Două semnale grave despre gradul de derapaj imobiliar în care ne aflăm astăzi. Accidentul groaznic de la Odorheiu Secuiesc ne arată cât de aiurea a fost retrocedarea unor clădiri publice către proprietari neînstare să aibă grijă de ele. Desființarea unor ONG-uri de către mogulii imobiliari ne arată, da, că noi suntem naivi spre proști, dacă mai credem în rezolvări ONG-istice.
Cazul din Odorheiu Secuiesc e discutat în toate felurile, mai puțin în ăla care trebuie, zic eu. Internatul care adăpostea elevii prinși sub dărâmături aparținea Bisericii Catolice. Bisericii i-a fost retrocedat (internatul fusese naționalizat în 1948). Am văzut că l-au reținut pe administratorul firmei care a săpat sub clădire cu un metru peste cât trebuia – firma înțeleg că e abonată în zonă la contracte din astea, dar ce orășel nu-și are antreprenorul său de succes care repară aiurea spitale și școli? E bine că l-au reținut, dar eu mă întreb: nu-i luăm la întrebări pe proprietari?
Nu ei și-au luat frumușel chirie serioasă de ani întregi (chirie pe care au și dublat-o între timp, de la 180.000 la 360.000 de lei)? Eu știu că proprietarii nu-s responsabili de nimic în țara asta, dar un copil a murit, trei au fost răniți și iar ne prefacem că facem justiție. Biserica se apără spunând că banii de chirie au fost investiți în renovări. Nu e suficient!
Retrocedările de spații publice, fenomen unic în spațiul ex-comunist
Unghiul din care interpretez povestea este fix acesta, istoric: stupizenia retrocedării unor clădiri și spații publice (spitale, parcuri, internate, școli). Este noaptea minții ce soluție de anticomunism imobiliar am putut găsi. Așa ceva nu s-a mai întâmplat nicăieri în estul ex-comunist, să dai cu toptanul case și clădiri, în loc să alegi soluția firească a despăgubirilor cu un plafon maxim.
Am văzut interpretări naționaliste: că acolo ungurii și cu Orban Viktor sunt stăpâni!, urla un analist Digi (nu, nu era AUR). Astea și alte nebunii patriotice. Nimeni nu spune că nu există astfel de investiții venite din Ungaria, nu despre asta e vorba acum! Ci vorbim despre proprietar, firma care executa lucrări, nu despre vrăjelile cultural-artistice cu care își face Orban reclamă prin Ardeal.
O altă interpretare e bigotă: că e cu catolici! De parcă ortodocșii și alte culte nu și-ar fi tot luat averi din retrocedări, de parcă alte organizații religioase nu au încercat să ia munți cu totul înapoi, de mai aveam puțin și ne întorceam cu retrocedarea averilor din Evul Mediu!
Nu, marele secret pe care-l știm cu toții e că statul sub toate formele lui s-a scuturat de responsabilități și a dat clădiri publice, apoi a plătit despăgubiri și chirii, fără să mai contorizeze și responsabilități. Marea retrocedare românească a fost cea mai aiuritoare decizie, luată cu majoritate politică, din ultimii 30 de ani.
Justiția se ia, nu se dă
O știre care a alarmat lumea bună a fost că Asociația Salvați Bucureștiul a fost dizolvată în tribunal, la cererea uneia dintre cele mai puternice agenții imobiliare, One Properties. Au mai fost desființate astfel de ONG-uri și până acum, tot de imobiliari. Au urmat chirăieli și văicăreli, de fapt, astea sunt niște palme care poate ne mai trezesc din naivitate (ca să nu zic prostie).
Dreptatea se ia, se smulge, nu se dă la ofertă. Asociațiile au avut perioada lor de glorie în anii 2010, apoi s-au ofilit chiar din cauza duplicității publicului care le susținea: pe de o parte, asociațiile erau bune că dădeau un ștaif verde progresist, de cealaltă parte, era clar că nu poți cu „gesturi” să oprești excavatoarele de prin parcuri.
