O amplă anchetă jurnalistică realizată de reporterii de la Radio Televiziunea Elvețiană (RTS), broadcasterul public de limbă franceză din Țara Cantoanelor, a pus cap la cap informații și mărturii într-un caz în care o româncă acuză un polițist elvețian că a răpit-o și violat-o, iar colegii acestuia au mușamalizat totul.
Românca, lucrătoare sexuală în Elveția în urmă cu 5 ani, a vorbit cu reporterii RTS, după ce aceștia publicaseră un amplu material în care arătau cum „atacul unei prostituate de către un polițist din Geneva este soluționat pe furiș”.
Românca n-a dorit să-și arate fața și să-i fie dezvăluită vocea și le-a spus reporterilor că a trecut prin iad la Geneva, într-o seară de aprilie din 2018. Interviul a durat peste o oră, la telefon.
În noaptea de 2 spre 3 aprilie 2018, în cartierul Champel din Geneva, această lucrătoare sexuală a declarat că a fost agresată sexual și răpită în mașina lui de un polițist aflat în concediu. Nu a fost deschisă nicio anchetă. Nu au fost depuse plângeri. Totul a fost rezolvat pe furiș, printr-un ofițer superior și un ofițer de poliție (IGS).
„Acest bărbat m-a violat și m-a ținut în mașina lui. Dacă nu aș fi fugit, mi-ar fi luat viața”, spune românca, pe care reporterii o numesc Roxane. Totul a început în jurul orei 22 sau 23. „Un bărbat a venit la mine și mi-a spus să-l însoțesc, să facem dragoste”, își amintește femeia, care acum locuiește departe de Elveția. După ce au discutat despre preț în mașină, bărbatul a pornit vehiculul și „a căutat un loc discret, cu puțină lumină”.
„Acolo, am început să nu mă mai simt în siguranță. I-am repetat că suntem prea departe”, continuă ea. „De îndată ce a parcat mașina, mi-a blocat ușa, și-a scos ecusonul și mi-a spus că este polițist. De acum, după spusele lui, trebuia să fac ce vrea, sau mă expulza în țara mea. Am început să plâng, să țip. L-am întrebat de ce face asta. Pentru mine, era o chestiune de viață sau de moarte în acel moment”.
O poveste care contrazice declaraţiilor oficiale ale poliţiei din Geneva, conform cărora „potenţialul client nu a pomenit absolut deloc de profesie în timpul discuțiilor sale cu lucrătoarea sexuală”.
Roxane își amintește în dialogul cu reporterul de o seară care a degenerat rapid: bătăi, frică, abuz. Și mirosul de alcool emanat de client: „Încerca să-mi dea pantalonii jos, mă atingea, îmi atingea sânii, și-a tras pantalonii în jos și m-a împins. Mi-a fost rușine. M-a forțat să mă așez la loc. Îi plăcea să mă bată pe fese, ca un fel de sadomasochism”.
Românca își amintește și un moment foarte particular: „A încercat să-și scoată prezervativul. A spus că nu-i place prezervativul, că îl deranjează. A spus că dacă o facem oricum, este în regulă”.
Povestește că apoi bărbatul a apucat-o de gât „de parcă ar fi vrut să mă omoare”. „Am încercat să mă apăr și, poate, după 15 sau 20 de minute, l-am lovit în părțile intime. Nu știu cum am putea face asta, cum am putea găsi acea forță în mine”.
Roxane a ieșit apoi din mașină, pe jumătate dezbrăcată. A alergat și a reușit să cheme un taxi. Șoferul a format numărul de urgență al poliției și o patrulă a sosit după scurtă vreme. Românca îi povestește totul unuia dintre agenți.
„I-am spus că acest bărbat m-a violat, că m-a ținut în mașina lui împotriva voinței mele, că m-a atacat, că mi-a făcut rău”, își amintește Roxane. „Mi-a fost rușine să spun toate astea. Dar poliția a fost foarte amabilă cu mine”.
La momentul respectiv, se vorbea despre chemarea unei ambulanțe, până când agenții descoperă că presupusul atacator este unul dintre colegii lor: „Când am dat numărul de înmatriculare al mașinii, comportamentul lor s-a schimbat și ambulanța nu mai era relevantă. Au început să șoptească între ei”, își amintește ea.
