Din 7 octombrie, emisiunea realizată de Irninis Miricioiu la TVR 3 revine cu un nou sezon, cel de-al XVIII-lea. Primele două ediţii, difuzate pe 7, respectiv 14 octombrie, sunt dedicate maestrului Victor Rebengiuc.
Cel care deschide seria întâlnirilor cu amintiri „Din Arhiva TVR” şi care se deschide în faţa telespectatorilor TVR 3 este maestrul Victor Rebengiuc, invitat în primele două ediţii ale emisiunii.
O viaţă întreagă, comprimată în două episoade de câte o oră, în care actorul ne vorbeşte despre greutăţile copilăriei sale şi din vremea războiului, despre oameni dragi, teatru, societate, talent, perfecţiune. Imagini rare sau emblematice din viaţa şi cariera maestrului completează tabloul emoţionant al poveştii.
„Am avut multe visuri în copilărie, care evident că nu mi s-au împlinit și pe care nu mi le puteau împlini bunicii mei și cu mama. Am vrut o bicicletă la un moment dat. Cine să-mi ia mie bicicletă? N-aveam bani pentru așa ceva. Am vrut o minge de fotbal, că eram doi care ne-am fi jucat cu ea, fratele meu și cu mine.
Ne jucam cu minge de cârpă fotbal pe macadam. Dar n-am primit-o nici pe aia… Am primit-o târziu – după Revoluție, chiar, când m-am dus să cumpăr ceva de la un magazin sportiv de lângă Teatrul Bulandra, acolo la Izvor, chiar la Kogălniceanu. Nu mai țin minte ce, un articol sportiv… și mi-au dat bonus o minge de fotbal. Deci, ce să mai fac cu ea la vârsta aia? O minge de fotbal… i-am dat-o nepotului meu”, îşi aminteşte Victor Rebengiuc.
În vremea aceea, meseria de actor îi era complet necunoscută celui care avea să devină una dintre figurile emblematice ale cinematografiei şi teatrului din ţara noastră.
„În orice caz, sigur, absolut sigur este că nu m-am visat niciodată actor. Nici n-am fost la teatru până înainte de a intra în Institut”, mărturiseşte el, punând cariera sa ulterioară pe seama destinului şi a talentului care „şi-a cerut dreptul la viaţă”:
„Părerea mea este că fiecare dintre noi are un talent, poate să facă ceva bine sau dacă insistă, îl poate face chiar foarte bine. Și talentul ăsta, dacă există în tine, își cere dreptul la viață și el te împinge, el te duce către afirmarea lui.”
Mândru de originea sa şi de puterea românilor de a fi rămas o insulă de latinitate în acest spaţiu, actorul îşi păstrează, însă, obiectivitatea.
„Suntem aici la români, unde nu mai e nici educație, nici disciplină, nici economie, nici nimic. Chiar nu mai e. Se fură. Și se distruge, se batjocorește totul. Asta e, eu m-am împăcat cu soarta. Nu mai protestez, nu mai fac nimic. Nu mai contează la vârsta mea, nici n-are rost…”, a încheiat Victor Rebengiuc.
