Aflată în exil în Franța, Marina Ovsiannikova vorbește într-un interviu pentru Libertatea despre curajul și pedeapsa unui jurnalist rus care nu rămâne supus ordinelor lui Vladimir Putin. Femeia în vârstă de 45 de ani a fost persecutată politic de regimul de la Kremlin după ce s-a opus războiului din Ucraina și a denunțat propaganda din presa controlată de stat.
„No war. Opriți războiul. Nu credeți propaganda. Aici sunteți mințiți”. Cu acest mesaj, aruncat pe ecranele rusești în prime-time, a devenit cunoscută pentru o lume întreagă Marina Ovsiannikova, pe atunci jurnalistă în departamentul de știri externe al Pervîi Kanal (Canalul 1).
Marina Ovsiannikova a protestat față de războiul din Ucraina
Lansată în 1951, în plin stalinism, televiziunea are cea mai mare acoperire națională și e controlată de Kremlin. A fost inclusă pe lista canalelor rusești cenzurate de țările UE, Moldova și Ucraina din cauza mesajelor de propagandă transmise.
14 martie 2022
În acea zi, Marina Ovsiannikova a devenit, pentru mulți – din țară și din afară -, simbolul Rusiei disidente care ar putea distruge sistemul din interior. Pentru serviciile ruse însă, era doar un pion al Vestului. „Pentru cine lucrezi?” a fost o întrebare pusă obsesiv de agenții FSB. Mai târziu, avea să se arate că pentru ucraineni nu era decât un alt jurnalist din buzunarul Kremlinului, care ani la rând a răspândit falsuri și a contorsionat minți – de neiertat oricâte gesturi de protest ar face.
Portretul ei iese colorat diferit, în funcție din ce unghi privești. Refugiată în Franța, jurnalista și-a lansat un volum biografic, care a fost publicat recent și în România. În cartea „No War. Cum m-am opus în cele din urmă mașinăriei de propagandă de la Kremlin” (Editura Vellant, 2023), Marina Ovsiannikova povestește cum a cunoscut ea însăși războiul și pribegia, încă din copilărie.
Volumul biografic al Marinei Ovsiannikova
Ce a motivat-o să protesteze?
Născută la Odesa, s-a mutat cu mama sa la Groznîi, în Cecenia, după moartea tatălui. Acolo a văzut cum ia foc o lume sub ochii ei – a trăit și ura interetnică, și bombardamentele, și frica. A fugit cu familia din calea războiului și a cunoscut viața de refugiat intern – un om fără rădăcini, care se zbate să-și găsească locul.
Așa că propria copilărie și adolescență au fost principala ei motivație când a privit atrocitățile din Ucraina, cu destinele a mii de copii distruse de tancuri și bombe. Tot asta a convins-o și că e nevoie să continue lupta cu regimul și după manifestul ei live la TV: a organizat proteste pe stradă, a participat la manifestații de susținere a opozanților Kremlinului, a dat interviuri anti-Putin și antirăzboi, a încercat să-i ajute pe ucrainenii care se refugiaseră la Moscova.
Rudele o consideră „dușman al poporului”
Gesturile ei de frondă – care în Rusia sunt și motive suficiente pentru un dosar penal – nu au fost apreciate nici de autorități, nici de apropiați. Marina Ovsiannikova a rămas aproape singură în ultima perioadă trăită în țară: mama sa, fiul cel mare și fostul soț i-au pus aceeași ștampilă de „dușman al poporului”. În final, i-au rămas alături fata cea mică, o prietenă, Kristina, și avocatul.
Cu avocatul ei, Dmitri Zakhvatov, pregătindu-se pentru proces
Într-un interviu pentru Libertatea, jurnalista vorbește despre noua sa viață în exil, despre speranțele de a reveni acasă, la Moscova, și despre motivele pentru care cetățenii simpli nu se revoltă împotriva regimului. „De îndată ce începi să protestezi, viața ta și a familiei tale vor fi imediat distruse”, spune Marina Ovsiannikova.
„Putin este laș și slab”
Libertatea: Marina, se pare că rebeliunea lui Evgheni Prigojin a fost mai puțin amenințătoare pentru Kremlin decât protestele tale, dacă judecăm după reacțiile autorităților față de fiecare. Marina Ovsiannikova: Rusia este în mod absolut un stat mafiot, în care nu se aplică nicio lege. Evgheni Prigojin, un infractor cu două condamnări, poate organiza o revoltă armată, poate doborî mai multe avioane și poate ucide peste zece piloți ruși, dar nu va păți nimic pentru asta. Nu i se va aduce nicio acuzație penală.
