România este o țară în care cămătăria și turnătoria sunt legalizate. Acestea pot fi considerate două dintre marile „cuceriri” ale democrației. Urmează, din câte se spune, legalizarea consumului de canabis.

Cămătăria este legalizată sub forma faimoaselor IFN – instituții financiare nebancare – care împrumută pe cei aflați în nevoie cu dobânzi ce depășesc 20.000 la sută. „ANPC a fost sesizata de un client al unui IFN pentru care dobânda ajunsese sa fie de 69.467,57%”, declara nu demult senatorul Daniel Zamfir.   Purtătorul de drapel și susținătorul politic al acestei forme de transformare a celor săraci în și mai săraci este  un ambițios lider liberal.

Apostolii cămătăriei cu gulere albe (II)

Legalizarea turnătoriei este o altă cucerire a democrației noastre originale. În România, există o democrație administrată. Adică butonată de interese externe care nu totdeauna coincid cu interesele naționale. Și în comunism erau turnători. Pentru depistarea acestora și purificarea  societății, democrația postdecembristă a creat o instituție specializată în vânătoarea de tip „mcchartyst” a turnătorilor. A mobilizat bani mulți, oameni dedicați și o propagandă irezistibilă.

Timp de trei decenii, din demonizarea comunismului și vânătoarea de turnători s-au făcut averi, s-a dobândit celebritate, s-au scris doctorate, s-a câștigat glorie și s-au căpătat galoane politice importante.

Turnătorii din democrație sunt, însă, altfel. Ei sunt diferiți de turnătorii din comunism. Sunt turnătorii buni, ni se sugerează. Turnătoria în democrație este o componentă a sistemului democratic, nu un mijloc ocultă de protecție a sistemului, cum era în comunism.

Turnătorii din democrația administrată sunt oficializați prin legi speciale  și sunt împărțiți în mai multe categorii. În afara celor tradiționali,  recrutați de SRI,  care șoptesc sub acoperire și semnează sub nume de cod, s-au inventat și alte specii de turnători. Astfel că societatea, firmele, instituțiile colcăie de personaje care sunt „avertizori de integritate”, „consilieri de etică”, „ofițeri de conformitate”, „ofițeri pentru protecția datelor”.  Sau, după caz, de toți la un loc.

Toate aceste denumiri nu sunt metafore, ci titulaturi oficiale ale unor noi profesii inoculate în societate, recunoscute prin reglementări speciale și beneficiind de protecția legii. Pentru fiecare categorie s-au consumat timp, bani și multă imaginație ca să se scrie texte de lege, norme de aplicare, ghiduri de îndrumare etc, etc. Munți de maculatură se vor fi consumat până când în lume au ieșit acești șoricei pârliți care sunt turnătorii zorilor noii orânduiri capitaliste.

Este pentru prima dată în istoria a țării când îndeletnicirea mizerabilă a turnătoriei – la care sunt predispuși cei cu proastă educație, lipsă de caracter și  vocație a răului –  a fost instituționalizată ca parte a sistemului democratic.

În lumea democratică, represiunea este o problemă, nu o soluție

Alături de turnătorii sectoriali din categoriile de mai sus, este pe cale o generalizare a turnătoriei în masele largi populare. Un proiect de ordonanță publicat în 27 martie a.c. pe site-ul MAI prevede ca polițiștii de la rutieră să aibă dreptul să aplice sancțiuni pe baza înregistrărilor video și audio transmise de participanții la trafic! Ministerul Afacerilor Interne, sub pana iezuită a viceprim – ministrului și ministrului de Interne Cătălin Predoiu ridică turnătoria din Români la nivelul următor, pe care l-am putea numi  „turnătoria de masă”.

Observația mai generală care se impune este că poliția rutieră se află într-un proces lent, dar ferm,  de acumulare a unei puteri tot mai mari. Are de partea sa o armă teribilă: agentul de circulație are întotdeauna dreptate. Așa e cutuma: ce a perceput polițistul cu propriile simțuri, aia este adevărul! Nimeni nu se încumetă se aducă pe terenul CEDO această practică antidemocratică și absurdă. Procesul verbal de amendă are în continuare prezumția absolută de legalitate și de veridicitate. Atacarea actului în instanță este pierdere de vreme și de bani.

Scoțându-ne mereu ochii cu tot felul de statistici neverificabile, care arată că suntem printre primii în Europa după numărul accidentelor de circulație, băieții cu fireturi și cască albă, în loc să iasă în stradă să dirijeze circulația, stau prin birouri și scriu legi. Poligonul de încercare al imaginației lor este Codul Rutier. Pe care l-au făcut varză, într-o singură direcție: creșterea represiunii. În fiecare lună, țâșnesc de pe te miri unde tot felul de modificări ale Codului Rutier orientate într-un singur sens: creșterea represiunii și a puterii agenților de circulație.