O mașină fără însemnele poliției sosește, cu un comisar la volan. Ofițerul superior preia cazul și are grijă de Roxane: „Apoi mi-a sugerat să mă duc la secția de poliție, să depun o plângere”, spune ea.
„I-am spus că, desigur, vreau să depun plângere, dar acest comisar m-a dus la o secție de poliție, care era închisă noaptea!” Ajunși la secție, se duc într-o sală de așteptare. „Mi-a spus să iau loc. L-am întrebat ce se întâmplă cu bărbatul care m-a agresat. Mi-a cerut să mă liniștesc, spunând că acest bărbat nu este polițist. Mi-a spus că i s-a confiscat insigna și că era de fapt o insignă de plastic”. Apoi sosește un alt polițist.
Roxane a rămas pe scaun, în timp ce comisarul care o adusese acolo iese din clădire, vorbind la telefon: „S-a întors cu atacatorul meu”, spune ea, încă marcată. „Atunci mi-a fost foarte frică. Am început să plâng, să țip. Am spus că sun înapoi la poliție”. Comisarul i-ar fi spus atunci să stea liniștită, că totul e în regulă, înainte de a-i prezenta un acord financiar.
„Mi-a oferit 200 sau 500 de franci, pe care atacatorul meu era gata să mi-i ofere. Nu-mi amintesc suma de bani pe care mi-a dat-o pentru a uita totul. Dar nu voiam acești bani. I-am aruncat”, povestește românca, jignită de propunere. Comisarul a ridicat banii de pe jos și i-a pus în geanta Roxanei, cerându-i să-i accepte: „M-am simțit ca un nimeni”.
Ofițerul i-ar fi spus că dacă voia „să poată continua să lucreze” la Geneva, trebuia să tacă „și că e o sumă bună 500 de franci”. Înspăimântată și tulburată, ea decis să renunțe la depunerea unei plângeri: „Ce putere aș fi avut ca străin, singură? Niciuna, nu?!”
Cinci ani mai târziu, Roxane este convinsă că polițiștii „au încercat să-mi cumpere tăcerea. Dar pentru mine nu au fost importanți acei 200 sau 500 de franci. Nu-mi păsa de bani, ce conta era durerea pe care am simțit-o cu acest om. În noaptea aceea m-am văzut murind în mașina lui”.
Românca mai povestește că au urmat zile de groază pentru ea, în care s-a simțit rău și abia s-a dat jos din pat. În mai puțin de o săptămână ea spune că a decis să se întoarcă în țară.
Astăzi, tânăra spune că vrea să apeleze la justiție: „Da, am de gând să depun acuzații. Nu voi da înapoi. Pentru că atunci când un prieten de-al meu a sunat să-mi spună povestea mea a fost la știri, mi-a cam căzut cerul în cap. Nu contează că au trecut cinci ani. Pentru mine e ca ieri. Retrăiesc mereu acele clipe, am văzut moartea în acea noapte”.
Contactați de RTS, polițiștii din Geneva nu comentează această poveste și precizează: „După ce a citit articolul, doamna comandant Monica Bonfanti va lua, dacă va fi cazul, deciziile necesare”.
Deocamdată, Monica Bonfanti l-a însărcinat pe adjunctul său, Luc Broch, să efectueze toate verificările necesare stabilirii faptelor. Acestea vor da naștere unui raport care va fi înaintat consilierului de stat din Geneva responsabil cu poliția, Carole-Anne Kast. Polițistul în cauză nu a răspuns apelurilor RTS și reporterii scriu că beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Reporterii RTS au scris prima oară despre cazul româncei pe 21 august, atunci când a publicat mărturia șoferului de taxi care a luat-o pe româncă după ce aceasta a scăpat din mașina polițistului aflat în concediu.
„Era speriată”, își amintește șoferul de taxi. „Am luat-o imediat sub protecția mea, în mașină. Am întors și am sunat la poliție. Am lăsat-o apoi lângă un restaurant, odată ce a sosit echipajul”. Giuseppe nu a văzut ce s-a întâmplat, dar această femeie „arăta ca cineva care a suferit ceva”. „Mi-a spus că am fost agresată. Mi-a spus despre un viol. În patruzeci de ani de viață profesională, era prima dată când auzeam asta”, și-a amintit taximetristul.