Dar pe politicienii din opoziție, pe jurnaliștii și oamenii obișnuiți care ies să protesteze la adresa războiului cu afișe sau scriu mesaje despre război pe rețelele de socializare îi așteaptă o soartă diferită: fie închisoarea, fie emigrarea forțată. Putin este capabil să intre în război doar cu intelectualitatea liberală.
– Tu ce ai înțeles din insurecția Wagner și rolul lui Prigojin? – Ce s-a întâmplat se numește „luptă între păianjeni într-un borcan”. Rebeliunea lui Prigojin a făcut un rău enorm imaginii lui Putin și i-a slăbit puterea. Întreaga lume a văzut că Putin este laș și slab și nu a mai rămas nicio urmă din fosta sa imagine de lider omnipotent.
Dar Prigojin nu și-a propus să preia puterea. Încerca să-și rezolve problemele personale legate de gestionarea și finanțarea PMC Wagner, după ce Kremlinul a vrut să mute Wagner sub controlul Ministerului Apărării. Prigojin s-a revoltat pentru că n-a putut permite să se întâmple asta. A vrut mai multă putere, a vrut mai mulți bani, a vrut ca Șoigu și Gherasimov să demisioneze.
Putin i-a iertat această rebeliune pentru că Prigojin are cea mai capabilă armată. Putin își dă seama că fără mercenarii lui Prigojin nu va putea duce războiul.
Vladimir Putin și Evgheni Prigojin
„Am devenit refugiată pentru a doua oară”
– Trăiești în exil, la Paris, de mai bine de o jumătate de an. Cum arată viața ta acum? Te temi încă de serviciile secrete ale Rusiei?– Viața mea s-a schimbat cu 180 de grade. Am pierdut tot ce aveam: casa, o parte din familie, locul de muncă. Am devenit refugiată pentru a doua oară în viață. Toate astea doar pentru șansa de a spune adevărul despre propaganda și regimul lui Putin. Mulțumesc lui Dumnezeu că sunt în viață și că acum vorbesc cu voi și nu stau într-o închisoare rusească. Această poveste ar fi putut avea un final foarte diferit.
Bineînțeles, mă tem pentru viața mea și, prin urmare, respect anumite reguli de securitate. Știu că FSB a întocmit liste cu dușmanii țării care trăiesc în străinătate. Iar represaliile pot veni și mai târziu.
– Ai mai primit amenințări?– Primesc amenințări cu regularitate, pe rețelele de socializare. Cele mai multe sunt scrise anonim, din Rusia, dar nu le acord atenție. Adesea, trolii fac asta, eu doar îi blochez. Dar, în general, există o mulțime de oameni din întreaga lume care îmi trimit mesaje de susținere.
– Financiar cum îți susții familia? Ai reușit să obții un loc de muncă?– Sunt încă în plin proces de întocmire a documentelor în Franța și nu am încă dreptul de a lucra. Trăiesc din banii obținuți din vânzarea cărții. Fiica mea merge la o școală normală din Paris.
Marina trăiește în exil în Paris
„Rudele din Rusia nu vorbesc cu mine”
– Reușești să ții legătura cu mama ta și cu fiul tău? Cum văd ei fuga ta în exil?– Rudele din Rusia nu vorbesc cu mine. Este amarnic și dureros. Războiul dus de Rusia a distrus milioane de familii! Oameni apropiați au încetat să mai comunice între ei din cauza opiniilor diferite asupra a ceea ce se întâmplă.
Peste tot în Rusia există ură și agresivitate. Mulți dintre prietenii mei iau antidepresive sau beau. Nu pot influența situația și preferă să păstreze tăcerea în aceste vremuri teribile, pentru a se proteja pe ei și pe familiile lor.
– Ce s-a întâmplat cu Kristina, femeia care ți-a fost alături până în ultimele ore ale fugii tale din țară?– Kristina a fost, de asemenea, forțată să părăsească Rusia. A fugit tot de persecuția din partea forțelor de ordine. Avocatul meu și familia lui au părăsit, de asemenea, Rusia. Toți sunt oameni tineri, inteligenți, energici; toți au fost forțați să emigreze.
– În afară de familie și prieteni, de ce îți este dor din Rusia?– De câinele meu, un golden retriever, care a rămas cu fiul meu la Moscova. Mi-e dor de casa mea, de bucătăria mea spațioasă, de viața mea confortabilă și liniștită, care rămâne pentru totdeauna doar o amintire.
