Dacă vrei o notă bună la examen contează de unde ești și cine-ți sunt părinții. Analiza rezultatelor la Evaluarea Națională din toate cele 3.100 de localități

Cercetătorul independent Petre Buciu și profesorul Aurelian Giugăl au analizat rezultatele de la Evaluarea Națională din acest an, pe fiecare școală și localitate în parte, și au descoperit factorii care determină rezultatele slabe. Școala în care înveți nu este unul dintre aceștia, susțin cercetătorii.

Pe planeta noastră, totul este distribuit spațial, fiecare loc își are propria sa geografie. Mai mult, fiecare astfel de spațiu sau loc geografic este rezultatul unei lungi istorii economice, politice, etnice, de clasă etc. Pe scurt, spațiile geografice nu sunt uniforme, nici în termeni economici, sociali sau de altă natură. O localitate rurală nu se aseamănă cu un oraș, după cum un oraș mic sau mediu diferă foarte mult de unul mare. În ce sens diferă? Spre exemplu, dacă luăm economia, locurile de muncă mai precis, diferențele dintre rural, urban mic și urban mare sunt uriașe. 

Cele mai multe și mai bine plătite locuri de muncă sunt în urbanul mare. De aici diferențele de inegalitate, cu toate consecințele ce decurg de aici, cu migrație dinspre rural spre urban, dezvoltarea unui sistem de corupție și patronaj în localitățile mici, vizate fiind locurile (puține) de muncă din administrație etc. 

Tocmai pentru a surprinde anumite diferențe spațiale, am făcut o analiză statistică a examenului de evaluare națională recent încheiat. 

Metodologia analizei noastre  

Notele au fost descărcate în mod automat (prin web scraping) de pe evaluare.edu.ro, apoi numele şcolilor au fost geocodate pentru obţinerea de coordonate geografice (latitudine și longitudine) cu ajutorul cărora s-a obţinut localitatea fiecărei şcoli. Mai apoi, prin combinare cu datele spaţiale de la geospatial.ro, s-a putut afla şi tipul de localitate (comună, oraş, municipiu), putându-se pregăti diverse analize, totul distribuit spațial – localitate, județ, regiune geografică. În România sunt opt regiuni geografice, 41 de județe plus capitala București și peste 3.100 de localități sau unități administrativ-teritoriale (UAT), cum mai sunt ele denumite.

Toată analiza face referire la nota finală, adică media dintre nota de la limba și literatura română și matematică. Mediile au fost separate după cum urmează: a. sub nota 5 (0-5), b. 5-6, c. 6-7, d. 7-8, e. 8-9 și f. 9-10.

Iată rezultatele:

1. La nivel regional: în zona București-Ilfov, procentul notelor sub 5 este la jumate decât restul țării

Variația procentelor în funcție de mediile obținute de elevi nu este foarte mare la nivel de regiune. Singura diferență notabilă – regiunea București-Ilfov. Aici procentele sunt diferite comparativ cu celelalte regiuni geografice. Spre exemplu, procentul elevilor cu medii sub nota cinci este la jumătate în București-Ilfov (13,02%) față de cel din regiunile Sud-Vest, Vest și Sud (procente de peste 27% în toate cele trei regiuni). Prin urmare, probabilitatea de a obține o notă sub cinci e dublă în mai toate regiunile geografice comparativ cu regiunea București-Ilfov. Situația se repetă și la vârf, la notele între 8 și 10.

2. Pe regiuni de dezvoltare şi medii de rezidenţă

Când se intră mai adânc în problemă, situația se schimbă radical. Iată ce diferențe apar în funcție de comună, oraș și municipiu! 

În fiecare județ sunt orașe simple și municipii, dintre care un municipiu reședință de județ. Spre exemplu, în județul Dolj sunt trei municipii, Craiova (reședință de județ), Băilești și Calafat, și patru orașe – Bechet, Dăbuleni, Filiași și Segarcea. Diferența dintre un oraș și un municipiu? Pe scurt, un municipiu este oraș mai complex decât un simplu oraș: populație relativ mai mare, de regulă peste 15.000 de locuitori, rol economic, social, politic și cultural însemnat, administrație centrală în orașul reședință de județ etc.

Între comună, oraș și municipiu, diferențele se conturează acum foarte clar. Să luăm un exemplu, regiunea cu procentul cel mai mare al celor cu note sub cinci, adică regiunea Sud-Vest (Oltenia istorică). 

Iată diferențele: 

în comune – procentul celor sub 5 = 44,28%, 
în orașe = 29,51% și
în municipii = 11,93%. 

Diferențele se aplatizează la mediile de mijloc, 5-6, 6-7, 7-8, crescând iarăși la vârf, adică la notele mari: 

doar 4,36% dintre elevi au obținut note între 9 și 10 în comune, 
9,39% în orașe și 
25,72% în municipii (vezi datele din tabelul de mai jos). 

Privite și analizate, datele de mai jos sunt fascinante. Diferențele se păstrează în toate cele opt regiuni geografice, evident, cu micile variații de rigoare. 

<strong>Acestea spun o poveste foarte simplă: dacă ești elev, ai mai multe șanse să obții rezultate mai bune într-un municipiu, și nu într-o comună. Dacă te-ai născut într-o comună, ai o neșansă de la 30,69% până la 44,28% să obții o medie finală sub cinci. </strong>

De ce așa? Totul pleacă de la inegalitățile economice. 

