Firma lui Ovidiu Tender scapă definitiv de confiscarea extinsă dispusă în Dosarul RAFO-Carom: Tender SA, “iertată” de plata a 32 de milioane de euro

Dosarul RAFO-Carom este primul rechizitoriu „de calibru” al Alinei Bica – fostă șefă a DIICOT, în prezent condamnată la 4 ani chiar pentru favorizarea lui Ovidiu Tender – și unul dintre cele mai ample procese din istoria postdecembristă, desfășurându-se între anii 2006-2015.

Din completul de judecată care i-a „ars” în 2015 pe Ovidiu Tender și pe Marian Iancu a făcut parte fosta judecătoare Camelia Bogdan.

Ancheta și cercetarea judecătorească au vizat grupul infracționalizat format în 2002-2003 din oamenii de afaceri Ovidiu Tender și Marian Iancu pe de-o parte, respectiv persoane din conducerea RAFO și Carom, pe de altă parte, scrie ziare.com. Pe data de 8 iunie 2015, Ovidiu Tender a primit pedeapsa de 12 ani și 7 luni de închisoare, pe când Marian Iancu a fost condamnat la 14 ani.

Pe 7 noiembrie 2019, Ovidiu Tender a fost eliberat condiționat din pușcărie, după executarea efectivă a 4 ani și 5 luni din pedeapsă, adică fracția legală de 1/3 în cazul deținuților cu vârsta de peste 60 de ani.

Hotărârea Curții de Apel București pentru SC Tender SA

Pe data de 25.10.2023, Curtea de Apel București a admis o cale extraordinară de atac formulată de avocații lui Ovidiu Tender și a ridicat sechestrul instituit prin decizia de condamnare a afaceristului:„Admite contestaţia la executare formulată de contestatoare împotriva deciziei penale nr. 862/A din data de 08.06.2015, pronunţată de Curtea de Apel București – Secţia a II-a Penală, pe care o lămureşte în sensul că:

Înlătură măsura confiscării speciale astfel cum a fost dispusă prin decizia penală nr. 862/A din data de 08.06.2015 pronunţată de Curtea de Apel București – Secţia a II-a Penală faţă de contestatoare în solidar şi, în consecinţă, ridică măsura sechestrului asigurator şi măsura popririi astfel cum au fost dispuse faţă de contestatoare prin decizia penală contestată.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția contestatorului și a procurorului, prin mijlocirea grefei, azi 25.10.2023”, se arată în minuta CAB. 

Conform deciziei de condamnare n.r. 862/A/2015 din 8 iunie 2015, judecătorii au instituit confiscarea extinsă pe bunurile și conturile celor doi afaceriști, precum și pe ale societăților controlate de aceștia, după cum urmează:

Ovidiu Tender – până la concurenţa sumei de 184.690.936 lei, la care se adaugă majorările şi penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului (2003) şi până la data executării integrale a plăţii.

SC Tender SA – până la concurenţa sumei de 162.993.336 lei.

Marian Iancu și VGB Impex SRL – până la concurenţa sumei de 300.435.913 lei.

Ce au susținut avocații în contestația la executare

Avocații SC Tender SA au criticat măsura confiscării extinse instituite asupra companiei în Dosarul Rafo-Carom pentru următoarele considerente:„Apelanta a apreciat că i se putea angaja, prin decizia penală antemenţionată răspunderea civilă, ori să i se aplice confiscarea extinsă, fiind prohibit de lege să i se atragă răspunderea penală pentru a i se aplica sancţiunea de drept penal – confiscarea specială, care este pusă în executare în prezent.

A arătat că, în contextul în care se pune în executare confiscarea extinsă, deşi nu s-a dispus faţă de aceasta o atare sancţiune, valorificarea confiscării extinse de către (ANAF – n.r.), ca organ de executare, se extinde asupra universalităţii tuturor bunurilor sale, inclusiv a celor care au fost dobândite cu mult anterior primului act material al infracţiunilor condamnate prin decizia penală nr. 862/A/2015, situaţie de fapt care îi aduce grave prejudicii, fiind îndeobşte afectat grav şi iremediabil dreptul de proprietate.(Tender SA – n.r.) a mai arătat că, în speţă, a avut calitatea de parte responsabilă civilmente cu toate drepturile procesuale dictate de art. 81 şi art. 86 – 87 din Codul de procedură penală, dar nu a avut calitatea de suspect sau inculpat, ambele derivate din făptuitor, pentru a putea fi subiect pasiv al aplicării sancţiunii de drept penal – confiscarea specială.

Mai mult, având calitatea de parte responsabilă civilmente, a solicitat a se reţine că de vreme ce acţiunea civilă a fost respinsă, calitatea sa procesuală a încetat la momentul soluţionării definitive a procesului penal, decizia penală trebuind să fie lipsită de efecte juridice în ceea ce o priveşte.

Cu alte cuvinte, s-a arătat că, având în vedere calitatea procesuală avută pe parcursul judecăţii – parte responsabilă civilmente ţinută să răspundă solidar în cadrul acţiunii civile (răspundere civilă) – odată respinsă definitiv acţiunea civilă, decizia penală nr. 862/A/2015 nu mai poate produce consecinţe juridice faţă de ea, în cea din urmă etapă a procesului penal – executarea hotărârilor penale – pentru că nu a fost parte în acţiunea penală pentru a fi condamnată la sancţiuni de drept penal şi implicit acestea nu pot fi puse în executare faţă de o persoană care nu a fost judecată”, se arată în documentele depuse la dosar.