Astăzi, 5 iulie, Biserica Ortodoxă îi cinstește pe doi sfinți cuvioși care au viețuit în secolul al X-lea și care au lăsat o moștenire duhovnicească de mare valoare pentru monahismul răsăritean: Sfântul Atanasie Atonitul și Sfântul Lampadie.
Sfântul Atanasie Atonitul, fondatorul Marii Lavre
Sfântul Atanasie Atonitul s-a născut în jurul anului 920 în orașul Trapezunt, de pe țărmul sud-vestic al Mării Negre. Părinții săi erau de neam din Antiohia Siriei, respectiv din Colhida (Grecia), dar au murit când el era mic. A fost crescut de o călugăriță rudă cu el și a urmat studii la o școală renumită din Constantinopol, unde a devenit mai târziu profesor de filosofie.
Într-o călătorie la Muntele Athos, l-a cunoscut pe Cuviosul Mihail Maleinos, starețul mănăstirii Chimina din Bitinia, care l-a atras spre viața monahală. A renunțat la cariera sa și a devenit monah la Mănăstirea Chimina cu numele de Atanasie. După patru ani, s-a retras la Muntele Athos, unde a trăit ca pustnic.
Aici a fost vizitat de împăratul bizantin Nicefor Focas, pe care-l cunoscuse în tinerețe și care l-a îndemnat să înființeze o mănăstire pe Muntele Athos, unde să-i adune pe pustnicii care trăiau acolo. Cu sprijinul financiar al împăratului, Atanasie a început în anul 963 să construiască o biserică și a fondat Mănăstirea Marea Lavră, care a devenit în timp cel mai mare centru al monahismului ortodox răsăritean.
Sfântul Atanasie a întâmpinat multe greutăți și opoziții din partea unor pustnici care nu erau de acord cu rânduiala sa monahicească. A părăsit pentru o vreme Muntele Athos și s-a mutat în insula Cipru, dar s-a întors după ce noul împărat Ioan Tzimiskes a hotărât să sprijine construirea unor noi lăcașuri mănăstirești în cadrul Marii Lavre.
Sfântul Atanasie a murit în jurul anului 1000, în timp ce înălța un zid în mănăstire, împreună cu alți șase frați călugări. Zidul s-a prăbușit peste ei și i-a omorât pe toți. S-au săvârșit multe minuni la mormântul Sfântului Atanasie, mulți oameni bolnavi vindecându-se.
Sfântul Lampadie, făcător de minuni
Sfântul Lampadie s-a născut în secolul al X-lea și a intrat în monahism din copilărie. A dus o viața ascetică într-o sihastrie și a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Tămăduia și povatuia pe toți cei ce veneau la el.
Sfântul Lampadie a fost un exemplu de smerenie, de răbdare și de dragoste față de Dumnezeu și de oameni. A murit în pace, lăsând în urma sa o mare mărturie de credință și de virtute.
Rugăciunile celor doi sfinți cuvioși
Biserica Ortodoxă îi cinstește pe cei doi sfinți cuvioși prin troparele și condacele care le sunt dedicate:
Troparul Sfântului Atanasie Atonitul, glasul al 3-lea:
De viața ta cea în trup s-au minunat cetele îngerești, cum, cu trupul, la luptele cele nevăzute ai ieșit, pururea mărite și ai rănit cetele demonice. Pentru care, Sfinte Atanasie, Hristos ți-a răsplătit cu bogate daruri. Drept aceea, părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
Troparul Sfântului Lampadie, glasul al 8-lea:
Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Lampadie, duhul tău.
Condacul Sfântului Atanasie Atonitul, glasul al 4-lea:
Cuviosule Părinte Atanasie, ca un luminat al Athosului te-ai arătat lumii; căci prin tine a strălucit lumina cea neînserată a Treimii celei deoființate. Pentru aceasta te rugăm: luminează sufletele noastre.
Condacul Sfântului Lampadie, glasul al 2-lea:
Purtând numele luminii celei neînserate, ai ars cu focul dragostei dumnezeiești pe vrăjmașii cei întunecați; și ai luminat cu harul minunilor pe cei ce aleargă la tine cu credință. Pentru aceasta te fericim pe tine, Cuvioase Părinte Lampadie.