Acum vreo 10 ani l-am și întrebat pe Nicușor într-o discuție publică de ce nu contestă clar stilul de dezvoltare haotic urban în general, mai ales de la periferii (unde blocurile sunt încălecate de alte blocuri, unde abuzurile sunt la ordinea zilei), nu doar din centru, de ce pune doar patrimoniul pe primul loc. Și mi-a spus că nu vrea să descurajeze investițiile. Iată că nu le-a descurajat.
Însă Nicușor s-a reorientat. S-a făcut politician și n-a gândit-o rău. Practic, doar ca politician mai poți spera la vreun soi de respect din partea imobiliarilor. Din păcate, la cum arată treaba acum, la noi, regula e să ai politicieni care lustruiesc bocancii imobiliarilor. Deja ultimele rânduri de alegeri au fost evident dominate de imobiliare. Politicienii par mai mult șefi de șantier. Ce nu apucă să distrugă dezvoltatorii fără scrupule distrug primarii cu fonduri europene. Nicușor Dan a știut să se poziționeze ca un antiimobiliar. Problema mea e că nu e destul de antiimobiliar. Dar, până una alta, măcar nu e chiar la picioarele lor. Sunt foarte curios la anul cum se vor mobiliza mogulii imobiliari să-l destabilizeze împreună cu unele partide mari.
Pentru naivi: singura formă rămasă de luptă e politica. Da, nu aveți partide care să lupte pe bune cu dezvoltarea imobiliară abuzivă. One Properties v-a anunțat, împreună cu justiția română (deja în mod flagrant funcționând ca un soi de apărare din oficiu a capitalului), că nu mai acceptă nici măcar opoziții simbolice sau amânări generate de vreo plângere. Dacă nu apar oameni și partide împotriva lor, atunci spuneți adio parcurilor, spațiului verde care a scăpat până acum. Vin dezvoltatorii ăștia, care se vând drept „verzi”, și-ți bagă sub nas un P+1+100 de mansarde.
Un pesedist a băgat un amendament discret în favoarea evazioniștilor fiscali, oricum mângâiați pe cap de ANAF, acum scutiți și de calitate penală dacă îi prinzi și-ți dau banii. Ăștia sunt Ciucă și Ciolacu (de Simion și USR nu mai vorbesc, și ăia duduie de procapitalism imobiliar sau de alte feluri)! Credeți că ăștia nu sunt sensibili la chirăielile vreunui dezvoltator care a cumpărat un parc și nu poate face 20 de etaje?
Aroganța unor firme precum One de a ne desființa mijloace elementare prin care societatea civilă își face auzită revolta e bună: ne anunță practic că ori ne băgăm la bătaie, adică politică, mobilizare împotriva politicienilor imobiliari etc., ori stăm dracului acasă și terminăm cu „simbolurile” civice, oricum ineficiente.
Dacă dormim, imobiliari precum ONE (mai sunt și alții la fel de puternici) ne vor desființa și ce-a mai rămas din presă – oricum sunt puși să distrugă tot ce nu pot cumpăra -, nu doar ONG-uri, vor pune maimuțoi-influenceri să prezinte pe ecrane apartamente și ne vor rade în numele „ecologismului” orice petic public de pământ.
Eu zic că această decizie judecătorească e un anunț cinstit al disproporției de putere între One și restul prostimii. Practic ne-au anunțat că statul e al lor și că noi nu suntem cetățeni, ci chiriași. Cine nu e de acord va fi evacuat, că vor fi fiind presă, ONG, politician etc.
Să nu uităm că One Properties mai și pierde procese. Despre unul a scris regretata noastră colegă Iulia Marin. Iar reacția firmei a venit imediat: e-mailuri și intimidări direct în redacție. Războiul cu cetățenii care cârâie vreo nemulțumire e pe față și declarat. Dacă cetățenii nu vor ști să susțină o astfel de luptă, atunci să stea cuminți și să se roage să nu le intre vreun excavator ecologist pe alee.
