O descoperire monumentală promite să rescrie capitolele timpurii ale poveștii umanității. O echipă internațională de cercetători a identificat o regiune necunoscută în care oamenii antici au trăit timp de milenii, după ce au părăsit Africa. Situată în Platoul Persan, acest „hub” ar fi putut găzdui primii Homo Sapiens care au migrat dinspre continentul african, cu zeci de mii de ani în urmă. Folosind o serie de tehnici avansate, de la analiză ADN la modelări paleoecologice, cercetătorii conturează un tablou complex și fascinant al începuturilor expansiunii speciei noastre.
Timp de 20.000 de ani, o bucată de istorie s-a ascuns în deșert
Știm de multă vreme că strămoșii noștri au părăsit Africa în urmă cu aproximativ 70.000 de ani. Răspândirea lor ulterioară în Asia și Europa în jurul datei de acum 45.000 de ani este bine documentată. Însă, ceea ce s-a întâmplat în perioada intermediară, timp de 20.000 de ani, a reprezentat un mister. Răspunsul, spun oamenii de știință, zăcea ascuns în ținuturile Platoului Persan, un vast teritoriu din centrul Orientului Mijlociu.
Cercetările arată că aproximativ o mie din acești călători preistorici au trăit în acest refugiu natural înainte de a continua spre restul Eurasiei. „Rezultatele noastre oferă prima imagine completă a locului în care au trăit strămoșii tuturor non-africanilor din zilele noastre, în fazele timpurii ale colonizării Eurasiei”, a declarat Luca Pagani de la Universitatea din Padova, seniorul echipei de cercetare.
Căminul strămoșilor noștri
Prin analize ale ADN-ului antic extras din Eurasia Centrală de Vest și China, cercetătorii au descoperit că strămoșii eurasienilor de astăzi au părăsit acest „hub” în urmă cu 45.000 de ani, colonizând cea mai mare parte a Eurasiei și Oceania. Folosind modelări sofisticate, echipa a proiectat o „călătorie înapoi în timp”, reconstruind peisajele și condițiile climatice ale Platoului Persan din perioada când a găzduit primii Homo Sapiens. Rezultatele arată că zona era mult mai elevata, cu condiții de trai favorabile, oferind un avantaj distinct față de regiunile învecinate.
Studiul scoate la iveală că acești locuitori timpurii formau grupuri mici de vânători-culegători, trăind în acord cu ritmul naturii. Regiunea oferea o varietate de ecosisteme, de la păduri la savane, cu perioade de ariditate și umezeală. Resursele naturale erau abundente, dovezile arheologice indicând vânatul și consumul căprioarelor, oilor și caprelor sălbatice.
O echipă internațională de cercetători a stabilit că aproximativ o mie dintre acești călători au trăit într-o zonă care se întindea în Orientul Mijlociu, cunoscută drept Platoul Persan. (Foto Dailymail)
Urmele unei civilizații pierdute
Imaginea care începe să se schițeze este una plină de viață. Locuitorii acestui „hub” aveau pielea închisă la culoare și păr negru, asemănându-se probabil cu populațiile Gumuz sau Anuak care trăiesc astăzi în zone din Africa de Est. Nu s-au găsit fosile umane în Platoul Persan, însă rămășițe descoperite în Arabia și Levant sugerează că ar fi urmași direcți ai acestei populații străvechi, scrie Dailymail.
Oamenii de știință consideră că această descoperire are implicații majore în înțelegerea istoriei speciei noastre, dar și în descifrarea interacțiunii dintre Homo Sapiens și specii umane înrudite, precum neandertalienii. Rămășițele acestora au fost descoperite în zonă, existând posibilitatea ca Platoul Persan să fi fost locul unor schimburi genetice și culturale demult uitate.
Descoperirea acestui „hub” străvechi reprezintă o revoluție, adăugând un capitol esențial istoriei umanității. În deșerturile Orientului Mijlociu nu zac doar ruine părăsite, ci și secretele originii noastre.
