Apoi, din 1989 până în 1999, Kathleen Folbigg a pierdut al doilea, al treilea şi al patrulea copil, iar vina pe care o simţea ca mamă „rea” şi-a făcut loc în viaţa ei. Și pentru că părea nu existe altă explicație decât crima, procurorii au folosit jurnalele să „dovedească” că femeia îi sufoca.
La proces, Kathleen Folbigg a fost găsită vinovată pentru uciderea celor trei copii ai săi și a petrecut 20 de ani în închisoare pentru crimă şi unul pentru omor prin imprudenţă, înainte de a fi eliberată de procurorul general din statul australian New South Wales, la începutul acestei luni, scrie News.ro.
Genetica oferă speranțe și dreptate
Eliberarea femeii a fost posibilă pentru că, de la momentul condamnării ei, știința a făcut foarte multe progrese. Cei care i-au studiat cazul au făcut dreptate pentru australiancă, după ce au descoperit că cele două fiice ale sale o genă mutantă, necunoscută anterior, care s-ar putea să fi fost fatală.
Descoperirea științifică a dus la „îndoieli rezonabile” cu privire la condamnarea sa, oferind argumentul pentru o graţiere. Confirmarea unei cauze genetice probabile pentru moartea copiilor ei are implicaţii dincolo de Australia pentru părinţii care au fost acuzaţi de aceleași fapte de neconceput.
În acelaşi timp, cazul a multiplicat apelurile pentru un sistem mai bun de revizuire post-condamnare în Australia, astfel încât alte persoane care susţin că au fost condamnate pe nedrept să nu rămână uitate în închisoare ani de zile.
„Astăzi este o victorie pentru ştiinţă şi, mai ales, pentru adevăr”, a declarat Kathleen Folbigg după eliberare, într-o înregistrare video filmată la o proprietate rurală din nordul statului New South Wales, unde se recuperează înainte de a-şi prezenta cazul din nou la Curtea de Apel, pentru a obţine anularea condamnărilor.
Criticii procesului său din 2003 spun că procurorul a răstălmăcit cuvintele lui Folbigg şi s-a bazat pe idei preconcepute despre maternitate pentru a convinge juriul că aceasta era fundamental nepotrivită pentru acest rol şi că a cedat sub presiunea îngrijirii bebeluşilor.
Progresele în genetică folosite pentru a o elibera pe Folbigg dau şi altor familii speranţa că ştiinţa ar putea explica de ce le-au murit copiii, dar experţii spun că, uneori, nici măcar acest lucru nu poate exonera părinţii – adesea mame – acuzaţi că le-au făcut rău.
Primul copil al lui Folbigg, Caleb, a murit în 1989, urmat de Patrick, care a murit în 1991, la 8 luni, după ce a suferit convulsii care l-au lăsat orb. Sarah a murit în timpul nopţii în 1993, când avea 10 luni, iar Laura s-a stins în 1999, la vârsta de 18 luni.
De ce au murit, de fapt, copiii
Geneticienii au efectuat secvenţierea întregului genom al copiilor şi al mamei lor şi au descoperit că Folbigg şi fiicele sale, Sarah şi Laura, erau purtătoare ale unei variante nemaivăzute până atunci a genei CALM2.
Genele CALM reglează proteina calmodulină, care joacă un rol important în reglarea nivelurilor de sodiu, potasiu şi calciu pentru o funcţionare sănătoasă a inimii. Variantele pot provoca aritmie cardiacă, iar primul semn al unei probleme poate fi moartea subită.
În noiembrie 2020, 27 de oameni de ştiinţă şi-au publicat dovezile într-o lucrare în care au prezentat rezultatele secvenţierii întregului genom al lui Kathleen Folbigg şi al copiilor ei.
Constatările au convins mai mult de 100 dintre cei mai importanţi oameni de ştiinţă din lume că aceasta a fost condamnată pe nedrept şi au semnat o petiţie prin care au îndemnat guvernul statului New South Wales să iniţieze o nouă anchetă.
Judecătorul pensionar Tom Bathurst a acceptat datele ştiinţifice şi a recomandat graţierea lui Folbigg.
Sursă text: Click.ro