Datele statistice arată că riscul de sărăcie crește sau scade în funcție de nivelul de educație al părinților: în 2020, 84 de copii dintr-o sută, ai căror părinți au studii gimnaziale sau subgimnaziale, se aflau în risc de sărăcie. Valorile sunt mai mici, 25 dintr-o sută, în cazul copiilor ai căror părinți au absolvit liceul sau o școală postliceală și nesemnificative, aproape șapte (7) dintr-o sută, pentru copiii ce provin din familii cu părinți absolvenți de studii superioare și postuniversitare. 

Identic, rata riscului de sărăcie crește în funcție de statusul ocupațional al capului gospodăriei. Dacă este salariat, rata riscului de sărăcie a fost de 4,4% în 2020 – conform Eurostat. Dacă ești persoană ocupată nesalariată, agricultură de subzistență, muncă cu ziua sau sezonier etc., procentul riscului de sărăcie crește amețitor, 57,2% în 2020, aceleași date Eurostat. 

Cum sistemul paralel de educație, adică meditațiile, contează, este lesne de înțeles cine sunt cei care au mai mulți bani de investit în lecțiile particulare. Cei salariați, eventual din urban mare sau de aiurea. Datele trebuie nuanțate. 

<strong>Totdeauna elevii ce provin din mica intelighenție rurală sau din oraș mic obțin aceleași note mari ca elevii din urbanul mare. </strong>

Desigur, multe alte variabile au rol în ceea ce privește succesul sau insuccesul educațional. Nu putem să le lămurim noi aici și nici nu este scopul acestei analize. Totuși, pornind de la aceste date statistice putem avansa un model frust, nefinisat:

Comună sau oraș mic capul gospodăriei persoană ocupată nesalariată risc de sărăcie migrație economică – spre urban mare sau, mult mai probabil, în Europa de Vest copii crescuți de bunici posibilitate mare de abandon școlar sau, alternativ, note mici la examenele naționale. 
Comună sau oraș mic capul gospodăriei persoană ocupată nesalariată  risc de sărăcie copiii angrenați în activitățile economice cotidiene absențe la școală lipsă bani pentru lecții private eșec școlar – probabilitate mare de a pica la examenul național de evaluare sau de a lua notă mică. 

3. Varianța mediilor finale: nu contează școala în care înveți, ci localitatea și părinții

Ce e varianța? Aceasta reprezintă pătratul deviației standard (standard deviation). Ce e deviația standard? Abaterea standard măsoară cât de mult sunt dispersate valorile față de valoarea medie – abaterea față de medie. Cu cât valoarea este mai mare, cu atât notele sunt mai dispersate. 

Ce ne arată varianțele din figura de mai sus? Un calcul foarte simplu arată că variabilitatea cea mai mare în mediile de la Evaluarea Naţională e între elevii aceleiaşi şcoli – în cadrul şcolii practic, mai puţin în cadrul localităţii sau mediului de rezidenţă. Asta înseamnă că nu școala pe care o urmezi contează la finalul zilei, ci alte variabile sunt definitorii. Sau cum a sintetizat Marius Ghincea, „contează mai mult unde locuiești, cine îți sunt părinții și cu cine îți petreci timpul decât la ce școală mergi”. Nimic nou, sunt lucruri cunoscute, nu se descoperă acum apa caldă. Mai importantă este familia, capitalul simbolic al fiecărei familii în parte. Nimic nou sub soare, ce a fost o să mai fie! 

În concluzie

Dacă aceste date sunt știute, dacă ele sunt la un click distanță, ce-i împiedică pe cei care sunt îndreptățiți să propună și să aplice politici publice de ameliorare? Cum mai putem vorbi de egalitate de șanse în educație în condițiile în care inegalitatea reprezintă una din caracteristicile definitorii ale societăților capitaliste, urmare a proceselor de acumulare la nivel global, național și regional? E retoric, dar ne putem întreba: cât de mult se dorește incluziunea educațională, iar nu segregarea și cât de mult se insistă pe menținerea statu-quoului?

Just for fun, printre altele, iată cât de pestriță este harta României în funcție de media finală și procentul de note sub 5…  

3. Varianța mediilor finale: nu contează școala în care înveți, ci localitatea și părinții

Ce e varianța? Aceasta reprezintă pătratul deviației standard (standard deviation). Ce e deviația standard? Abaterea standard măsoară cât de mult sunt dispersate valorile față de valoarea medie – abaterea față de medie. Cu cât valoarea este mai mare, cu atât notele sunt mai dispersate. 

Ce ne arată varianțele din figura de mai sus? Un calcul foarte simplu arată că variabilitatea cea mai mare în mediile de la Evaluarea Naţională e între elevii aceleiaşi şcoli – în cadrul şcolii practic, mai puţin în cadrul localităţii sau mediului de rezidenţă. Asta înseamnă că nu școala pe care o urmezi contează la finalul zilei, ci alte variabile sunt definitorii. Sau cum a sintetizat Marius Ghincea, „contează mai mult unde locuiești, cine îți sunt părinții și cu cine îți petreci timpul decât la ce școală mergi”. Nimic nou, sunt lucruri cunoscute, nu se descoperă acum apa caldă. Mai importantă este familia, capitalul simbolic al fiecărei familii în parte. Nimic nou sub soare, ce a fost o să mai fie!