Cele mai multe victime ale traficului de persoane din Uniunea Europeană provin din România, arată un raport al Departamentului de Stat al SUA, care critică Guvernul român pentru că nu reușește să reducă traficul de persoane. Silvia Tăbuşcă, jurist și consultant internațional în combaterea traficului de ființe umane și a criminalității organizate, explică într-un interviu pentru publicul Libertatea de ce în acest context tot mai puțini traficanți sunt închiși și ce se întâmplă în cazul fraților Tate.
Cifrele prezentate în raportul Departamentului de Stat al SUA indică o scădere a numărului de cazuri noi de trafic investigate în 2022, precum și o scădere a numărului de traficanți trimiși în judecată și condamnați. Cifrele din 2022 arată astfel:
Autoritățile au investigat 458 de cazuri noi de trafic. În scădere față de 628 în 2021 și 552 în 2020.
307 persoane suspectate de trafic au fost trimise în judecată. Și aici raportul citat subliniază o scădere semnificativă față de 522 în 2021, dar o creștere față de 234 în 2020.
138 de traficanți, condamnați în 2022.
O scădere față de 162 de traficați condamnați în 2021.
În interviul acordat ziarului, Silvia Tăbușcă, președinta Centrului European pentru Educație și Cercetare Juridică (ECLER) şi expertă a Comisiei Europene pe trafic de persoane, explică de unde vin aceste scăderi care, spune raportul, păstrează România ca țara din care provin cele mai multe victime ale traficului.
Silvia Tăbușcă | Alex Tudor / Agerpres Foto
„România nu va avea niciodată capacitatea să își schimbe statutul de țară de origine a celui mai mare număr de victime ale traficului de persoane identificate în UE, dacă nu va exista o voință politică reală de îmbunătățire a politicilor publice și de combatere a fenomenului, în special prin sprijinirea cu resurse umane, financiare, materiale și tehnologice necesare DIICOT și DCCO în îndeplinirea cu eficacitate a competențelor ce le revin”, arată un răspuns al ONG-ului Centrului European pentru Educație și Cercetare Juridică (ECLER), publicat ca reacție la raportul Departamentului de Stat al SUA pe anul 2022.
Silvia Tăbușcă are o experiență de peste zece ani în monitorizarea traficului de ființe umane.
„Cred că nu avem capacitate în acest moment să ne uităm peste dimensiunea reală a fenomenului”
Libertatea: Conform raportului Departamentului de Stat al SUA, numărul de traficanți condamnați în 2022 (458) este mai mic și față de cel din 2021 (628), și față de cel din 2020 (552). Care este cauza acestui fapt?Silvia Tăbușcă: Probabil că aceste date statistice încep să reflecte lipsa de capacitate a instituțiilor statului român în urma pensionării masive din magistratură, cât și din poliție. Se constată că, așa cum noi am menționat în spațiul public adesea, chiar și printr-o scrisoare adresată premierului la începutul anului, lipsa de resurse umane, dar și resurse de altă natură, precum materiale tehnologice, afectează capacitatea instituțiilor statului de a duce la îndeplinire atribuțiile pe care le au.
– Deci nu putem vorbi de o scădere a numărului de persoane care comit astfel de infracțiuni?– Mi-e greu să cred că numărul de persoane care comit aceste fapte a scăzut, mai ales în contextul în care avem un conflict la frontiera României și știm din practica internațională că întotdeauna, fără excepție, criminalitatea organizată exploatează în zonele de conflict, și, în special, traficul de persoane. Personal, cred că nu avem capacitate în acest moment să ne uităm peste dimensiunea reală a fenomenului.
Dosare închise în urma modificărilor legislative
– Raportul menționează și faptul că anumite modificări legislative au împiedicat urmărirea penală a unor oficiali implicați în astfel de fapte. Punctual, despre ce modificări legislative vorbim?– Raportul se referă la deciziile Curții Constituționale, care practic au afectat cursul proceselor penale diminuând termenul de prescripție. Prin diminuarea termenului de prescripție a răspunderii penale, foarte multe cauze s-au prescris. Foarte multe fapte s-au prescris și dosarele au fost închise.
