PSD și PNL suferă de sindromul mamutului cu picioare de lut. Au pus pe cineva în fruntea listei de europarlamentare, apoi respectiva doamnă s-a retras. Au un candidat la prezidențiale aproape evident, Marcel Ciolacu, dar ăsta nu mai știe ce ghicitori și mistere să lanseze public. Geoană se agită de pe margine. Ultima negociere PSD-PNL, un maraton de 13 ore, ne arată deocamdată un Nicușor Dan ca mare favorit.
Nicușor Dan e ajutat indirect de această neputință ridicolă a unei mari formațiuni de a-și pregăti din timp candidați. Anunțul „de probă” al lui Cîrstoiu era parcă menit să eșueze. Pe lângă faptul că am aflat imediat secretele de medic influent (și anume că fără un conflict de interese, aprobat de fapt tacit de toată lumea, nu ai cum să-ți iei mașini și case scumpe), Cîrstoiu nu mi s-a părut vreun moment asumat serios de alianța PSD-PNL. Ambii pretendenți, și Burduja, și Firea au părut tot timpul pregătiți să sape prezența unui astfel de candidat.
Ciolacu a ieșit cu un soi de apel către Piedone, rugându-l să cedeze și să-i lase loc Gabrielei Firea. E un apel care ne arată altceva decât un dialog ridicol. În traducere ar suna cam așa: Piedone, dă-te la o parte, pentru că oricum nu câștigi nici tu, nici Firea! Piedone are încă dreptul să spere. Dar eu nu mă iau după sondaje, mai ales la București, și mai ales când o anumită categorie de public de dreapta, aspirant, care se crede progresist și evoluat, își are un candidat clar pe care nici nu se mai obosește să-l asume public. E vorba despre Nicușor Dan.
Toate această aglomerare de candidați conține și un Burduja de care oricât vrei nu scapi, veșnica tânără speranță care tot vrea funcții, că doar e vlăstar de demnitari comunisto-capitaliști; iar când le capătă nu se simte nimic (Burduja e ministrul energiei). E evident că n-are priză la acel tip de dreapta urbană „frumoasă și liberă”, așa cum se vede pe sine o parte din electoratul bucureștean. Burduja nu poate să-i fure lui Nicușor cât îi va lua Firea lui Piedone.
Firea n-are nici ea prea multe șanse. Am multe să-i reproșez lui Nicușor Dan, dar un lucru i-a ieșit, a reușit o anihilare mediatică eficientă a modelului de administrare Firea, un model expirat, fără nicio treabă cu nevoile urgente ale orașului. A reușit să impună măcar pe agendă țeava de canalizare spartă sau subiectul imobiliar în locul târgulețelor și pelerinajelor de tot felul.
Mai poate Piedone să bată? Desigur, asta dacă PSD îi ține spatele, după încă o tură de valsuri și dansuri electorale. Dar, după ce au renunțat la un candidat unic, după o ciorovăială de 13 ore în văzul lumii, PSD și PNL par a fi lucrat pentru Nicușor Dan. Și au lucrat atât de bine încât, dacă Nicușor Dan scapă primar, o să redevină un soi de speranță a dreptelor de toate felurile.
(Că doar România, țară săracă, e plină de dreapta așa cum e plină de merțane și BMW-uri. Chiar îmi spunea un amic din sat că s-a întors de la muncă din Germania și că nu înțelege țara aia plină de Duster și Sandero. Păi, ăsta e secretul, cu cât mai multe mașini de lux pe metru pătrat, cu atât mai mare sărăcia. Ăștia cu BMW de aici lucrează pentru ăia cu Duster de acolo uneori, ce să-i faci!?)
Iar România are dreapta, nu glumă. Are și alianțe neoliberale în jurul USR, dreapta pentru corporații și bugetari europeni. Și dreapta ultraconservatoare plus cripto-fascism, AUR, care e pentru interesele unui alt tip de bogat, patron din ăla mai autohton și bugetar mai pe stil vechi. Are PNL pentru baroneți dreptaci care au diverse teritorii păstrate cu grijă timp de decenii. PSD e un partid care se dă centru stânga, dar care e și el concentrat pe dominație administrativă și, în afară de o politică de mărire a salariilor minime, nu-l văd să dea pe afară de la atâta redistribuire.
Teoretic, avem mulți votanți de stânga, angajați cu salarii mici și multă muncă. Practic, pe aceștia se bat tot felul de „drepte”, adică ideologii care n-au nicio intenție clară de a taxa câteva ceva și a da înspre cei cu lipsuri. De aici explodează și un puternic sentiment antisistem, dar și dezgust antivot, antidemocrație.
Dezgustul în baza piramidei sociale va fi cules de extremă dreapta, care-i momește pe oameni cu tot felul de slogane împrumutate de la stânga, dar pe care nu le vor pune în practică. Dezgustul clasei mijlocii, aici e bătălia, pentru că ăștia strigă „m**e!”, dar vin și la vot, dacă au candidați „aspiraționali”! Dreapta „de mijloc” din orașele mari are nevoie de candidați care să nu o facă să se simtă parte din sistemul politic pe care-l disprețuiește. Nicușor Dan pe aici se strecoară. Dezgustul dreptei de PNL sau chiar de USR, care a apucat și el să demonstreze puțin ce mare partid de guvernare e (glumesc), poate fi canalizat către un independent precum Nicușor Dan și în cazul Bucureștiului, dar și în cazul prezidențialelor!
Dacă Ciolacu, Ciucă și ai lor se mai miră mult și mai conspiră mult pe la întâlniri de taină inutile, se vor trezi că ceea ce părea evident, și anume că PSD poate da un președinte, nu va mai fi deloc atât de clar. Geoană speră să călărească situația incertă din PSD-PNL. Simion așteaptă și ăla vreo „scrisoare pierdută”, nu vrea să se expună. Există o falie subțire deschisă pentru Nicușor Dan tocmai de acest comportament de mamuți greoi. Sigur că e o simplă speculație, dar, dacă vedem toată ziua intoxicări cu sondaje proaste sau cu sondaje bune mistificate de comunicatori plătiți de partide, poate e timpul să speculăm și noi ceva mai logic.
Nișele neoliberale și nișa de extremă dreapta, în astfel de condiții, pot chiar spera la un candidat la turul II pentru prezidențialele din toamnă. Credeți că Piedone nu se gândește și la asta când stă pe la măsuțele lui și-i fraierește pe sărăcani? Dacă Piedone ia primăria, AUR ar putea să-i propună candidatura la președinție.
Acest text e o invitație la speculat și făcut politică și altfel decât cum ar vrea câteva firme triste de publicitate politică. Nicușor Dan și Piedone chiar reprezintă două tendințe românești profunde azi, care se pot replica și la nivel național. Pierzătorii sunt deja stabiliți, asta e trist: un electorat care ar avea nevoie de protecție socială și de dreptul muncii mult mai serios.
Foto: Dumitru Angelescu / Inquam Photos / Hepta
