Conform tradiției respectate de Biserica Ortodoxă, ziua săptămânală de pomenire a morților este sâmbăta, când credincioșii se gândesc mai mult la sufletele celor răposați, ajutându-i cu rugăciunea și cu milostenia.
Este o reiterare a Sâmbetei Mari, a şederii lui Hristos în mormânt, ziua în care Mântuitorul a coborât cu sufletul la iad pentru a-i înălța pe cei adormiți.
”Cine nu crede că va învia şi că va da socoteală de faptele sale, ci gândeşte că toată fiinţa sa se mărgineşte numai în viaţa aceasta, aceluia nu-i va păsa mult pentru fapta bună(..)nu se va înfrâna nici de la fapte rele, fiindcă el nu aşteaptă nici o pedeapsă pentru nelegiuirile sale(…)Credinţa întru înviere întăreşte convingerea noastră despre o providenţă care cârmuieşte lumea, ne dă o mare râvnă pentru fapta bună, ne îndeamnă a fugi de rău cu toată îngrijirea, şi toate le umple cu linişte şi pace”. (Cuvânt la Sâmbăta morţilor Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului).
În mod deosebit, două dintre aceste zile de sâmbătă din anul bisericesc sunt dedicate, în toate Bisericile Ortodoxe, pomenirii generale a morţilor. Poartă denumirea generică de „moși” (Moşii de iarnă și Moşii de vară).
sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne (a înfricoşătoarei Judecăţi)
sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (sâmbăta Rusaliilor)
Pâinea și vinul, elemente principale
Dintre lucrurile sau darurile absolut necesare pentru săvârșirea slujbei înmormântării, a parastaselor sau a pomenirilor morților, în general, și a Sfintei Liturghii, în special, fac parte pâinea și vinul.
”În momentul aducerii la proscomidie, atât pâinea sau prescura, cât și vinul ‒ provenite cea dintâi din contopirea atâtor boabe de grâu, iar cel de-al doilea din zdrobirea atâtor boabe de strugure într-o singură substanță ‒ simbolizează unitatea în duh a Bisericii, adică a totalității membrilor ei, atât vii, cât și adormiți”, arată pr. prof. Ene Braniște.
Pâinea, colacul sau prescura
Pâinea, colacul sau prescurasunt daruri pentru cel adormit și reprezintă trupul celui răposat.
Grâul este simbol al învierii morților, după cum arăta chiar Mântuitorul.
Așa cum grâul crește, încolțește și aduce rod numai după ce a fost semănat sub brazdă de pământ, tot așa și trupul celui răposat se îngroapă în pământ pentru ca să reînvie.
Iar vinul, al doilea dar pentru sufletul celor adormiți, simbolizează balsamul cu care femeile mironosițe au uns Trupul lui Iisus după moarte. Stropirea cu vin peste mort sau peste daruri este simbol al curățirii de păcate…
Întrebuințate împreună, pâine și vinul sunt simbol al vieții veșnice pe care o aduce transformarea acestor daruri în Sfânta Euharistie, iar aducerea ca darurilor reprezintă contribuția credincioșilor la Sfânta Jertfă.
”(…) daruri aduse atât pentru cei vii, dar și ca prin ele să fie pomeniți cei adormiți prin prezența lor pe Sfântul Disc și prin spălarea păcatelor lor în Sângele curățitor al Domnului din Potir. Fiecare membru al Bisericii trebuie să contribuie la aducerea acestei jertfe, să facă un act de ofrandă.
Darurile de pâine și de vin pe care le aducem la Liturghie sau pe care le oferim de pomană în memoria celor adormiți simbolizează propria noastră viață.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „după cum pâinea e unirea multor boabe adunate, așa încât să nu se arate grăuntele, ci ea să fie acele grăunțe, fără ca în unirea lor să fie vădită deosebirea dintre ele, tot astfel și noi ne unim cu alții și cu Hristos”, iar Fericitul Augustin adaugă: „Fraților, amintiți-vă cum se face vinul. Multe bobițe atârnă de un ciorchine, dar mustul din bobiță se confundă în unitate. În acest fel, Domnul ne-a înfățișat pe noi înșine în El, a voit ca noi să-I aparținem și a consfințit, pe altarul Său, taina păcii voastre și a unității noastre”.
Miridele sau părticelele scoase din prescuri pentru fiecare credincios pomenit, viu sau adormit, grupate alături de cele pentru sfinți în jurul Agnețului, care Îl reprezintă pe Mântuitorul în mijlocul Bisericii Sale universale, închipuie integrarea sau încorporarea noastră în această mare familie cosmică a Bisericii unice, triumfătoare și luptătoare, al Cărei Cap este Hristos, Mântuitorul și Întemeietorul ei.
Astfel, darurile de pâine și de vin oferite spre pomenirea celor adormiți reprezintă legătura noastră cu ei în unitate, în același trup tainic și de pe același jertfelnic ce nu este condiționat de spațiu și de timp.
(Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Bucuria sfințitoare a Liturghiei. Studii de Teologie Liturgică, volumul III, Editura Andreiană, Sibiu)
The post Pâinea și vinul, la pomenirea morților appeared first on Cotidianul RO.
