul-locotenent Kirilo Budanov, șeful serviciilor de informații ale apărării ucrainene, sâmbăta trecută.
În ciuda acestor contre, există o stare de spirit mai realistă în rândul oficialilor ucraineni, care consideră că războiul va fi lent. Întrebarea este dacă susținătorii occidentali ai Ucrainei sunt hotărâți să ofere Kievului sprijinul și muniția necesară pe termen lung.
În timp ce unii din NATO se tem de războiul de uzură purtat de Kiev, oficialii ucraineni și analiștii occidentali care au studiat luptele din această vară spun că acesta este mai adaptat la condițiile din teren, inclusiv la fortificațiile grele și câmpurile de mine dense ale Rusiei, la lipsa forței aeriene a Ucrainei și la prevalența dronelor care expun totul pe câmpul de luptă.
Noua strategie a Ucrainei a avut un oarecare succes, dar în cel mai bun caz va fi lentă, fără o prăbușire bruscă a Rusiei. În mod crucial, această strategie va depinde de aliații Ucrainei care trebuie să crească producția de muniție și alte echipamente pentru a susține un război de uzură.
„O slabă înțelegere a modului în care luptă armata ucraineană și a mediului operațional în general poate duce la așteptări false, sfaturi nepotrivite și critici nedrepte în cercurile oficiale occidentale”, au concluzionat analiștii militari Michael Kofman și Rob Lee într-un raport privind contraofensiva.
Dar ei, ca și alți analiști, au avertizat că este imperativ ca Ucraina să tragă învățăminte din contraofensiva sa, astfel încât să poată continua să împingă forțele rusești înapoi de-a lungul unei linii de front de 1.000 km, posibil până anul viitor și chiar mai departe.
În același timp, au susținut ei, aliații Kievului trebuie să recunoască deficiențele în pregătirea și echiparea forțelor ucrainene care au contribuit la progresul dezamăgitor.
Dacă liderii americani și europeni vor să fie alături de Ucraina atâta timp cât va fi nevoie, așa cum declară în mod repetat, ei vor trebui să fie, de asemenea, mult mai sistematici în furnizarea de artilerie, aviație și instruire, scrie Financial Times.
Generalul James Hockenhull, șeful Comandamentului Strategic al armatei britanice, a declarat marți că nu crede că ofensiva ucraineană a fost o „lovitură unică”, dar că este imperativ ca aliații Kievului să „continue să furnizeze muniție, arme și pregătire”. „Dacă nu reușim în această sarcină, există riscuri semnificative”, a spus el.
Un război de uzură
Ucraina contraatacă în mai multe direcții. Principalul său efort a fost avansul spre sud, din Orihiv, în regiunea Zaporojie. Pe câmpul de luptă de acolo, brigada mecanizată 47, care servea drept vârf de lance în contraofensivă, a avut probleme în primele săptămâni ale operațiunii de la începutul lunii iunie.
Încetiniți de câmpuri de mine formidabile – în unele zone, până la cinci mine pe metru pătrat, spun oficialii militari – ucrainenii au fost atacați de elicopterele rusești și de artileria grea. La scurt timp au apărut imagini cu echipamente furnizate de Occident, inclusiv tancuri Leopard 2A6 și vehicule de luptă pentru infanterie Bradley, avariate și abandonate.
Zeci de soldați ar fi fost uciși sau grav răniți.
Pierderile s-au ridicat la aproape o cincime din echipamentul NATO furnizat pentru contraofensivă, potrivit oficialilor ucraineni și occidentali, și au forțat Kievul să își întrerupă operațiunea și să își regândească strategia.
Ucraina și-a păstrat concentrarea asupra aceleiași zone, dar a schimbat tactica – de la încercarea de a străpunge liniile de apărare fortificate ale Rusiei printr-un asalt mecanizat, la concentrarea pe o abordare mai agresivă, folosind artileria grea pentru a lovi forțele inamice și a deschide o cale.
Războiul de uzură „face ca titlurile de presă să fie proaste, dar se potrivește cu punctele forte ale Ucrainei”, au spus Kofman și Lee.
Situația contraofensivei ucrainene. Surse: Institutul pentru Studiul Războiului/Financial Times
La trei luni de la aceste prime eșecuri, Ucraina a luat avânt după ce a străpuns prima linie de apărare rusă la Robotine, în sud, și încearcă acum să lărgească breșa, așteptând să cucerească Verbove înainte de a avansa spre Tokmak – ambele orașe din regiunea Zaporojie.
Securizarea Tokmak ar însemna un pas important în direcția secționării așa-numitului pod terestru al Rusiei, o rută de aprovizionare crucială care leagă regiunea Rostov din sud-vestul țării de sudul Ucrainei ocupate și Crimeea.
În cel de-al doilea efort, trupele ucrainene se îndreaptă spre sud de la Velika Novosilka, unde încearcă să ajungă la orașul port Berdiansk, situat în Marea Azov. În ciuda faptului că au reușit să captureze o mână de sate mici, progresul în această zonă a fost lent și în mare parte blocat de la jumătatea lunii august.
