„Mi-ar plăcea” sau „mi-ar place”- care e forma corectă

Limba română poate crea multe confuzii uneori, însă, pentru a evita să ne exprimăm sau să scriem greșit, este nevoie să știm care sunt regulile gramaticale. Una dintre cele mai frecvente confuzii și greșeli este legată de cele două forme ”mi-ar plăcea” și ”mi-ar place”. Așadar, descoperă cum este corect: „mi-ar plăcea” sau „mi-ar place”:

Conjugarea verbului a plăcea

Pentru a ne lămuri în privința variantei corecte dintre cele două care sunt foarte des utilizate – „mi-ar plăcea” sau „mi-ar place” – este bine să vedem cum se face conjugarea verbului a plăcea.

Prezent

eu plac
tu placi
el/ea place
noi plăcem
voi plăceți
ei/ele plac

Conjunctiv prezent

eu (să) plac
tu (să) placi
el/ea (să) placă
noi (să) plăcem
voi (să) plăceți
ei/ele (să) placă

Imperfect

eu plăceam
tu plăceai
el/ea plăcea
noi plăceam
voi plăceați
ei/ele plăceau

Perfect simplu

eu plăcui
tu plăcuși
el/ea plăcu
noi plăcurăm
voi plăcurăți
ei/ele plăcură

Mai mult ca perfectul

eu plăcusem
tu plăcuseși
el/ea plăcuse
noi plăcuserăm
voi plăcuserăți
ei/ele plăcuseră

Conjunctiv perfect

eu să fi plăcut
tu să fi plăcut
el/ea să fi plăcut
noi să fi plăcut
voi să fi plăcut
ei/ele să fi plăcut

Condițional prezent

eu aș plăcea
tu ai plăcea
el/ea ar plăcea
noi am plăcea
voi ați plăcea
ei/ele ar plăcea

Condițional perfect

eu aș fi plăcut
tu ai fi plăcut
el/ea ar fi plăcut
noi am fi plăcut
voi ați fi plăcut
ei/ele ar fi plăcut

Perfectul compus

eu am plăcut
tu ai plăcut
el/ea a plăcut
noi am plăcut
voi ați plăcut
ei/ele au plăcut

Viitor

eu voi plăcea
tu vei plăcea
el/ea va plăcea
noi vom plăcea
voi veți plăcea
ei/ele vor plăcea

Viitor anterior

eu voi fi plăcut
tu vei fi plăcut
el/ea va fi plăcut
noi vom fi plăcut
voi veți fi plăcut
ei/ele vor fi plăcut

Mi-ar plăcea sau mi-ar place – cum se scrie corect

Așadar, dacă nu e deja evident, forma corectă este ”mi-ar plăcea”, nu ”mi-ar place”, chiar dacă cea din urmă este foarte frecvent folosită. Explicația pentru acest lucru este una simplă și anume: verbele „a plăcea”, la fel ca „a părea”, „a tăcea”, „a cădea”, face parte din categoria verbelor la conjugarea a II-a (adică au terminația –ea). Condiţionalul optativ se formează din auxiliarul a avea, în acest caz ar, şi infinitiv, iar infinitivul este a plăcea, nicidecum a place.

Exemple

Mi-ar plăcea să călătoresc în Japonia și să descopăr frumusețea culturală a acestei țări.
Cred că mi-ar plăcea să petrec mai mult timp în natură, explorând păduri și munți.
Mereu m-am gândit că mi-ar plăcea să învăț o limbă străină pentru a comunica cu oameni din diverse culturi.
Îmi zic adesea că mi-ar plăcea să particip la un curs de gătit pentru a îmbunătăți abilitățile mele culinare.
Mi-ar plăcea să petrec o zi întreagă citind cărți într-o bibliotecă liniștită.
Mi-ar plăcea să fiu implicat într-un proiect caritabil și să contribui la binele comunității mele.

Exemple de formulări greșite

Mi-ar place să vizitez Parisul în curând și să descopăr farmecul său cultural.
Aș vrea să încep să practic yoga mai des, mi-ar place să experimentez beneficiile pentru minte și corp.
Mi-ar place să găsesc mai mult timp pentru hobby-urile mele creative, cum ar fi pictura și scrierea.
Într-o zi, mi-ar place să am propria grădină cu flori și legume proaspete.
Participarea la un curs de fotografie este în planurile mele pentru că mi-ar place să captuez momente speciale în imagini.
Mi-ar place să explorez tradițiile culinare ale diferitelor țări și să învăț să gătesc diverse preparate.

Descoperă cum se scrie corect și care sunt cele mai frecvente greșeli gramaticale.

Când se folosește cratima

Cratima este semnul ortografic care are cele mai multe funcții din limba română. Are caracter permanent (exemple: s-a dus, ți-l dă, du-o, las-o, de-a dreptul), dar și accidental (exemple: de-abia, de abia; n-am – nu am).

Cratima leagă

Cuvinte pronunțate fără pauză; anumite prefixe pe baza derivatului, unele interjecții identice, repetate accidental;
Prefixele „ne-” și „re-” și prepoziția de la baza derivatelor, respectiv a compuselor de la cuvinte care încep cu vocala „i-”, atunci când se produce căderea acesteia;
Componentele compuselor cu un grad mediu de sudură ale unor locuțiuni și ale structurilor cu anumite substantive și adjective posesive;
Articolul hotărât enclitic sau desinența de unele cuvinte greu flexionabile;
Formatul final al numeralelor ordinale și fracționare de numeral cardinal corespunzător scris cu cifre;
Componente ale unor abrevieri.

Cratima desparte

Silabele unui cuvânt pronunțat sacadat;
Segmentele unui cuvânt în cazul despărțirii acestuia la capăt de rând.

Cratima se folosește la

Scrierea cuvintelor compuse;
Scrierea pronumelui personal forma neaccentuată;
Înaintea unui cuvânt; La sfârșitul unui cuvânt; Intercalat; Scrierea pronumelui reflexiv; Scrierea formelor scurte ale verbului a fi; Contopirea într-o silabă a două cuvinte.

Sursă foto – 123rf.com