România se confruntă cu una dintre cele mai mari disparități de venituri dintre statele membre ale Uniunii Europene, potrivit unei analize recente realizate de Fundația Friedrich-Ebert-Stiftung România.
Această situație problematică nu doar că persistă, dar plasează țara noastră într-o lumină nefavorabilă pe scena europeană.
Amplificarea decalajelor de venit
Conform datelor Eurostat din 2022, venitul mediu al celor mai bogați 10% dintre români este de aproape 5 ori mai mare decât al celor mai săraci 10%. Această discrepanță este semnificativ mai mare decât media Uniunii Europene, unde raportul este de aproximativ 3,6. Alte țări din UE cu decalaje similare României includ Bulgaria, cu un raport de 5,6, și Letonia și Lituania, ambele cu un raport de 4,9.
În contrast, țări precum Slovacia, Slovenia, Cehia și Finlanda au reușit să mențină un decalaj mult mai mic, sub 3, indicând o distribuție mai echilibrată a veniturilor.
Tendințe istorice și recente
Analiza arată că între anii 2010 și 2015, disparitățile de venit în România s-au agravat, raportul crescând de la 5,2 la 6,5. Cu toate acestea, din 2015 până în prezent, tendința a fost una descrescătoare, cu veniturile celor mai săraci crescând mai rapid decât ale celor mai bogați. Aceasta indică unele îmbunătățiri, dar progresul este lent și insuficient pentru a compensa decalajele existente.
Contextul mai larg al inegalității dintre săraci și bogați
Disparitățile mari de venit sunt un indicator al inegalităților sociale profunde și reflectă gradul de distribuire a bogăției în cadrul unei națiuni. Aceste decalaje nu doar că afectează coeziunea socială, dar pot influența negativ creșterea economică pe termen lung, deoarece limitează capacitatea de consum a unei părți semnificative a populației.
Implicații pentru politica economică
Persistența acestor inegalități subliniază necesitatea unei abordări mai proactive și echitabile din partea guvernanților. Este esențială adoptarea unor politici fiscale și sociale care să stimuleze o creștere incluzivă și să redistribuie resursele în mod mai echitabil. Fără o astfel de intervenție, România riscă să rămână în urma altor națiuni europene în ceea ce privește coeziunea și stabilitatea socială.
În concluzie, România trebuie să își revizuiască politicile pentru a aborda această problemă structurală profundă, cu speranța de a crea o societate mai justă și mai prosperă pentru toți cetățenii săi. Această schimbare nu este doar o necesitate morală, ci și o condiție esențială pentru asigurarea unui viitor sustenabil și dinamic pentru țară.
