„Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii”, cel mai recent film al lui Radu Jude, este propunerea României pentru Premiile Oscar 2024, categoria „Cel mai bun lungmetraj internațional”. Libertatea a vorbit cu Ovidiu Pîrșan, aflat la primul său rol într-un film. Bărbatul se deplasează într-un scaun rulant, în urma unui accident rutier. În film, joacă rolul unui bărbat care a suferit un accident la locul de muncă.
Filmul a avut premiera mondială în luna august la Festivalul Internațional de Film de la Locarno, unde a fost premiat cu Leopardul de argint – Premiul Special al Juriului, Mențiune din partea Juriului Ecumenic și Premiul I din partea Juriului Tinerilor.
Ilinca Manolache, Ovidiu Pîrșan, Dorina Lazăr și László Miske joacă în rolurile principale, alături de actrița germană Nina Hoss.
Printre alte subiecte, filmul abordează și „drumul crucilor”, seria jurnalistică prin care Libertatea a arătat că pe DN2, între București și Bacău, sunt mai multe cruci – în memoria celor care și-au pierdut viața pe acest drum – decât kilometri.
Despre noua peliculă a lui Jude, criticul Iulia Blaga a scris că este „filmul de care te temi”.
Ovidiu Pîrșan are 38 de ani și de 15 ani se deplasează cu ajutorul unui scaun rulant, după ce a suferit un accident rutier în Grecia. Am vorbit cu el printr-un videocall.
Tot printr-un telefon a început și experiența lui de actor. Pîrșan a ajuns să joace în film după ce a primit un telefon de la organizația nonguvernamentală Motivation, care organizează evenimente pentru persoane cu dizabilități, la care participă când îi permite timpul. „Noi ne-am gândit la tine, că ești mai charismatic”, i-a zis la telefon o membră a asociației, care îl cunoștea. A fost luat prin surprindere. Se gândea că nu e suficient de pregătit pentru un rol într-un film de lungmetraj și nici nu știa dacă are timp pentru un astfel de proiect.
Bărbatul trăiește în Drobeta-Turnu Severin, este antreprenor, are o pensiune, și se gândește să candideze la primăria din Vlădaia, comuna în care a crescut. „Hai, te rog, măcar încearcă”, își amintește că a insistat femeia de la ONG-ul Motivation.
Ovidiu Pîrșan vrea să candideze la primărie anul viitor
„Bine, hai să încercăm”, a răspuns într-un final. Zâmbește și acum de bucurie că a acceptat provocarea. A primit apoi un text de la directoarea de casting, iar o săptămână mai târziu, regizorul Radu Jude l-a chemat la București, unde a dat casting cu Ilinca Manolache, actrița din rolul principal feminin. „Practic, cred că m-a apreciat (n.r. – Radu Jude), zic eu, că mi-am învățat textul”.
Pentru Pîrșan era prima dată când era pe un platou de filmare. A mai avut o singură experiență cu camerele de filmat, în urmă cu patru ani, când a apărut la emisiunea <a href=”https://www.antena3.ro/life/oameni/eroul-zilei-ovidiu-pirsan-romanul-care-a-renovat-doua-saloane-de-spital-din-donatii-528490.html”>Eroul Zilei</a> de la Antena 3. Renovase două saloane de pe secția de neurologie a Spitalului Județean din Turnu Severin împreună cu un prieten, iar gestul lor a fost mediatizat.
Repetițiile pe Zoom l-au ajutat
După casting, a continuat repetițiile pe Zoom cu regizorul Radu Jude, actrițele Ilinca Manolache, Katia Pascariu și actorul Șerban Pavlu, colegii lui de platou.
Spune că faptul că a repetat la început de acasă, unde a putut împărtășit experiența cu soția și cele două fiice, l-a făcut să se simtă mult mai confortabil decât dacă ar fi fost direct în persoană, având în vedere că era prima experiență de acest gen.
După aproximativ două luni de repetiții pe Zoom (repetau o dată, de două ori pe săptămână), a mers la București să continue repetițiile în locațiile în care urmau să filmeze. „M-au primit foarte frumos colegii. Adică, mi s-a părut o senzație din aia de, nu știu, de colegialitate, de prietenie”. Când își amintește de începutul filmărilor, i se pare că nu a fost „nici cel mai ușor, dar nici foarte greu”. „De mic îmi plăceau filmele românești”, mai precizează el.
