Conceptul că o persoană ar putea îmbătrâni mai lent călătorind prin spațiu pare desprins dintr-un roman de science fiction, dar este un fenomen susținut nu doar de teoria fizică, ci și de experimente reale. În experiența noastră zilnică, timpul pare să curgă constant, însă cele mai bune teorii ale fizicii despre timp sunt teoriile relativității speciale și generale ale lui Einstein. După cum sugerează și numele, timpul este relativ — cantitatea de timp pe care o experimentezi relativ la cineva depinde de ceea ce faci și unde te afli exact în Univers.
Imaginați-vă că aveți un buget comparabil cu viteza luminii, pe care trebuie să îl împărțiți între călătoria prin spațiu și călătoria prin timp. Cu cât călătorești mai repede prin spațiu, cu atât mai puțin din bugetul tău poate fi alocat pentru a te deplasa prin timp. Cu alte cuvinte, trece mai puțin timp cu cât te apropii mai mult de viteza luminii în raport cu cineva care călătorește mai încet, scrie BBC.
Astronauții NASA, Christina Koch (sus) și Jessica Meir (jos). Astronauții de pe Stația Spațială îmbătrânesc mai lent decât noi, cei de pe Pământ. (Foto: NASA)
Astronauții și călătoria în timp
Un exemplu concret al acestui efect, cunoscut sub numele de dilatare temporală, îl reprezintă gemenii Mark și Scott Kelly. Ambii au fost astronauți pe Stația Spațială Internațională, dar Scott a petrecut de aproximativ zece ori mai mult timp în spațiu decât Mark. Deși Mark s-a născut cu șase minute înaintea lui Scott, acum este cu șase minute și 5 milisecunde mai în vârstă decât fratele său, pentru că Scott a îmbătrânit mai încet călătorind cu viteză în jurul Pământului. Acest fenomen a fost cercetat și documentat în studiul gemenilor realizat de NASA.
Studiul gemenilor realizat de NASA a comparat astronauții gemeni Scott (stânga) și Mark (dreapta) Kelly, pentru a observa efectul zborurilor spațiale asupra procesului de îmbătrânire. (Foto: NASA)
În februarie 2024, Oleg Kononenko a stabilit recordul pentru cel mai lung timp petrecut orbitând Pământul, devenind astfel cel mai mare „călător în timp” al umanității. Un astronaut care petrece 1.000 de zile orbitând Pământul „sare” 0,027 secunde în viitor. Poate nu pare mult, dar asta se datorează faptului că viteza Stației Spațiale Internaționale este infimă comparativ cu viteza luminii.
Cosmonautul Oleg Kononenko a stabilit recordul pentru cel mai lung timp petrecut în orbita Pământului în februarie 2024. (Foto: Bill Ingalls / NASA / Getty Images)
Călătoria în timp aproape de viteza luminii
Imaginați-vă că puteți călători aproape de viteza luminii pe un traseu mare prin spațiu care vă întoarce pe Pământ. Pentru tine, pe parcursul călătoriei tale ar fi trecut zece ani, dar pe Pământ, unde o parte considerabil mai mare din bugetul nostru a fost cheltuit pe timp, ar fi trecut 7.000 de ani. Ai fi trecut din secolul 21 în secolul 91 – o călătorie în timp autentică, după orice standard.
Există și altă modalitate de a realiza aceeași performanță. Timpul curge și mai încet când te afli aproape de obiecte masive, adică în prezența unei gravitații puternice. De exemplu, dacă ai petrece timp în apropierea unei găuri negre supermasive și apoi te-ai întoarce pe Pământ, ai putea de asemenea să sari mii de ani în viitorul Terrei. Astronauții sunt afectați de ambele forme de dilatare temporală, dar pe Stația Spațială Internațională viteza lor anulează efectul de a fi mai departe de Pământ, așa că în general îmbătrânesc mai lent.