Avem rețele de crimă organizată care acționau în zona traficului de minori în diverse regiuni ale Moldovei, de exemplu, sau chiar un fost șef al poliției locale care fusese implicat în trafic de minori și din cauza acestor modificări legislative, dosarul respectiv s-a închis.
Noi am subliniat într-un comunicat de presă că deciziile Curții Constituționale într-adevăr afectează cursul unui proces penal în materie de trafic de minori cu aproximativ trei ani, estimăm noi.
Însă adevărata problemă pentru noi este modificarea legislativă promulgată de președintele României, în 2020. Atunci, 108 ONG-uri i-am cerut președintelui să nu promulge legea, să nu modifice Codul Penal. Deși noi am solicitat acest lucru, domnia sa a apreciat, la solicitarea altor ONG-uri, că este oportun să promulge legea, iar acum vedem efectele.
Cel puțin 600 de dosare vor fi închise, pentru că faptele vor fi prescrise
– Te referi la modificarea termenului de prescripție? Poți să ne explici, te rog, ce înseamnă exact această modificare?– S-a eliminat termenul de prescripție în cauzele privind traficul de minori și pornografia infantilă, în ceea ce privește curgerea termenului de la vârsta majoratului. Dacă în trafic de minori, în vechiul Cod Penal, termenul de prescripție de 10 ani, curge de la momentul în care cea mai mică victimă împlinește vârsta de 18 ani, prin modificarea legislativă promulgată de președinte, termenul a rămas de 10 ani. Practic, în situații de trafic de minori, la fel ca și în situații de trafic de adulți avem același termen, ceea ce nu este firesc.
Această modificare legislativă poate afecta cursul unui dosar, practic să diminueze termenul de prescripție a răspunderii penale cu peste 10 ani. Și cred că aici vor fi cele mai multe dosare de trafic de minori și pornografie infantilă care vor fi închise pe motiv de prescripție a răspunderii penale. Din păcate, deja la doi ani de la promulgarea legii, se estimează că 600 de cauze vor fi închise, 600 de dosare. Dar asta este o primă estimare, eu cred că la sfârșitul celor 10-15 ani care vor afecta aceste investigații, estimarea va fi mult, mult mai mare.
– Și în ceea ce privește cazurile exemplificate în raport, cazuri respinse de instanță, care a fost motivația, s-a întâmplat tot în baza acestei modificări legată de prescripția faptelor?– Da, prescripția răspunderii penale. Cred că referirea se face exact la cele două cauze pe care le-am menționat mai înainte, și anume, rețeaua de la Suceava și șeful poliției Mizil care era implicat în trafic de minori.
Cazul Tate: „Inadmisibil ca polițiștii pregătiți de statul român să se asocieze cu astfel de grupări”
– Ultima mea întrebare este legată de cazul Tate. Cum comentezi tu acest caz – și în raport cu modul în care tratează autoritățile alte cazuri care privesc aceleași fapte?– Eu am urmărit cazul încă de la început și cred că autoritățile din România s-au uitat peste această investigație cu prioritate, având în vedere și presiunea publică internațională. Cred că toate investigațiile care s-au făcut până la acest moment sunt efective și chiar sper că investigațiile vor continua și în materie de spălare de bani și trafic de minori, am văzut că mai sunt în atenția DIICOT-ului.
Ceea ce aș mai putea să menționez este că personal mi se pare inadmisibil ca ofițeri de intelligence sau polițiști care au fost pregătiți de statul român să lupte împotriva criminalității organizate să se asocieze cu astfel de grupări. Aici cred că avem o problemă de etică, de responsabilitate și de pregătire a personalului din Ministerul de Interne (MAI), pentru că în țările dezvoltate nu cred că un fost ofițer de poliție se poate asocia cu o rețea de criminalitate organizată transfrontalier. Cred că aici statul român ar trebui să gândească niște mecanisme interne prin care persoanele care ies din MAI, de exemplu, sau din diverse structuri ale statului, unde sunt pregătite să lupte împotriva unor fenomene de acest fel, să nu poată să profeseze în astfel de contexte.