Marina cu cei doi câini golden retriever
„La fel ca milioane de ruși, mă ascundeam de realitate”
– În carte, admiți că ai „produs propagandă pentru Kremlin”. Având în vedere tot ce ai trăit în ultimul an și jumătate, simți că ți-ai spălat păcatele trecutului?– Trebuie să înțelegeți că toate televiziunile din Rusia se află sub controlul Kremlinului. Și acum toate mijloacele de informare în masă sunt un instrument al propagandei lui Putin. Dar mă bucur foarte mult că am găsit puterea de a vorbi împotriva acestui sistem. Să înoți împotriva curentului este mereu foarte dificil. Toți foștii mei colegi au rămas la joburile lor, îl susțin în continuare pe Putin și joacă după regulile Kremlinului. Ei nu protestează, iar asta este partea cea mai rea.
Imagine din redacția Pervîi Kanal
Și eu am fost o mică rotiță în această mașinărie de propagandă și, bineînțeles, nu am influențat în niciun fel politica de informare. Doar că, la fel ca milioane de ruși, mă ascundeam de realitate. Dar după 24 februarie 2022, a devenit imposibil să te mai ascunzi.
Dacă aș fi rămas să lucrez pentru acest regim criminal, atunci aș fi devenit complice la crimă. Sigur, am plătit un preț foarte mare doar pentru că am îndrăznit să vorbesc împotriva lui Putin și a propagandei. Și continui să îl plătesc.
– Regimul lui Putin a fost definit de mult drept unul iliberal: au fost persecutați opozanții politici, au fost restrânse drepturile cetățenești și a fost invadată, înaintea Ucrainei, Georgia. De ce oamenii n-au protestat mai devreme și care au fost motivele tale?– Rușii au mai protestat față de Putin și înainte, dar toate protestele au fost reprimate, pentru că în Rusia există structuri de forță și de poliție peste tot. De îndată ce începi să protestezi, viața ta și a familiei tale vor fi imediat distruse.
Eu obișnuiam să semnez petiții în apărarea democrației și a lui Navalnîi. Desigur, nu m-am dus să protestez dintr-un sentiment de autoconservare: aveam copii mici și o mamă în vârstă. Trebuia să îi hrănesc. Amintiți-vă, câți oameni au îndrăznit să protesteze în stradă față de Hitler, Stalin sau Mussolini?
Marina lipește de geam o hârtie pe care scrie „să visați copiii omorâți”
„Rusia se transformă în Coreea de Nord”
– După protestul în direct, te-ai așteptat să vezi mai mulți oameni manifestându-se împotriva războiului? – Mă așteptam la ceva similar cu ceea ce s-a întâmplat în Belarus, în timpul manifestațiilor împotriva lui Lukașenko (din 2020-2021, cele mai mari proteste din istoria țării, n.r.). Atunci, jurnaliștii au refuzat să mai lucreze, și-au părăsit locurile de muncă și au protestat. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat în Rusia. Doar câțiva jurnaliști cunoscuți au demisionat.
Rusia a adoptat o serie de legi represive imediat după ce a început invazia: declarațiile împotriva războiului sunt pedepsite cu până la zece ani de închisoare. Iar oamenilor le este foarte frică.
– Ai încercat să discuți cu colegii tăi, să le spui precum amicul tău britanic: „Stay with the light” (rămâi de partea binelui, trad.)?– Fiecare își dă seama în ce fel de țară trăiește. Rusia se transformă treptat în Coreea de Nord; pentru a-ți păstra viața, trebuie să păstrezi tăcerea.
– Dacă ar fi s-o iei de la capăt – cu protestul în direct, cu manifestațiile de stradă, cu încercarea de a-i ajuta pe refugiații ucraineni și toate celelalte lucruri care au dus la arestarea ta -, ai schimba ceva?– Aș dori să schimb un singur lucru în această poveste: nu ar fi trebuit să merg în Ucraina. Când Rusia bombardează întregul teritoriu al Ucrainei, ei nu vor să vadă nicio persoană cu pașaport rusesc în țara lor. Aceasta este alegerea lor și ar trebui respectată.
Dar mă amărăște să înțeleg situația aceasta. Pentru că mormântul tatălui meu este acolo, la Odesa, iar doi dintre verii mei trăiesc în Ucraina. Iar eu nu-i voi mai putea vizita. În același timp, nici nu voi putea merge în Rusia pentru a-mi vedea mama și fiul, pentru că aș fi arestată imediat.
„Un război civil ar putea izbucni în Rusia în orice moment”
– În carte descrii cum se lucra la Pervîi Canal: pe scurt, jurnaliștii trebuiau să extragă din știri doar acele pasaje care îi puneau pe oficialii ruși într-o lumină bună sau pe cei occidentali într-una proastă. Ar fi putut, totuși, un angajat să refuze să distorsioneze realitatea? – Un astfel de jurnalist ar fi fost concediat imediat pentru „incapacitate de muncă”. Este ca în serviciile de informații: ți se dă un ordin și nu-l discuți; pur și simplu îl execuți imediat. Dacă faci o greșeală, ești amendat cu 40% din salariu. Iar dacă faci o greșeală gravă despre Putin, ești concediat imediat.
