O biserică în care toți oamenii sunt încurajați să vină. Asta și-a propus să fie Biserica Sf. Dymphna din Geel, oraș din Belgia, unic în lume pentru abordarea de îngrijire psihiatrică. Aici persoanele cu boli psihice nu sunt marginalizate și văzute ca „periculoase”, ci integrate ca parte dintr-o familie.
Reporterii Libertatea au fost în orașul belgian Geel din nordul Belgiei, ca să descrie pentru publicul român cum arată un „experiment” de secole care poate schimba perspectiva asupra sănătății psihice.
În primul episod am încercat să arătăm cum funcționează sistemul de plasament în familie pentru persoanele care suferă de diagnostice mintale severe: 132 de oameni cu schizofrenie, tulburare bipolară sau dizabilități intelectuale trăiesc împreună cu 100 de familii locale.
Tradiția îngrijirii psihiatrice din Geel a început în urmă cu 700 de ani, de la legenda Sfintei Dymphna. Deși biserica dedicată sfintei nu mai atrage astăzi la fel de mulți oameni, a rămas deschisă celor care suferă de boli mintale.
de Andrada Lăutaru și Iulia Roșu (corespondență din Geel)
Un domn de vârsta a treia se ridică din băncile de lemn ale bisericii și strigă ferm în timpul slujbei: „Da! Așa e părinte!”. Părintele care ține slujba este Dirk Van De Broeck. Iar bărbatul care întărește spuse preotului este o persoană care suferă de o boală mintală. Episodul are loc în biserica dedicată Sfintei Dymphna din Geel, un oraș din nordul Belgiei, cunoscut în toată lumea datorită modului în care integrează oamenii cu suferințe psihice. Aici, pacienții nu sunt pacienți, ci oaspeți. Acasă.
Dirk Van De Broeck merge cu scuterul pentru a ajunge la biserică
Singura șansa ca biserica să supraviețuiască
Dirk Van De Broeck este preot în Geel de 11 ani. Locuiește în Hoven, la 40 de kilometri distanță de micul oraș din regiunea Flandra. Este un bărbat înalt care își termine frazele cu glume. Spune că misiunea lui este să îi asculte pe oameni. Și să îi iubească pe toți, fără discriminare. Se autointitulează „un preot modern” și crede că toți preoții din regiunea în care trăiește sunt mai degrabă așa.
Modernitatea înseamnă deschiderea de a înțelege lucrurile lumești de azi, subliniază el. „Este singura șansă pentru biserica din Flandra să supraviețuiască, să se reinventeze. Să transmitem mai multe decât o facem acum.”
„Azi-dimineață la știri a fost difuzat faptul că Belgia are cea mai mare rată de sinucideri din Europa. De ce? Nu știu de ce”, continuă el, „dar ar trebui să începem să avem grijă de oameni, să-i ascultăm și să îi iubim”, ne spune în timp ce stăm cu toții în fața urnei din altar, în care localnicii spun că se află moaștele Sfintei Dymphna.
Originea religioasă a tradiției îngrijirii psihiatrice din Geel
Tradiția îngrijirii psihiatrice din Geel a început în urmă cu mai bine de 700 de ani, când Dymphna, o prințesă irlandeză, a fugit de acasă, fiindcă tatăl ei dorea să se căsătorească cu ea, după moartea soției, mama fetei. Dymphna s-a refugiat în Geel, dar tatăl a găsit-o și, „înnebunit” de refuzul ei, a decapitat-o. Pentru ca moartea ei să aibă sens, iar suferința să nu fie uitată, oamenii au numit-o protectoarea persoanelor cu boli mintale. I-au ridicat o biserică și de atunci aici lumea vine să se roage pentru vindecarea afecțiunilor.
În 1930, la apogeul programului de plasament, aproximativ 4.000 de „oaspeți” locuiau în Geel, adică un sfert din populația orașului.
Preotul Dirk Van De Broeck spune că în prezent biserica nu îi mai privește pe bolnavii mintal drept oameni care sunt pedepsiți de Dumnezeu, așa cum se întâmpla acum sute de ani, când aceștia erau trecuți prin ritualuri dureroase de exorcizare.
