Înălţarea Sfintei Cruci – 14 septembrie, cea mai veche dintre sărbătorile creştine, este singura cu post aspru şi rugăciune ce apare atât în calendarul bizantin (ortodox şi greco-catolic), cât şi în cel latin, la data de 14 septembrie. Spre deosebire de alte sărbători, Înălţarea Sfintei Cruci se cinsteşte cu post pentru că aduce aminte de patimile şi moartea Mântuitorului pe Golgota. Astfel, Crucea a devenit un simbol al victoriei asupra morţii şi păcatului.
Înălţarea Sfintei Cruci – 14 septembrie. Praznicul Înălțării Sfintei Cruci este pus la începutul anului bisericesc spre a ne arăta, încă din start, care este ținta călătoriei noastre liturgice și care ne este reperul. Importanța acestei sărbători este evidențiată și prin faptul că îi sunt dedicate două duminici, cea de dinainte și cea de după data de 14 septembrie, fiecare având semnificațiile sale.
Înălţarea Sfintei Cruci – 14 septembrie. Credincioșilor li se recomandă, dacă pot, să țină post negru pentru purificarea trupului și a sufletului. În cazul în care sănătatea nu le permite să facă acest lucru, de preferat ar fi ca în ziua Înălțării Sfintei Cruci să nu se consume usturoi, nuci, prune și pește, explicația fiind că acestea au un miez ce poate semăna cu semnul crucii.
Postul negru este o forma de curatare trupeasca si sufleteasca. NU este recomandat deloc copiilor, batranilor sau persoanelor care sufera de diverse boli sau afectiuni temporare.
Înălţarea Sfintei Cruci – 14 septembrie. De-a lungul anului liturgic sunt patru astfel de zile de post rânduite: Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august), Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), Vinerea Mare și Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie). Sunt patru zile care alcătuiesc o cruce de-a lungul anului bisericesc. Aceste patru zile sunt rânduite cu post cât mai aspru. Mai întâi e nevoie să ascultăm de vocea conștiinței până la capăt și să nu o ucidem (sau înăbușim). Apoi, trebuie să dăm Domnului păcatele noastre prin mărturisire (spovedania este numită și „al doilea botez” sau „botezul lacrimilor”). Pasul următor este împărtășirea din Trupul și Sângele Domnului, rod al noului „Pom al Vieții”, cum mai este numită Sfânta Cruce. Iar urmarea firească a acestui traseu este purtarea Crucii în toate ale vieții noastre, prin răstignirea poftelor sau a minții noastre. Deci, cele patru sărbători marchează patru etape obligatorii ale mântuirii: conștientizarea păcatelor, mărturisirea lor, cuminecarea cu Împărtășania care se dă și „spre iertarea păcatelor”, toate urmate de o asumare integrală a lucrării Crucii, una mărturisitoare înaintea tuturor, scrie doxologia.ro.
Înălţarea Sfintei Cruci – 14 septembrie. Este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt. În această zi sărbătorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:
– Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335;
– Aducerea Sfintei Cruci de la persii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Înălţarea Sfintei Cruci – 14 septembrie. Spre deosebire de alte sărbători și praznice, Înălţarea Sfintei Cruci este cinstită prin post, în orice zi a săptămânii ar cădea, făcându-se dezlegare doar la untdelemn și vin, conform Anuarului Liturgic și Tipiconal pe anul 2019, apărut la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă.
Înălţarea Sfintei Cruci – 14 septembrie. Postim în această zi deoarece Sfânta Cruce ne amintește tuturor de Pătimirile Mântuitorului. Nu întâmplător, în această zi, în cadrul Sfintei Liturghii se citește Evanghelia din Vinerea Mare, în care este descrisă durerea de pe Golgota. Prin post și rugăciune, prin trezvie și smerenie, omul este curățit și luminat, ajungând să vadă, în cele din urmă, lumina Sfintei Cruci care este „mai strălucitoare decât soarele” (Troparul Sfintei Cruci, glasul al 8-lea).
Înălţarea Sfintei Cruci – 14 septembrie. Ca și în celelalte zile sau perioade de post, nici în această zi nu trebuie să ne rezumăm doar la consumul alimentelor vegetale, căci știm că postul, în profunzimea lui, înseamnă și rugăciune, și smerenie, și înţelegere, și iubire față de aproapele, așa cum citim în cartea prorocului Isaia:
„Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu” (Isaia 58, 6-8).
Înălţarea Sfintei Cruci – 14 septembrie. În „Jurnalul fericirii”, părintele Nicolae Steinhardt spunea despre Cruce că este un simbol al interferenţei Cerului cu pământul, al spiritului cu materia. Ținând cont de această afirmație, să privim și noi mai mult spre cele cereşti, spre ţinta efortului nostru ascetic, spre „răsplata cea înaltă” de la Hristos, Care a semnat, prin Răstignirea Sa de pe Cruce, actul eliberării noastre, scrie doxologia.ro.
