Canibalismul era o practică funerară de rutină în Europa în urmă cu aproximativ 15.000 de ani, oamenii mâncându-și morții nu din necesitate, ci mai degrabă ca parte a culturii lor, potrivit unui nou studiu, scrie CNN.
Deși cercetătorii au găsit anterior oase roase și cranii umane care fuseseră modificate în cupe la Gough’s Cave din Anglia, un studiu publicat în revista Quaternary Science Reviews sugerează că acesta nu a fost un incident izolat.
Cercetările lor s-au concentrat pe perioada Magdaleniană a Paleoliticului superior târziu. Magdalenienii au trăit în urmă cu aproximativ 11.000-17.000 de ani.
Experții de la Muzeul Național de Istorie din Londra au analizat literatura de specialitate pentru a identifica 59 de situri magdaleniene care au rămășițe umane. Cele mai multe se aflau în Franța, dar există situri și în Germania, Spania, Rusia, Regatul Unit, Belgia, Polonia, Republica Cehă și Portugalia.
Aceștia au reușit să interpreteze comportamentele funerare din 25 dintre situri.
Cincisprezece au prezentat urme de rămășițe umane cu urme de mestecat, oase de craniu cu urme de tăieturi și oase rupte în mod intenționat într-un model asociat cu extragerea măduvei osoase pentru substanțe nutritive, ceea ce indică faptul că se practica canibalismul.
De asemenea, au existat dovezi care sugerează că, în unele cazuri, rămășițele umane au fost amestecate cu cele ale animalelor.
Manipularea ritualică a rămășițelor umane și apariția frecventă a acesteia în situri din nordul și vestul Europei sugerează că canibalismul era o practică de înmormântare – mai degrabă decât pentru a suplimenta dieta – răspândită în cultura Magdaleniană, au declarat cercetătorii.
„[Este] de netăgăduit, că frecvența cazurilor de canibalism în siturile Magdaleniene depășește orice incidență a acestui comportament în rândul grupurilor de hominizi mai vechi sau mai târzii și sugerează că canibalismul mortuar a fost o metodă folosită de oamenii Magdalenieni pentru a dispune de decedații lor”, se arată în studiu.
„În loc să își îngroape morții, acești oameni îi mâncau”, a declarat într-un comunicat de presă Silvia Bello, coautor al studiului, paleoantropolog și cercetător principal la Muzeul Național de Istorie.
Ea a adăugat că canibalismul „nu era practicat pur și simplu din necesitate”.
„Acest lucru în sine este interesant, deoarece este cea mai veche dovadă de canibalism ca practică funerară cunoscută până în prezent”, a adăugat Bello.
Cercetătorii au reușit, de asemenea, să obțină informații genetice din opt situri și să le combine cu dovezile arheologice pentru a identifica o relație între comportamentul funerar și ascendența genetică.
Aceștia au descoperit că au existat două grupuri ancestrale distincte prezente în regiune în acea perioadă – unul de cultură Magdaleniană și altul numit Epigravettian, o cultură umană europeană diferită și distinctă din punct de vedere geografic.
Cercetătorii au descoperit că cei care aparțineau culturii Magdalenian din nord-vestul Europei preferau să-și mănânce morții, în timp ce oamenii din cultura Epigravettian preferau să-și îngroape morții fără canibalism.
