Represiunea securității în perioada comunistă se realiza prin mai multe metode. Una dintre acestea era urmărirea informativă a „obiectivelor”, ascultarea convorbirilor și surprinderea acestora în viața de zi cu zi. Dosarele desecretizate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) cuprind note informative și fotografii ale persoanelor urmărite.
Angajații Securității aveau și un manual după care se ghidau atunci când realizau fotografiile pe stradă. Sistemul de filaj folosit era cel denumit „de pe ambele trotuare, pe străzi paralele, prin încadrare, în lanţ, din locuri fixe”.
Sistemul de pe ambele trotuare se folosea „pe străzile semiaglomerate, lucrătorii de echipă mergând dispuşi pe ambele trotuare la distanţă ce diferă de aglomeraţia străzii şi topografia terenului care să le asigure vizibilitate între ei”.
Sarcina de a fila direct obiectivul o avea „lucrătorul de pe primul plan (trotuarul opus), iar la limita posibilităţilor de observare, activitatea obiectivului este observată şi de lucrătorul de pe planul 2”. Securiștii trebuiau să studieze terenul la domiciliul şi la locul său de muncă „pentru cunoaşterea posibilităţilor de efectuare a filajului, atât ziua cât şi seara”.
De asemenea, trebuiau să cunoască cum sunt „orientate ferestrele, străzile din jur, câte intrări – ieşiri are imobilul, direcţiile probabile de plecare ale obiectivului”. Existau indicații și pentru situațiile în care persoana urmărită se deplasa cu mijloacele de transport în comun, dar și în cazul în care se afla în lift.
Securitatea avea un serviciu specializat denumit „F”, care se ocupa exclusiv de filajul obiectivelor. Atunci când persoanele nu erau cunoscute sau nu avea denumiri de obiectiv, referirile se făceau la „individul” sau „individa”. Dacă se dorea ascultarea „obiectivelor” în interiorul locuințelor, se decidea instalarea de tehnică care permitea interceptarea convorbirilor.
Negativul pozelor, depus obligatoriu la dosar
De cele mai multe ori, rezultatul filajelor nu arăta nimic din ceea ce securiștii bănuiau inițial, persoanele vizate având preocupări normale de viață. Cu toate acestea, se realizau fotografii din mai multe unghiuri și erau întocmite note de informare fără nicio valoare operativă, care erau depuse la dosar. Pe versoul fotografiilor se scria cu mâna o scurtă explicație în legătură cu persoanele care era surprinse în imagine.
Obligatoriu se atașa și negativul pozelor și se preciza și lungimea acestuia. Organele de securitate se asigurau, astfel, că acele imagini nu putea fi utilizate în alte scopuri, iar „obiectivele” filate nu aflau niciodată despre acțiunile de urmărire.
Fotografie a studenților arabi
În afară de românii care erau suspectați de comiterea unor acțiuni ostile regimului epocii de aur, în vizor intrau, obligatoriu, turiștii și studenții străini. România avea în perioada comunistă sute de studenți arabi, care învățau la universități din marile orașe.
Potrivit unui document desecretizat de CNSAS, în aprilie 1978, la Craiova, erau filați patru studenți arabi care s-au întâlnit cu un cetățean român la restaurantul Jiul.
„După ieșirea din local, cei patru studenți arabi și-au luat la revedere de la individul român apoi s-au despărțit, urcându-se în autoturismul Fiat 125, iar românul în autoturismul Dacia 1300. Momentul a fost fotografiat. Alăturat anexăm trei fotografii”, se susținea într-o notă semnată de șeful Serviciului „F”, col. Radu Vișan. Documentul este completat, ulterior, cu precizarea că a fost identificat cetățeanul român, care locuia în comuna Brădești.
Notă privind studentul arab
Într-un alt document, datat 13 februarie 1985, aceeași structură de securitate raporta rezultatul filajului asupra obiectivelor „Dan” și Anania”: „În ziua de 7.02.1985, obiectiva Anania, lucrată pe linia serviciului I, a fost văzută împreună cu numitul Roman Ioan conspirativ Dan, lucrat pe aceeași linie, deplasându-se spre domiciliul acesteia. Negăsind pe nimeni acasă, au plecat. De la gazda postului de filaj s-a aflat că Anania s-a căsătorit cu Dan și s-au stabilit în municipiul Oradea. În prezent, buletinele lor de identitate sunt la miliția municipiului Oradea pentru preschimbare. Au anunțat că vor reveni la Craiova în luna martie a.c.”.
Filaj obiectiva Anania
„Sectanții”, periculoși pentru regim
În structura fostei securități, serviciul I avea ca misiune „informațiile interne”, serviciul II – contrainformații economice, iar serviciul III – contraspionajul. Tot la Securitatea Dolj erau întocmite în cursul lunii iulie 1985 mai multe note de identificare și filare pentru obiectivele „Crinu” și „Hari”, adepți ai Bisericii Creștini după Evanghelie.
Toți românii care aderau la alte culte religioase, în afara celui ortodox, erau numiți „sectanți” și erau considerați periculoși pentru regim. Notele cuprind fotografii cu cele două persoane vizate și vizitatorii acestora, precum și informații sumare despre întâlnirile care aveau loc.