Nicolae Aurelian Steinhardt s-a născut în anul 1912, în comuna Pantelimon din Bucureşti, într-o familie de evrei. Bacalaureatul l-a luat în 1929, urmând apoi cursurile facultăţii de Drept şi Litere. După aceea, până la izbucnirea războiului, și-a continuat studiile la Paris şi în Anglia. După instalarea regimului comunist în 1947, a fost dat afară din casă şi din barou. A fost arestat apoi în lotul Noica. În 1959, membri ai grupului din care făcea parte au început să fie arestați – primul fiind Constantin Noica. Deoarece a refuzat să fie martor al acuzării, Nicolae Aurelian Steinhardt a fost arestat, judecat în cadrul „lotului mistico-legionar Constantin Noica – Constantin Pillat” şi osândit la 12 ani de muncă silnică, 7 ani de degradare civică și confiscarea totală a averii personale, sub acuzația de „infracțiune de uneltire contra ordinii sociale”. „Jurnalul fericirii” a fost confiscat de două ori de fosta Securitate.
În închisoarea din Jilava, în camera 18 de pe secţia a doua, pe 15 martie 1960 a primit Sfântul Botez, cu apă dintr-un ibric cu smalțul sărit. La ieşirea din închisoare, în urma graţierii generale a deţinuţilor politici din august 1964, a desăvârşit Botezul prin Mirungere la Biserica Schitul Dârvari, primind şi Sfânta Împărtăşanie. De atunci, a dus o viaţă creştină conform datinii şi regulilor bisericeşti, dorindu-și călugăria. Ajutat de Constantin Noica, și-a găsit locul la Mânăstirea Rohia. Pe 16 august 1980, la 68 de ani, era tuns în monahism. S-a restras în călugărie la mânăstire. Manuscrisul „Jurnalului fericirii”, rescris, ramane ascuns in turla paraclisului pana dupa Revolutie. A suferit, spre sfârșitul vieții, de angină pectorală. S-a stins din viață după un infarct, la 30 martie 1989. Avea 77 de ani.
Sursa: doxologia.ro
Postul negru – cele 10 reguli ale Parintelui Ilarion Argatu
1. În ziua în care ajunezi sau ţii post negru nu mănânci nimic toată ziua.
2. În zilele de post, nu trebuie să te cerţi cu nimeni, orice s-ar întâmpla, oricât te-ar supăra cineva, orice ispite ai avea, nici cu cei din afară şi nici cu cei din casă. Îţi învingi orgoliile, îţi stăpâneşti firea, treci cu vederea orice umbră a răului sau a răutăţii cuiva, rabzi şi ierţi orice.
3. Postul nu este numai abţinere de la mâncare şi băutură, ci şi abţinere de la orice păcat şi răutate.
4. Nu trebuie să dormi în ziua postului.
5. Nu te duci în vizite în ziua când posteşti, pentru a nu fi servit cu ceva de mâncare şi să te descoperi că posteşti. Când posteşti, nu trebuie să spui la nimeni şi să nu ştie nimeni, adică „când posteşti închide-te în cămara ta, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti”.
6. Mâncarea pe care ar fi trebuit s-o mănânci în acea zi împarte-o la săraci, n-o păstra pentru când ai să termini de postit. Postul întotdeauna trebuie însoţit de milostenie. Dacă eşti sărac, măcar o felie de pâine dă celui flămând.
7. Dacă te simţi slăbit şi simţi că nu mai poţi duce postul, poţi lua în cursul zilei o bucăţică de anaforă şi 3 înghiţituri de aghiazmă.
8. Dacă nu poţi duce postul toată ziua şi-l întrerupi, atunci nu mânca mai mult decât o singură masă şi tot de post.
9. Nu poţi întrerupe postul la orice oră. Dacă ţii post pentru izbăvire de vrăji şi descântece, pentru că vrăjitorii au anumite ore când îi trimit pe diavoli la treabă, trebuie să ţii cont de acest lucru. Unii trimit la ora 15.00, alţii la ora 18.00, la ora 21.00, la ora 24.00. Trebuie să duci postul până la aceste ore pentru ca să te găsească în post şi să poţi respinge loviturile vrăjitorilor.
10. Postul-ajunare începe la ora 18.00 din ziua anterioară şi ţine până în ziua de post la ora 24.00. Cine nu poate duce până la ora 24, se poate opri aşa cum am arătat, la ora 15.00, la ora 18.00, la ora 21.00.