Nicăieri în lumea democratică represiunea nu este o soluție, ci o problemă. În niciun caz numărul accidentelor nu va scădea dacă se măresc numărul,  valoarea și gravitatea sancțiunilor. Dacă tot ne comparăm cu diferite țări la numărul accidentelor, ar trebui comparate și celelalte componente implicate în circulația rutieră: gradul de modernizare, semnalizare și sistematizare a căilor rutiere, nivelul de participare în teren a  agenților de poliție, modul de pregătire și examinare a conducătorilor auto etc Se poate discuta calm și constructiv pe astfel de subiecte, dar dacă o carte se lovește de un cap și sună a gol, nu totdeauna este de vină cartea.

                    Prostiile cu tâlc ale Ordonanței „Bode” 

Se inventează noi contravenții doar pentru a se crea noi sancțiuni. Exemplul cel mai semnificativ îl reprezintă Ordonanța nr.1/2022 prin care, în Codul Rutier,  se introduce contravenția numită „comportament agresiv” în trafic. Textul a fost prezentat într-o conferință de presă de fostul ministru de Interne Lucian Bode ca o mare victorie a mandatului său. El fusese ocupat mai mult cu vizite turistice prin Suedia și Austria, cică să convingă președinția suedeză a UE și guvernul de la Viena să ne primească în Schengen. Iar când ajungea prin țară, se strofoca să lupte cu acuzațiile tot mai apăsate despre plagiatul tezei de doctorat. Ministrul Bode fiind ocupat cu astfel de chestiuni subțiri și la nivel înalt, băieții cu fireturi din minister au folosit prilejul și l-au „împachetat”,  cum se spune, băgându-i sub nas textul acelei ordonanțe catastrofale. Pe care un alt habarnist, Ludovic Orban, pe atunci prim-ministru, aflat în mahmureala de după sărbători, l-a semnat probabil fără să-l citească.

Situațiile pe care Ordonanța „Bode”  le definește ca fiind comportament agresiv nu sunt demonstrabile. Prevederile respective sunt de formă, deoarece nu există atât de mulți agenți de poliție care să constate astfel de abateri punctuale care au loc în trafic. În plus, acele abateri nici pe departe nu pot fi considerate  cauze semnificative ale accidentelor.

Lucian Diniță, fost șef al Direcției Poliției Rutiere în perioada 2009-2014 și practician de decenii poliția rutieră avea să explice la vremea respectivă lipsa de noimă modificărilor respective, incluzând abateri care nu pot fi probate. „Se consideră comportament agresiv schimbarea succesivă a benzii. Asta numai dacă observă poliţistul, dar nu există poliţist pentru toate miile de kilometri care sunt în România! Încă un exemplu, cu flashurile. Cum o probezi pe asta? Circulaţia aproape de o maşină. Cum o probezi? Nu ai cum. Doar dacă e poliţistul acolo. Ce faci, te duci şi îi spui, a circulat ăsta în spatele meu, la distanţă foarte mică? Cine îl ia în seamă şi cum poate poliţistul să aplice sancţiunea?”.

Garcea nu se lasă!

Băieții cu fireturi știau de la început prostia reglementărilor pe care i le-au băgat sub nas lui Bode. Abaterile respective nu puteau fi constatate decât din întâmplare ex propriis sensibus de către polițiști. Dar totul avea un tâlc: să-i transforme în agenți constatatori pe șoferii din trafic! Iar ei, polițiștii,  să dea amenzi pe baza materialelor  audio-video primite de la șoferi! A urmat următorul pas: prin căi bănuite, în parlament  a ajuns un proiect de lege care ar fi permis poliţiştilor să dea amenzi în baza filmărilor făcute de șoferi în trafic.

Numai că, ghinion, Parlamentul n-a căzut în capcană și a respins manevra.

Dintre motivele care au răsturnat intenția poliției de a-i transforma pe șoferii de pe toate șoselele patriei în potențiali turnători, două sunt mai relevante. Primul este că  „sesizările venite din partea  participanților  la trafic pot să conțină un grad mare de subiectivism, să aibă un substrat vindicativ”.

Apoi, „nivelul actual al tehnologiei informatice ar permite cu ușurință alterarea unor înregistrări video. Prin realizarea de montaj astfel că s-ar crea premiza sancţionării abuzive şi nelegale în contextul în care poliţiştii rutieri nu deţin atribuţii ori competenţe în certificarea veridicităţii acestor înregistrări video.”