Zona din jurul Bahmut rămâne un punct central. Forțele rusești au capturat orașul în mai, după o bătălie de 10 luni care a redus orașul la ruine. Dar luptele din jurul acestuia nu au încetat niciodată, iar ucrainenii au recuperat metru cu metru teritoriu pe flancurile sale nordice și sudice, avansând în această săptămână până în satele Klișciivka și Andriivka, asigurând în același timp drumurile cruciale din jurul orașului.
Doar în pădurea Serebrianski din nord-est, care se întinde spre est până la orașul strategic Kreminna, ocupat în prezent de forțele Moscovei, rușii au trecut la ofensivă. Acest efort, spun oficialii și analiștii ucraineni, are rolul de a distrage forțele Kievului și de a recuceri teritoriul din regiunile Donețk și Harkov, unde rușii au fost dislocați în timpul contraofensivei ucrainene de amploare de acum un an.
„Băieți, asta o să ne omoare”
În aceste condiții dificile de pe câmpul de luptă, forțelor ucrainene le-a fost imposibil să urmeze doctrina NATO privind războiul cu arme combinate – acțiuni coordonate de infanterie, blindate, artilerie și apărare aeriană.
Kofman și Lee au spus că ucrainenii se pricep cel mai bine la lupta în unități de asalt mici și foarte manevrabile. Ei întâmpină probleme atunci când trebuie să deruleze operațiuni peste nivelul de companie (200 de oameni) sau chiar de pluton (20-50).
Dar dacă forțele ucrainene vor exploata orice breșă în apărarea Rusiei, vor trebui să coordoneze forțe mai mari. Iar pentru asta au nevoie de o pregătire mai bună, scrie Financial Times.
Una dintre principalele lecții ale contraofensivei de până acum, spun analiștii, este că pregătirea occidentală a trupelor ucrainene, de obicei de cinci săptămâni, este prea scurtă.
Nu este adaptată la modul în care Ucraina luptă cel mai bine sau la condițiile de pe teren, cum ar fi câmpurile minate impenetrabile sau fortificațiile. Și are loc fără omniprezentele drone care planează deasupra liniilor de front ucrainene.
„Dacă aș fi făcut doar ceea ce m-a învățat (armata occidentală), aș fi fost mort”, a explicat pentru Financial Times Suleman, un comandant al forțelor speciale din regimentul 78.
El a spus că s-a antrenat cu soldați americani, britanici și polonezi, care i-au oferit „unele sfaturi bune”, dar și „sfaturi proaste”, cum ar fi modul lor de a curăța tranșeele. „Le-am spus: «Băieți, asta o să ne omoare»”.
Avantajele Ucrainei, avantajele Rusiei
Jack Watling și Nick Reynolds, analiști de la Royal United Services Institute (Rusi) care au studiat o operațiune ucraineană de două săptămâni pentru recucerirea a două sate din sudul țării, au afirmat într-un raport recent că luptele au arătat necesitatea unei instruiri colective mai ample – pentru a ajuta la planificarea la nivel de brigadă, pluton și companie.
Există, de asemenea, problema modului în care Ucraina își desfășoară forțele mai experimentate. Strategia a fost criticată de unii oficiali americani la începutul acestui, care au observat că Kievul a aruncat prea multe trupe experimentate în apărarea zadarnică a orașului Bahmut, din estul țării.
Rochan Consulting, o organizație poloneză care a realizat, de asemenea, o lungă evaluare a contraofensivei, a spus că Ucraina s-ar fi descurcat mai bine în această vară dacă ar fi folosit brigăzi experimentate, echipate cu armament NATO, mai degrabă decât brigăzi nou antrenate.
Într-o notă mai pozitivă, au spus Watling și Reynolds, cu artileria sa Nato-standard, Ucraina a devenit mai bună la detectarea și distrugerea artileriei inamice, un avantaj crucial care poate ajuta la compensarea numărului mai mare de tunuri ale Rusiei.
Dar avantajul Ucrainei va persista doar dacă aliații săi occidentali vor extinde producția de muniție. De asemenea, aceasta are nevoie de mai multe echipamente de deminare și vehicule blindate pentru a-și proteja infanteria.
În cele din urmă, au notat toți analiștii, forțele rusești continuă să învețe de la inamicii lor și își adaptează tacticile, fie prin dispersarea liniilor de aprovizionare, fie printr-o mai mare desfășurare a dronelor sau în respingerea asalturilor ucrainene.
„Marele avantaj al Rusiei față de acum 18 luni este că (acum) ne respectă forțele și ne înțeleg puterea reală”, a spus un oficial.
„În ceea ce privește flexibilitatea, noi încă avem un avantaj față de ei. Ei sunt mai degrabă învechiți și (structura lor de comandă este) încă verticală – ceea ce înseamnă că le ia mai mult timp să se adapteze la schimbări”, a spus Budanov, șeful serviciilor de informații ale apărării.