Interiorul bisericii Sf. Dymphna, care este și spațiu de expoziție a artiștilor locali
Însă, recunoaște că la nivelul societății, în general, există o stigmatizare a acestora. „Încă e de făcut o mare muncă în sensul ăsta.” Iar biserica poate ajuta la destigmatizare.
„Noi vorbim despre întâmplările din istoria religiei aici. Există și povestea lui Iisus care are grijă de bolnavi, propovăduim și asta, iar la prima spovedanie a copiilor, mereu le spunem de povestea Sf. Dymphna.”
Cereri online pentru rugăciune
Dacă în secolul al XIV-lea, pelerini din toată lumea veneau în Geel, în ultimii ani, cei care nu sunt de-ai locului trimit cereri pentru rugăciuni online: „Vă rog să aprindeți o lumânare și să vă rugați pentru fiica mea, bolnavă mintal”.
În spatele altarului stă un cufăr plin cu scrisori și bilete cu dorințe din toată lumea, scrise în engleză, spaniolă, olandeză sau franceză.
Biserica, o construcție medievală cu arcade de piatră, turle și un turn clopotniță pe jumătate construit, se află în centrul orașului, pe o stradă amplă, imediat după colegiul care poartă și el numele sfintei.
Preotul Dirk Van De Broeck, unul dintre cei patru preoți care țin slujbe aici, vine la biserică pe un scuter. Povestește cu compasiune viziunea psihiatrică de aici, pe care și-a însușit-o. Părintele nu se gândește să „adopte un pacient cu o boală mintală”, ci mai degrabă să îi devină tovarăș și susținător.
„Am un frate cu dizabilități de care am grijă”, mai spune.
Un preot trebuie doar să asculte
Interacționează des, la biserică, cu cei un pic peste 100 de oameni cu dizabilități mintale care trăiesc azi alături de localnicii din Geel. O parte dintre ei participă la slujbă. Uneori, vin doar ca să stea de vorbă cu preotul.
„Unul dintre pacienți mi-a spus că fiecare dintre cei cu care se întâlnește îi oferă câte ceva: «când merg la doctor, îmi dă pastile, când merg la psihiatru, face un raport și îmi dă un diagnostic, când merg la familia mea adoptivă, îmi oferă mâncare – și așa mai departe, iar când merg la preot, el nu îmi dă nimic, el doar ascultă»”, își amintește ceea ce numește cel mai frumos lucru auzit de la un oaspete din Geel.
Pentru preotul din Geel, religia și știința merg mână-n mână. „Doctorii și psihologii depun o muncă importantă pentru ei”, spune Van De Broeck.
„Dar pentru mulți oameni, să aibă pe cineva alături: o familie adoptivă, un prieten, un frate, o soră; pe cineva care să-i asculte, cred că peste 60% din problemele lor ar fi rezolvate”, continuă părintele.
Alături de preotul Dirk Van De Broeck în biserica Sf. Dymphna
Definiția iubirii
Aici, toți oamenii sunt încurajați să vină la biserică. Spune că asta nu este viziunea lui, ci esența viziunii bisericii.
Mesajul nostru – care de fapt este cuvântul lui Iisus , este să iubești pe toată lumea, indiferent dacă e de culoare sau alb, gay sau straight, bolnav mintal sau nu – și să îi respecți pe toți oamenii. Iar pentru mine asta este definiția iubirii.
Preotul Dirk Van De Broeck din Geel:
De aceea, la fiecare slujbă, are grijă să includă fragmente sau pilde care să transmită mesajul incluziunii și al dragostei față de toți oamenii. În biserica din Geel, cuplurile gay primesc binecuvântarea relației. Preoții nu pot oficia căsătoria, dar îi pot binecuvânta.
„Cred că dacă mai mulți oameni vor găsi drumul spre biserică este un lucru bun. Nici măcar nu contează dacă ei cred sau nu (în Dumnezeu – n.r.). Este important să vină aici, să găsească pace și să fie ascultați”, crede preotul belgian înaintea unei alte slujbe unde un om va întrerupe, fără probleme și fără consecințe, predica.
