[Medici Buni] Dr. Noemi Poverlovici, medic gastroenterolog la Hyperclinica MedLife Oradea: „Faptul că un pacient tratat vine ulterior cu mama, tata, vecinul, prietenul la control e un semn de mulțumire și de apreciere”

Dr. Noemi Poverlovici este medic specialist gastroenterolog la Hyperclinica MedLife Oradea și este întrebată frecvent de oamenii din jur cum de și-a ales această specialitate. Este minionă și spune că mulți își imaginează că în gastroenterologie este nevoie de forță, mai ales că specialitatea implică și proceduri endoscopice. Însă medicul spune că endoscopia este o procedură elegantă, care trebuie făcută cu finețe, nu cu forța.

Am vorbit cu dr. Poverlovici despre alegerea medicinei și a gastroenterologiei, despre cazurile care au marcat-o și valorile după care se ghidează.

Alegerea gastroenterologiei: „Dacă o înțelegi, restul vine de la sine”

În liceu o pasionau domeniile creative și i-ar fi plăcut să facă design de interior, însă, din punct de vedere academic, excela la științele exacte. Era și foarte competitivă (trăsătură care o definește și astăzi), așa că părinții și frații au sfătuit-o să aleagă medicina, convinși că e o profesie care se potrivește caracterului ei.

A studiat medicina la Cluj-Napoca, iar la rezidențiat și-a ales la început chirurgia generală. Recunoaște că a fost influențată și de fratele ei care este medic chirurg, însă după o scurtă perioadă a realizat că ramura pe care își dorește să o urmeze e gastroenterologia. I-a plăcut că este logică – „dacă o înțelegi, restul vine de la sine” – și spune că a avut noroc că mentorii de la Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie Prof. Dr. Octavian Fodor din Cluj-Napoca au învățat-o nu doar meserie, ci și ce fel de medic vrea să fie.

Primul caz care a marcat-o: „Psihic era dărâmat și deprimat”

La scurt timp după ce a devenit medic specialist, a consultat un tânăr de 21 de ani, care avea boala crohn, o boală digestivă cronică, inflamatorie, cu mecanism autoimun. Tânărul avea diagnosticul pus deja de alt medic, însă ignorase mult timp boala și tratamentul recomandat (îi era greu să accepte că suferă de o boală cronică și că are nevoie de tratament pe termen lung), așa că simptomele s-au agravat. 

Când a ajuns în cabinetului dr. Poverlovici, tânărul era anemic, avea frecvent scaune diareice cu sânge și slăbise peste 20 kg. În plus, pentru că lipsise mult de la serviciu din cauza simptomelor intestinale, acesta își pierduse și locul de muncă. „Psihic era dărâmat și deprimat”, își amintește dr. Poverlovici. Medicului i-a fost greu să îi promită că se va face bine știind că erau multe șanse ca boala să aibă o evoluție nefavorabilă, mai ales că pacientul nu părea foarte deschis să îi urmeze recomandările. La pacienții cu boli inflamatorii intestinale partea emoțională este foarte importantă și poate să influențeze evoluția bolii și răspunsul la tratament, este de părere dr. Poverlovici.

Acest pacient avea nevoie în primul rând de suport psihic, ca să accepte că trebuie să facă un tratament și să fie consecvent în administrarea tratamentului. La un moment dat, medicul a simțit că luptă alături de el, deși nu era singura care îl susținea – acesta a avut și susținerea familiei și suportul unui psiholog.

Acest caz a învățat-o că nu e suficient să știi ce tratament trebuie făcut, ci trebuie să fii în primul rând om și să comunici cu pacientul tău, astfel încât să îl ajuți să facă o alegere. „Sigur că pacientul are dreptul să accepte sau să refuze tratamentul, dar uneori trebuie să tragem un pic de pacient când știm că nu va fi bine fără tratament”, este de părere dr. Poverlovici. Aceasta spune că mulți pacienți se sperie când citesc despre posibilele efecte adverse, însă medicul îi asigură că tratamentele respective nu ar fi ajuns în protocoale dacă studiile nu ar fi arătat că beneficiile depășesc riscurile.

Astăzi, după doi ani de când a consultat prima dată acest pacient, medicul are o mare satisfacție. „Boala lui este în remisie, este sub control, a reușit să își recupereze locul de muncă și chiar așteaptă un copilaș”, spune cu zâmbetul pe buze.