„Nu trebuie să îi subestimăm; nu trebuie să credem că sunt proști. Au făcut unele schimbări, de exemplu cu utilizarea masivă a dronelor. Se adaptează, acesta este un fapt”, a adăugat acesta.
Importanța dronelor
Cu tranșeele sale, barajele de artilerie și atacurile sângeroase ale infanteriei, războiul Rusiei împotriva Ucrainei poate părea adesea o reminiscență sumbră a primului război mondial. Dar el are, de asemenea, o nouă dimensiune transformațională.
Subliniind acest aspect, Mihailo Fedorov, viceprim-ministru însărcinat cu tehnologia și digitalizarea, a relatat o reuniune ministerială recentă care a avut loc prin Zoom. El a urmărit o transmisiune în direct a reuniunii pe o parte a ecranului său, în timp ce, în același timp, viziona în timp real imagini din drone cu forțele ucrainene care distrugeau un sistem de apărare aeriană rusesc.
„Ucraina scrie noua istorie a războiului și noua doctrină a dronelor”, a spus Fedorov pentru Financial Times.
Luptele din această vară au scos la iveală importanța vitală a dronelor pentru ambele părți, fie că este vorba despre recunoaștere sau atac. Războiul este fundamental diferit de conflictele anterioare, deoarece prevalența dronelor înseamnă că frontul este „total vizibil în timp real pentru ambele părți”, a declarat Vadim Skibițki, adjunctul șefului serviciului de informații militare.
Manevrele cu blindate, în special, sunt expuse rapid. Distrugerea unei coloane de tancuri poate dura doar zece minute, a spus el – de la reperarea inițială, până la verificarea locului, chemarea artileriei și lovirea.
Fiecare unitate ucraineană merge pe linia frontului cu propriile drone. Forțele ucrainene au consumat drone în număr extraordinar de mare în timp ce atacă liniile și echipamentele rușilor, iar Kievul se străduiește să țină pasul cu cererea.
Rusi estimează că Ucraina pierde mai mult de 10.000 de drone pe lună.
Între timp, forțele rusești au recuperat decalajul față de Ucraina în ceea ce privește utilizarea dronelor fabricate în comerț și au încă o mulțime de dispozitive de calitate militară. Drona kamikaze Lancet-3 a Rusiei – care poate supraveghea și se poate năpusti asupra țintelor sale în mod autonom – s-a dovedit a fi o amenințare deosebită, pentru care Ucraina nu are un echivalent.
Andrii Zagorodniuk, fost ministru al apărării, a spus că Ucraina nu își construiește suficiente drone proprii, deși încearcă să își extindă producția. „Ne aflăm într-o cursă a înarmării cu o durată mică de timp”, a admis el. „Dronele fac ca alte sisteme de armament să devină complet redundante”, a explicat fostul oficial.
Fedorov a spus că, până la finalul anului, Ucraina va fi crescut producția internă de drone de o sută de ori. Kievul a creat un sediu special pentru a coordona producția de drone în masă și se bazează pe piața liberă pentru a livra, cu o multitudine de furnizori comerciali care își prezintă dispozitivele pe o singură platformă de achiziții.
Un război al resurselor
În timp ce Ucraina își dezvoltă propriile capacități în materie de drone, ea se bazează încă pe aliații săi pentru lovituri cu rază lungă de acțiune. La Kiev cresc speranțele că Washingtonul va accepta în curând să trimită rachete ATACMS, care au o rază de acțiune de 300 de kilometri.
Acest lucru ar putea debloca aprobarea germană pentru racheta de croazieră Taurus, întrucât Berlinul tinde să aștepte ca SUA să acționeze prima.
Ucrainenii susțin că au produs mai multe pagube mașinii de război a Rusiei decât pare, cu o campanie de atacuri care implică drone și rachete Himars și Storm Shadow furnizate de Occident, care au vizat pozițiile din spatele frontului, inclusiv de pe teritoriul rusesc.
Miercuri, rachetele ucrainene au lovit un șantier naval rusesc din orașul portuar Sevastopol, în Crimeea ocupată, avariind cel puțin două nave de război.
Anul viitor, Ucraina ar putea primi primele sale avioane de luptă F-16. Acestea vor ajuta în cele din urmă Kievul să conteste spațiul aerian, împingând astfel aviația rusă înapoi de pe linia frontului, dar nu îi vor oferi neapărat superioritate aeriană, spun Kofman și Lee.
În cele din urmă, cursul războiului va fi decis de modul în care fiecare tabără își va gestiona rezervele de oameni și echipamente. „Marea noastră problemă este sustenabilitatea”, a spus un oficial ucrainean, citat de Financial Times. „Este un război al resurselor”, a subliniat el.
„Ucraina și Rusia se află într-o luptă în care niciuna dintre părți nu are un avantaj decisiv. Va fi un război lung”, a explicat, de asemenea, un oficial occidental de rang înalt, în discuție cu cotidianul financiar. „Militarii oferă foarte rar rezultate decisive, ei câștigă bătălii”, adaugă oficialul. În conflicte de uzură, cum este acesta, „economiile sunt cele care câștigă războaiele”, a întărit acesta.
