În peisajul politic rusesc se ridică voci tot mai radicale care îl critică deschis pe Vladimir Putin, dar care susțin în continuare războiul. Jurnalistul Marin Gherman analizează exemplul lui Igor Ghirchin pe care Alexei Navalnîi l-a numit „deținut politic”, deși acesta este acuzat de Curtea Internațională de Justiție de la Haga de doborârea unui avion civil în Donbas în 2014.
În Rusia extremiștii naționaliști și teroriștii au oricând șansa să devină deținuți politici sau simboluri ale libertății și reformelor. La nicio o lună de la rebeliunea grupării Wagner, văzută de unii, fără niciun temei, ca o speranță democratică în Rusia, a mai apărut un critic virulent al lui Vladimir Putin.
După arestarea la Moscova a militantului naţionalist şi blogger rus prorăzboi Igor „Strelkov” Ghirkin, liderul opoziției din Rusia, Aleksei Navalnîi, l-a numit pe acesta „deținut politic”, subliniind pe contul său de Telegram că acțiunile autorităților sunt ilegale. Navalnîi a recunoscut că Igor Ghirkin este acuzat de Curtea Internațională de Justiție de la Haga de doborârea avionului MH17 deasupra Donbasului în 2014, dar a adăugat că decizia finală trebuie să fie luată totuși de justiția rusă.
Pe rețelele de socializare din Rusia au apărut anunțuri despre colecte de bani pentru avocați mai buni care să-l apere pe noul lider Igor Ghirkin.
Opozanții lui Putin sunt creația Kremlinului
După ce bucătarul lui Putin și șeful grupării teroriste Wagner, „eroul Rusiei” Evgheni Prigojin, a fost considerat timp de o zi un mare revoluționar și luptător pentru adevăr, i-a venit și timpul lui „Strelkov” Ghirkin să fie numit deținut politic.
Acest nou erou al Rusiei libere, colonel FSB, a fost implicat în organizarea și finanțarea războiului din Donbas. El a recunoscut în timpul unei emisiuni implicarea în asasinarea unor politicieni ucraineni neconvenabili Kremlinului, a participat la anexarea Crimeei, la doborârea unei aeronave olandeze cu 298 de civili la bord, a fost ministru al apărării al autoproclamatei Republici Populare Donețk.
Merită menționat faptul că noii opozanți din Rusia sunt creația Kremlinului și în mai multe privințe sunt mai periculoși decât Vladimir Putin. Spre deosebire de Putin, Igor Ghirkin este dominat de ideologia naționalistă rusă dusă la extreme. La diverse emisiuni, Ghirkin i-a criticat, ca și Prigojin, pe conducătorii Ministerului Apărării, dar și pe Vladimir Putin pentru haosul observat în armată.
„Strelkov”, ca și Prigojin, nu a cerut oprirea războiului din Ucraina. Dimpotrivă, pentru Igor Ghirkin războiul trebuie continuat cu metode mult mai barbare. El consideră că orașele ucrainene trebuie șterse de pe fața pământului, dacă va fi necesar, în numele Noii Rusii care trebuie să apară în Ucraina. Ghirkin este adeptul unui curent naționalist situat foarte aproape de neonazism, fiind încurajat și folosit de Kremlin în trecut în luptele din Ucraina.
În loc de opoziție antirăzboi apare o opoziție prorăzboi
În ultima perioadă asistăm la o „disidență” bizară: criticii Kremlinului nu se pronunță pentru oprirea războiului, ci pentru metode extreme folosite de Rusia cu scopul de a obține victoria. Sunt niște curente de gândire din cadrul aceleiași paradigme. Nu vorbesc despre pace, ci despre cum să fie mai crunți în a atinge țintele militare pe teritoriul unui stat vecin.
În loc de opoziție antirăzboi, la 17 luni de invazie în Ucraina, apare o opoziție prorăzboi care ar trebui dus cu metode mult mai dure. Postările lui Aleksei Navalinîi, pentru eliberarea căruia din pușcărie s-a tot zbătut Occidentul o perioadă, legitimează noua opoziție în ochii cetățenilor ruși.
Așadar, opoziția față de Putin este reprezentată de foști pușcăriași înarmați, colonei FSB cu viziuni naționaliste extreme, generali care au participat la războaie din Siria și Cecenia, asasini ai unor politicieni din statele cu care se învecinează Rusia.
Putin se pregătește de alegeri prezidențiale, iar Ghirkin i-a ieșit în cale
În martie 2024 în Rusia se vor desfășura alegeri prezidențiale, iar Consiliul Federației urmează să adopte o decizie în acest sens. După modificările aduse în Constituție acum trei ani, Vladimir Putin poate să candideze încă de două ori. Epoca Putin ar mai putea dura în baza acestei logici politice hibride până în anul 2036.
Sprijinul populației pentru Putin nu mai este ca până la războiul din Ucraina, iar Kremlinul, prin organele sale de presă, caută metode noi de justificare a „operațiunii militare speciale” și de prezentare a unor „victorii civilizaționale” ale Rusiei împotriva Occidentului, dar nu prea le găsește.
Pe acest fundal, criticile lui Igor Ghirkin aduse lui Putin și conducerii armatei au reprezentat încălcarea unor linii roșii pentru sistemul politic.
Este permis să-i critici pe membrii curții împăratului în Rusia, dar nu pe împăratul însuși, care este tot timpul bun și corect. În plus „Strelkov” a anunțat crearea unei mișcări a patrioților ruși care ar putea fi văzută la Kremlin ca o alternativă partidului de guvernământ.
O competiție a ideilor extremiste
Arestarea lui Igor Ghirkin reprezintă eliminarea unei bariere electorale pentru Putin, dar și reducerea la tăcere a unui martor al crimelor organizate de Rusia pe teritoriul Ucrainei și coordonate de Putin. În plus, după rebeliunea eșuată a lui Prigojin, Putin satisface setea de acțiuni mai dure propatriotice a societății, arestându-l pe Igor Ghirkin.
Nu trebuie să uităm că prin aceste acțiuni ale Kremlinului, societatea rusă va fi conectată o perioadă la discutarea unor procese politice interne, lăsând pe locul doi subiectul războiului și al problemelor economie din Rusia.
La 17 luni de război în Ucraina și la 23 de ani de eră Putin, putem constata că violența, războiul, extremismul, ura și intoleranța au fost atât de mult cultivate în Rusia, încât sistemul politic actual reprezintă o competiție a ideilor belicoase. Este o întrecere a celor care se arată a fi cei mai războinici, cei mai crunți, cei mai deciși să învingă dușmanul extern, cum au făcut-o „buneii noștri în Marele Război pentru Apărarea Patriei”. Este un sistem politic profund bolnav.
Despre pace nu discută nimeni la Moscova
Într-un interviu acordat în 2016, primul președinte al Ucrainei, regretatul Leonid Kravciuk, care a fost martorul unor evenimente istorice – destrămarea URSS, primele discuții despre soarta Crimeei, negocierile privind dezarmarea nucleară a Ucrainei – a declarat că dezamăgirea vieții lui ține de sistemul politic rus.
„M-am convins de mai multe ori că nu există politicieni ruși care să nu fie imperialiști. Ei sunt diferiți ca formă când vine vorba de politica internă, dar când vorbim de politica externă, toți, inclusiv liberalii, sunt imperialiști convinși”, a spus Leonid Kravciuk.
Acum, în 2023, curentele imperialiste se luptă între ele pe teritoriul Rusiei sub umbrela lui Putin. Despre pace și liniște nu se mai aude nimic.