„Știm bine că există tehnologia «Deepfake AI», un tip de inteligență artificială folosit pentru a «inventa» imagini mai mult decât convingătoare”, menționa Lucian Diniță. În plus, proiectul deschidea calea erorilor, răzbunărilor personale sau chiar a unor abuzuri. „Adică dacă te cerți cu un vecin, îi pregătești un video fals și îl trimiți la Poliția Rutieră ca respectivul să primească amendă”, spunea Diniță.

Inclusiv juriştii care sprijină drepturile victimelor accidentelor rutiere sesizau că intenția poliției de a posibilitatea oricui să facă dreptate în trafic poate deschide portiţe spre alte abuzuri. Cătălin Codescu, preşedintele Asociaţiei Victimelor Accidentelor de Circulaţie, arăta la ce  situații se poate ajunge dacă intenția poliției s-ar realiza: „Dacă posibile abateri ar fi fost depistate de către nişte privaţi, aceștia ar putea gestiona informaţia  în interes propriu,  mergând la persoana în cauză și să-i spună ori trimit informaţia către poliţie şi rămâi fără permis,  ori îmi dai mie 500 de euro şi am şters filmarea”. 

                     Boloș cu turnătoria fiscală, Predoiu – cu cea rutieră

Asemenea consecințe erau la mintea cocoșului. Ministru al Justiției în perioada în care a fost avizată Ordonanța nr.1/2022 era Cătălin Predoiu, dar nu se știe dacă el personal a semnat avizul sau, cum a mai fentat și altă dată, a pus un secretar de stat să semneze. Oricum, Predoiu poate fi suspectat de orice, dar numai de prostie nu.

Dar băieții cu fireturi și caschetă albă nu se lasă. Ei mai reîncălzesc pentru a treia oară aceeași ciorbă. Proiectul de ordonanță repus pe 27 martie în dezbatere publică de către  Ministerul Afacerilor Interne cuprinde aceeași veche dorință a lui Garcea:

„Polițistul rutier poate constata contravenția de adoptare a unui comportament agresiv în conducerea vehiculelor pe drumurile publice (…) și cu ocazia verificării sesizării formulate de un participant la trafic ce a perceput în mod nemijlocit și întâmplător efectuarea, pe drumul public, de către conducătorul unui vehicul, a oricăreia dintre manevrele prevăzute la art. 54 alin.(2) și a surprins aceste manevre agresive într-o înregistrare audio-video sau video, după caz“, se arată în proiect.

Nu este clar dacă sancțiunile vor fi stabilite personal de agentul de serviciu sau în urma unei jurizări ad hoc de către un fel de „echipă VAR” a filmelor, pozelor și textelor primite de pe șoselele patriei:

Lucian Diniță consideră și că percepția unor anumite fapte de către un participant la trafic poate fi extrem de relativă. „Adică eu percep că unul trece pe roșu și înregistrez video ca să-l pârăsc la poliție. Nu cred că funcționează! Știu, se dorește implementarea modelului occidental, pentru că acolo a fost așa, dar puțină lume știe că acum și în Vest amenzile se dau după astfel de imagini video numai în cazuri excepționale, când acestea au surprins accidente, de exemplu. Inițial se dădeau pentru orice, inclusiv pentru o parcare ilegală, dar și acolo au fost abuzuri și treptat s-a renunțat”, a mai spus fost șef al Direcției Poliției Rutiere.

Cătălin Predoiu, de data asta ca ministru de Interne, este pus în situația să gireze încă o dată un proiect de lege cu evidente carențe morale și consecințe sociale. Ar fi a treia tentativă de transformare a șoferilor în turnători la poliție, despre ceea ce cred ei că ar fi abateri în trafic. Precedentele încercări datează încă din perioada 2003 – 2006 și, ulterior, din 2022.

Se pun niște întrebări inevitabile. Cine măsoară corectitudinea acestei avalanșe de mesaje? Pe ce bază atributul încredințat de legiuitor unui funcționar în uniformă al statului poate fi transferat hai-hui unui șofer aflat în trafic?

Componenta profund imorală și distructivă social  a acestei intenții este evidentă. Susținătorii cu stele pe umăr ai proiectului consideră că șansa de a avea un trafic mai sigur pe șosele depinde de spiritul civic al conducătorilor auto, care trebuie să raporteze către „autoritățile competente” încălcări flagrante ale legilor.

Adică dacă Boloș instituie turnătoria fiscală, de ce n-ar institui și Predoiu turnătoria rutieră?

The post Octavian Știreanu: Turnătoria împresoară România appeared first on Cotidianul RO.