Mărțișor, frumosul festival românesc de 1 martie celebrează sosirea primăverii și sfârșitul iernii, aducând noroc.
Primul martie a fost sărbătorit de secole ca începutul oficial al primăverii. Sensul cuvântului mărţişor este martie mic (martie dragă) şi există numeroase legende în spatele acestei date. De această sărbătoare tinerii oferă martisoare fetelor, atât iubitelor lor, cât și persoanelor feminine dragi lor care îi înconjoară.
Într-o zi, Soarele a coborât pe Pământ sub forma unei fete frumoase, dar un dragon pe nume Zmeul a capturat-o și a dus-o la castelul său. De când a fost capturat Soarele, păsările au încetat să cânte, copiii au încetat să se mai joace, zâmbetele au dispărut de pe fețele oamenilor; tristețea și durerea au coborât pe Pământ. Un tânăr curajos a decis să o elibereze pe fata (Soarele) și a pornit să caute castelul fiarei Zmeul. Căutarea a durat trei anotimpuri: vară, toamnă și iarnă; dar în cele din urmă a găsit castelul și l-a provocat pe dragonul Zmeul la duel. După o luptă istovitoare, tânărul a învins fiara, a eliberat Soarele, care a revenit să strălucească pe cer, aducând viață și bucurie înapoi pe Pământ. Păsările au început din nou să cânte, copiii să se joace și oamenii să zâmbească… dar în bătălia împotriva fiarei tânărul foarte curajos a fost rănit de moarte, sângele i-a curs din trup și a colorat zăpada albă în roșu. Acolo unde a căzut sângele tânărului, s-au născut flori de primăvară, inclusiv frumosul ghiocel, prima floare a Primăverii. Din acel moment, tinerii au început să țese fire pentru a crea ciucurași (podoabe) albe și roșii, ca dar pentru cei dragi. Firul roșu reprezintă sângele și sacrificiul, firul alb reprezintă puritatea ghiocelului. Femeile tinere care primesc un cadou de mărțișor de la iubitul lor vor prinde ciucurașii de reverul jachetei, lângă inimă, sau, alternativ, acesta va fi legat de încheietura mâinii. Simbolul renașterii, al primăverii și acea podoabă pe care să o ții cu tine o lună au început să se numească mărțișor.
În a doua legendă a mărțișorului se spune: Pe vremea dacilor firele țesute erau alb-negru. Se spune ca fiica lui Decebal, regele dacilor, s-a indragostit de cuceritorul roman Traian si a avut un fiu Dragobete. Fata a fost nevoita sa se casatoreasca impotriva vointei ei si se numea Dochia (Baba Dochia), vrând să-și deranjeze nora, a trimis-o să spele lâna neagră în râu și i-a spus să nu se întoarcă acasă până când lâna se va albi. Fata a încercat să spele lâna până când mâinile i-au sângerat, dar lâna a rămas totuși colorată în negru. Disperată, ea a început să plângă și Iisus a apărut. I-a spus să spele lâna cu o floare roșie. Fata a început să spele lâna care s-a făcut brusc albă. Felice i-a povestit soacrei ce s-a întâmplat, dar Nonna Dochia s-a enervat, acuzându-şi nora că cea care a apărut (Mărţişor) este iubita ei. Amăgită de venirea primăverii, Baba Dochia a pornit spre un munte cu oi, dar se îmbrăcase în 12 haine. Urcând la etaj, și-a scos hainele pe rând până când a rămas fără haine. Vremea s-a schimbat: a început să ningă și în curând totul s-a transformat în gheață. Dokiah a înghețat cu oaia, transformându-se în stâncă.
În multe zone ale României există diferite obiceiuri de a sărbători Festivalul Primăverii:
în Transilvania podoaba mărţişorului este legată de ferestrele sau uşa casei sau de animale pentru a alunga spiritele rele.
În orașul Bihor, oamenii se spală pe față cu apă de ploaie de 1 martie pentru a rămâne frumoși și sănătoși pe tot parcursul anului.
În regiunea Banatului, fetele se spală pe față cu zăpadă pentru a fi iubite de cei pe care îi iubesc.
Se obișnuiește să se păstreze podoabele mărțișorului timp de o lună și apoi să le lege de un copac; iar dacă pomul dă fructe suculente și sănătoase, omul care a legat firele albe și roșii ale mărțișorului va avea noroc.
O altă curiozitate: pe fire se adaugă adesea pietre mici, gărgărițe, trifoi cu patru foi, pietre prețioase, potcoave.