Acțiunea „Rică”, filajul inutil al unor germani la Craiova
În 24 mai 1988, locotenent-colonelul Marin Antonie, șeful Serviciului „F” prezenta rezultatele filajului efectuat în zilele de 22 și 23 mai asupra cetățeanului german Rada Willi Kurt și soției acestuia. Acțiunea a fost denumită „Rică”, după numele unui alt „obiectiv”, cetățean român.
„La orele 8.00, s-au înființat posturi de filaj la Casa de rugăciuni din str. Deva, unde obiectivul Rică și soția s-au deplasat cu autoturismul Dacia 1300 cu nr. 3-DJ-8056, de la hotelul Jiul. Între orele 8.00 – 11.00 au fost văzuți intrând cca. 30-40 de credincioși. La orele 12.05, de la Casa de rugăciuni au ieșit în grupuri mai mici peste 100 de credincioși. La poartă printre enoriași se afla și ob. Rică și soția, care avea flori în mână, un individ blond (cetățeanul german – n.r.) și o familie, individa fiind la volan, au urcat în autoturismul Dacia 1300.
Cu acesta, cei menționați s-au deplasat la adresa din strada N. Bălcescu, unde au introdus autoturismul în curtea imobilului. În timpul cât Rică și soția s-au aflat la adresă, a intrat o individă venită cu autoturismul 3-DJ-9456, soțul așteptând-o în autoturism. După circa 5 minute, individa a ieșit de la adresă și cu autoturismul a plecat în oraș”, scria, cu mare zel, șeful din Securitatea Dolj. Cei doi cetățeni germani au fost urmăriți până ce au ajuns, seara, la hotel, dar și în ziua următoare până când au părăsit municipiul Craiova.
Filajul cetățenilor germani
Filaj la Rocky II și Misterele Bucureștilor
Ținte obligatorii erau familiile persoanelor care reușeau să fugă în Occident. O notă din 21 iunie 1989, o viza pe o femeie, tot din comuna Brădești: „În ziua de 19.06.1989, numita, om al muncii la Schela de Foraj Brădești, a fost văzută în fața Complexului Comercial Union așteptând pe cineva. Despre susnumita se cunoaște că are un fiu care a trecut fraudulos frontiera. Anexăm două fotografii și negativul în lungime de 9 cm”.
Tot în Dolj, a intrat în atenția securității comuniste și obiectivul „Micu”, din comuna Bucovăț, în legătură cu care s-a realizat o veritabilă operațiune de urmărire. Activitatea acestuia din data de 7 noiembrie 1989, cu circa o lună înainte de izbucnirea Revoluției, este prezentată pe ore, cu date amănunțite. Acesta s-a întâlnit, în perimetrul universității din Craiova cu alte două persoane, care erau, de asemenea, „obiective” vizate de filaje.
„După ora 10, ob. Micu și ob. Marin au ieșit din bufet și pe strada Panait Moșoiu s-au întâlnit cu ob. Costea. Micu s-a despărțit de legătura Marin și, în mod discret, i-a făcut semn lui Costea să îl urmeze. Au mers unul după altul până pe strada Oltețului unde au luat legătura directă. Împreună au mers discutând și au intrat la bufetul Tosca. De aici au ieșit după circa 10 minute și au mers la Cinematograful Patria. Au cumpărat bilete la suprapreț după care au rămas în fața cinematografului discutând, fiind foarte atenți la persoanele din jur”, se precizează în nota informativă.
Cei trei sunt urmăriți în continuare și, la un moment dat, securistul care realiza filajul a observat că „Micu a primit de la Costea două pachete de mărimea unei bancnote de 100 de lei, în grosime fiecare de 1 cm, învelite în hârtie albă”.
Obiectivul „Micu” a introdus cele două pachete în buzunar, după care cei doi au intrat în cinematograf și au urmărit filmul Rocky II. „Aventura” relatată de informator a continuat și după încheierea filmului, aceștia ajungând, în final, în sediul Universității, când a fost sesizat „organul informativ”.
Cei trei au fost ridicați și conduși la sediul miliției municipale, unde ar fi fost ținuți până a doua zi dimineața, 8 noiembrie 1989. Ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, „Micu” merge din nou la cinema unde vizionează „Misterele Bucureștilor”, după care se îndreaptă spre comuna de domiciliu, unde intră la un local de unde va ieși în stare avansată de ebrietate.
În Alba existau 10.000 de informatori
Istoricul Liviu Zgârciu de la Muzeul Unirii din Alba Iulia afirmă că astfel de practici erau des întâlnite în perioada comunistă și erau realizate și cu ajutorul informatorilor.
„Toţi ştiau că Securitatea este peste tot, urmăreşte tot. Era o psihoză. Românii ajungeau să creadă că informatorul Securităţii putea fi colegul de serviciu, vecinul de palier sau chiar o rudă racolată de securişti sub ameninţări”, spune cercetătorul CNSAS.
Acesta susţine că doar în Alba existau, în decembrie ’89, peste 10.000 de informatori, respectiv trei la sută din populaţia judeţului. La aceștia se adăugau cei care lucrau efectiv în sistem, al căror număr era de asemenea important. Cercetările au arătat că în perioada de glorie a comunismului în România existau circa 500.000 de informatori. Aceştia aveau nume conspirative şi, cei mai mulţi, primeau bani în schimbul serviciilor oferite Securității.