Iar subiectul filmului nu i-a fost unul străin. Având în vedere accidentul de mașină pe care l-a avut în urmă cu 15 ani, spune că s-a adaptat repede la rolul pe care trebuia să îl joace: un bărbat care a rămas paralizat în urma unui accident de muncă.
<iframe width=”700″ height=”400″ src=”https://www.youtube.com/embed/1lvytjH9_Hs?si=fRpiU_bFRYmSrtWD” title=”YouTube video player” frameborder=”0″ allow=”accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share” allowfullscreen></iframe>
„Eu sunt și un tip foarte optimist, așa, nu m-am plafonat”
Ovidiu Pîrșan a suferit un accident rutier pe 29 martie 2008, când era la muncă în Grecia. Lucra la o seră de flori. A suferit o fractură la coloană și „de atunci mă deplasez cu scaunul rulant”. Astăzi, când vorbește de acel moment, îl numește o „neplăcere” sau un „necaz” peste care a trecut: „Eu sunt și un tip foarte optimist, așa, nu m-am plafonat”.
Mai târziu, de fiecare dată când a intrat într-un spital a simțit recunoștință. Că nu a fost mai rău. A văzut oameni care „pur și simplu își mișcau doar ochii în cap”. Ca în cartea autobiografică „Scafandrul și Fluturele”, (devenită ulterior film) în care jurnalistul francez Jean-Dominique Bauby mai poate să comunice doar cu ajutorul unei pleoape.
„Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii”, propunerea României la Oscar
În general, Ovidiu Pîrșan se consideră o persoană norocoasă. Ceea ce spune că se aplică și în cazul experienței de acum. „Ce să vă zic? Pentru prima dată în viață să joci într-un film, să primești un rol principal, să fii nominalizat la festivalurile de film, să câștigăm premiul special al juriului de la Locarno. Și acum să fim propuși de România pentru premiile Oscar. Nu știu dacă aș putea să vă transmit prin cuvinte senzația pe care o simt și emoțiile pe care le am în proiectul ăsta”.
„Sunt un bun gospodar”
Pentru la anul, bărbatul și-a propus să candideze la primăria din comuna în care a copilărit. „Nu vreau să fac foarte multă politică, vreau să fac administrație”, explică el.
„Sunt un bun gospodar”, se recomandă mai departe. Printre planurile lui se numără accesarea unor fonduri europene pentru a dezvolta locul de care e legat din copilărie. „Avem câțiva tineri care nu au plecat, adică sunt destui tineri… aș vrea să fac minim 15 locuri de muncă pentru ei, acolo, în comună”.
Orașe neprietenoase pentru persoanele cu dizabilități
Lipsa administrației, cel puțin la nivelul infrastructurii, este ceva ce simte și pe propria lui piele. Atunci când iese din casă, se deplasează mai ales cu mașina, pe care o conduce, sau cu un scuter electric. Spune că nu merge foarte mult cu scaunul, pentru că în oraș nu sunt suficiente facilități pentru persoane cu dizabilități. „Întâmpin tot felul de obstacole și ce ar însemna să mă întorc de la un kilometru jumate că nu pot să cobor nu știu ce”.
Spune că Anglia, în schimb, este un exemplu de țară care ia în calcul și persoanele cu dizabilități atunci când proiectează spațiile publice. „Eu cred că ei îi scot afară din casă (n.r. – pe oamenii cu dizabilități) și noi, nu”.
Ca să ajungem și noi la nivelul Angliei, crede că în primul rând trotuarele ar trebui accesibilizate cu rampe pentru scaune rulante. Apoi, mijloacele de transport în comun ar trebui și ele adaptate nevoilor persoanelor cu dizabilități și șoferii acestora – instruiți să se poarte corespunzător cu pasagerii care se deplasează în scaune rulante.
Dar următorul pas pentru bărbat este să se vadă pe marile ecrane, întrucât filmul poate fi vizionat în cinematografe din data de 27 octombrie. „Filmul a fost cea mai frumoasă trăire, în afară de familie”, spune Ovidiu Pîrșan, înainte de a închide fereastra online.
foto: captură trailer
