Dinu Săraru, scriitor, jurnalist și fost director al Teatrului Național din București la începutul anilor 2000, a murit sâmbătă, 2 martie, la vârsta de 92 de ani, a anunţat scriitorul Ştefan Mitroi pe Facebook, notează Agerpres.
„A murit Dinu Săraru! În spatele acestei ferestre (casa omului de cultură – n.r.) am ascultat mii de poveşti. Dinu Săraru, cel care mi le spunea, a murit acum un sfert de oră!”, a transmis Ştefan Mitroi, care nu a precizat cauza decesului.
Constantin (Dinu) Grigore Săraru, scenarist, scriitor, publicist și om de teatru, s-a născut pe 30 ianuarie 1932, la Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea. A copilărit în comuna Slătioara, apoi a urmat cursurile gimnaziale şi liceale la Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti și în 1978 a absolvit cursurile Facultăţii de Ziaristică din Bucureşti
A debutat în presă la numai 18 ani, ca reporter la Radiodifuziunea Română (1950-1960). A fost redactor-şef adjunct la revista Secolul XX (1961-1963) şi şef secţie culturală la ziarul Scânteia Tineretului (1963). Între 1964 şi 1967 a fost secretar general de redacţie la revista Luceafărul, potrivit Agerpres.
În perioada 1969-1977, a fost secretar general de redacţie, redactor-şef adjunct, redactor-şef al Redacţiei Culturale Radio-TVR. Între 1977-1990 a fost director al Teatrului Mic şi creator al Teatrului Foarte Mic.
După Revoluție, Dinu Săraru a ocupat funcţiile de director fondator al revistei Noi (1990), director fondator al revistei Clipa (1991), director al cotidianului Universul Românesc (1992), director al revistei Armonia (1993), director al ziarului Ţăranul român (1999), director fondator al revistei Renaşterea civilizaţiei rurale româneşti (începând cu 1993).
În 2000, a fost director general al Editurii Fundaţiei PRO, iar între 2001-2004 a fost director al Teatrului Naţional Caragiale din Bucureşti.
Dinu Săraru a fost membru al Uniunii Scriitorilor din 1961 şi membru fondator al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, în 2001.
El debutat ca romancier şi s-a consacrat cu „Nişte ţărani” (1974, Premiul Ion Creangă al Academiei Române). Cartea a fost ecranizată în 1980 sub titlul Vânătoarea de vulpi, în regia lui Mircea Daneliuc, şi a fost pusă în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Mic, în 1981, cu titlul Scenariu dramatic în şapte anotimpuri.