– Oponenții regimului sunt fie în exil, fie în închisoare; același lucru se întâmplă și în mass-media, fie e cenzurată, fie lucrează din afara granițelor. Cum crezi că afectează contextul acesta șansele Rusiei de a intra într-o eră de reforme și democratizare?– După cum știți, revoluția nu o pot face decât 6% din majoritatea activă din Moscova. Și cel mai rău este că toți acești oameni educați și cu vederi liberale au fost forțați să părăsească țara sau stau acum în închisoare. Ei nu pot influența situația din interiorul țării, nu pot începe transformări democratice. Rusia devine o țară din ce în ce mai marginalizată și izolată de întreaga lume civilizată.
O așteaptă vremuri foarte grele. Așa cum a arătat revolta lui Prigojin, un război civil ar putea izbucni în Rusia în orice moment.
– În cine ai mai degrabă încredere că ar putea aduna în jurul lui masele – Ilia Iașin, Aleksei Navalnîi, Hodorkovski?– Oricare dintre ei. Rusia are nevoie de schimbări democratice, războiul a început doar pentru că în Rusia nu există o succesiune de putere. Un singur om, care este lipsit de rațiune, se află pe tron de foarte mult timp. Și a pierdut, pur și simplu, contactul cu realitatea. Când Putin va pleca, războiul se va opri în aceeași zi.
Navalnîi și Iașin sunt adevărații eroi ai Rusiei. Cu voia lui Dumnezeu, închisoarea nu-i va distruge, dar vor rămâne în închisoare exact atât timp cât Putin este la putere.
Hodorkovski are o poziție mai echilibrată și mai înțeleaptă, el spune că Rusia ar trebui să devină o republică parlamentară. Această poziție este aproape de inima mea.
De ce sunt generațiile în vârstă de partea lui Putin
– În carte explici că tinerele generații sunt împotriva războiului, iar cei în vârstă sunt captivii propagandei. În cazul celor din urmă, istoria și amintirea vremurilor sovietice nu joacă niciun rol în modelarea concepțiilor?– Nu, oamenii mai în vârstă, dimpotrivă, cred că au avut o viață mai bună în timpul Uniunii Sovietice. Ei vor să reînvie URSS împreună cu Putin, amintindu-și de tinerețile lor. În plus, aceasta este o generație care este obișnuită să aibă încredere necondiționată în autorități și să nu le pună la îndoială deciziile.
Ei trăiesc cu principiul că „oamenii deștepți stau la vârful puterii și știu ce trebuie să facă; iar noi suntem oameni mici, nu înțelegem nimic despre politică, așa că îi credem necondiționat pe Putin și tot anturajul său”. Ei se uită la televizor la propaganda Kremlinului și o cred fără să încerce măcar să o supună unei reflecții critice.
Marina, în boxa acuzaților
– Fiul tău nu-ți împărtășește opiniile privind nevoia de a protesta față de regim. De ce crezi că se întâmplă asta? – Pur și simplu, în viața lui există un tată care lucrează pentru Kremlin și este unul dintre beneficiarii regimului Putin. Este influent, el are în mâini puterea și banii. Iar de cealaltă parte există o mamă rebelă, care protestează și încearcă să spună adevărul și este urmărită penal. Ca orice adolescent, alege tabăra în care simte putere și bani. Fără politică, totul este foarte simplu. Dar viața va îndrepta lucrurile în cele din urmă. Va fi nevoie doar de timp.
– Cum vezi viitorul Rusiei? Când crezi că un turist dintr-o țară NATO va putea să ajungă din nou la Sankt Petersburg să vadă Nopțile Albe?– Putin a petrecut mai bine de 20 de ani construind acest regim, iar acum este clar că acesta nu se va prăbuși atât de repede. Convulsiile vor fi lungi, dar cred că sancțiunile dure își vor juca în cele din urmă rolul. Amintiți-vă motivul pentru care s-a prăbușit Uniunea Sovietică: pur economic. Cred că același lucru se poate întâmpla și cu Rusia lui Putin.
În plus, așa cum a arătat revolta lui Prigojin, s-ar putea să se maturizeze o conspirație împotriva lui Putin în rândul elitelor. El a pierdut sprijinul lor de mult timp.
În orice caz, pe Rusia o așteaptă vremuri dramatice, dar trebuie să treacă prin toate astea pentru a-și pierde ambițiile imperiale și pentru a nu reprezenta o amenințare constantă pentru vecinii săi. Doar atunci străinii din țările NATO vor putea admira fără griji Nopțile Albe din Sankt Petersburg.