Sinceritatea față de pacient: „Nu există un pacient care să facă chimioterapie, să meargă la operație, să meargă la un centru de oncologie și să nu știe ce are”

Însă în medicina nu există doar cazuri fericite, subliniază dr. Poverlovici. La începutul carierei, nu îi era ușor să abordeze un pacient la care vedea un aspect endoscopic de formațiune malignă. Faptul că soțul ei este medic specialist radioterapeut și se ocupă chiar de pacienți oncologici a fost un mare plus, iar sfaturile lui au ajutat-o să dea astfel de vești. „Și chiar dacă îi transmitem că are o formațiune care, cel mai probabil, este malignă, trebuie să îl încurajăm pe pacient că are șanse, că se poate face tratament, trebuie să aibă suportul familiei care e foarte important și chiar dacă va fi o perioadă grea, în final va fi bine”.

Înainte să anunțe direct pacientul că are o formațiune malignă, încearcă să abordeze mai întâi familia, astfel încât să-și facă o idee despre personalitatea acestuia. „Uneori sunt pacienți care, odată ce le spunem acest diagnostic, intră în depresie și e greu să îi recuperăm”. Acestora nu le dă vestea din prima, ci în două etape. După prima endoscopie le spune că este o problemă, ca va fi nevoie de tratament și cel mai probabil, și de operație, astfel încât să nu fie un șoc dintr-o dată. După ce vine rezultatul examenului histopatologic (biopsiei) le spune clar despre ce este vorba.

Dacă familia insistă să nu îi spună pacientului, aceasta încearcă să convingă rudele că pacientul oricum va realiza diagnosticul odată cu tratamentul oncologic pe care va trebui să-l urmeze. „Nu există un pacient care să facă chimioterapie, să meargă la operație, să meargă la un centru de oncologie și să nu știe ce are”.

Ce înseamnă un medic bun: „Nu trebuie să lăsăm ca orgoliile noastre să afecteze sănătatea pacienților noștri”

Un medic bun trebuie să citească mult, să fie la curent cu ultimele noutăți și recomandări din domeniu, astfel încât să îi poată oferi cea mai bună conduită terapeutică pacientului, crede dr. Poverlovici. De asemenea, trebuie să fie clar cu recomandările. Aceasta încearcă să îi transmită pacientului cât mai concret direcția pe care trebuie să o urmeze. Vrea ca atunci când pleacă din cabinetul ei, pacientul să știe exact ce are de făcut și să aibă scris pe hârtie toți pașii pe care îi are de urmat.

O altă calitate care i se pare că diferențiază un medic bun este curajul.

„Într-o specialitate ca gastroenterologia e important să ai curaj, pentru că procedurile endoscopice pot avea și riscuri. Spun asta, pentru că tu, ca medic, îți dorești în primul rând să nu faci vreun rău pacientului, dar uneori nu poți lăsa teama asta să te tragă înapoi”. Totodată, e de părere că este foarte important să păstrezi un echilibru între curaj și precauție, pentru că asta definește un medic responsabil. „Iar limita dintre curaj și iresponsabilitate e foarte importantă și nu trebuie depășită”.

Importantă este și relația cu alți medici de diferite specialități și chiar de aceeași specialitate, pentru că indiferent cât înveți, nu vei reuși niciodată să le știi pe toate, iar atunci când este vorba de o boală mai complexă și de situații speciale, o perspectivă nouă poate fi vitală, consideră aceasta. „Medicii în general sunt orgolioși și nu trebuie să lăsăm ca orgoliile noastre să afecteze sănătatea pacienților noștri”, subliniază Poverlovici.

Satisfacția pe care o are atunci când un pacient se simte mai bine după ce l-a tratat e neprețuită. Iar la rândul lor, pacienții își exprimă recunoștința față de ea în diferite feluri. Unii îi scriu mesaje în care îi mulțumesc, alții aduc la control cunoscuți sau membri de familie. „Pur și simplu, faptul că un pacient pe care l-ai tratat vine ulterior cu mama, tata, vecinul, prietenul la control e un semn de mulțumire și de apreciere”.

Dr. Poverlovici este de părere că medicii tineri trebuie să fie în profesie așa cum sunt în viață majoritatea celor din noile generații: implicați, activi, conectați, deschiși la noutăți și schimbări. Crede că ar trebui încurajate colaborările dintre medici, astfel încât aceștia să fie și mai uniți și să se ajute și mai mult între ei. „E important să fim deschiși, să îmbunătățim cariera noastră și medicina, în general, împreună”.

***

Articolul face parte din campania „Știi un medic bun?”, un demers MedLife care își propune să portretizeze medicii care fac zi de zi România bine, construind un mâine mai bun. Sunt mii sau poate zeci de mii de medici buni în România, care, dincolo de talent, vocație, experiență, intuiție și abilități, sunt în primul rând OAMENI. 

Medicii MedLife nu sunt doar buni profesioniști, ci și oameni buni, cărora le pasă și care iubesc, la rândul lor, oamenii. Medici pentru care îngrijirea sănătății tale e mai mult decât o profesie, e o chemare.

„Știi un medic bun?”, o campanie MedLife de redescoperire a Încrederii în România.