Folosim adesea verbul „trebuie”, atât în vorbire, cât și în scris, iar uneori se strecoară și erori din punct de vedere gramatical în ceea ce privește forma corect utilizată. Cum e corect: trebuie sau trebuiesc?
Am auzit, în vorbirea directă, sau am văzut în scris cel puțin o dată forma verbului trebuie scrisă diferit. Forma trebuiesc este și ea adesea utilizată, însă cum este, de fapt, corect? Așadar, iată cum trebuie să înveți să spui corect.
Trebuie sau trebuiesc – cum e corect
În limba română, verbul „a trebui” are două sensuri/înțelesuri.
„A trebui” în sensul de „a avea nevoie” și „a trebui” în sensul de „a fi necesar/obligatoriu”.
Verbul „a trebui” folosit pentru a realiza sensul de a avea nevoie este precedat de un dativ, de regulă un pronume, și urmat de un subiect.
Pronumele în dativ ține locul unei persoane, subiectul, de regulă, este numele unui obiect, dar poate fi și o ființă.
Exemplu dativ, verb și subiect – „Îmi trebuie mulți bani pentru a pleca în vacanță”.
Îmi trebuie un caiet nou să scriu tema.
Am scris anunț în ziar că îmi trebuie un angajat.
Pentru aceste exemple, verbul a trebui este sinomin cu a avea nevoie (de ceva). La indicativ prezent, forma „trebuie” rămâne neschimbată, indiferent dacă subiectul este la singular sau plural.
Se spune întotdeauna: Îmi trebuie un tricou mai mare.
Îmi trebuie două tricouri mai mari. (Am nevoie de două tricouri mai mari).
Nu vom spune: Îmi trebuiesc două tricouri mai mari.
La formele de trecut ori viitor, verbul „a trebui” se acordă cu subiectul și astfel vom spune:
Exemplu: Mi-au trebuit două zile să fiu gata.
Îmi vor trebui două zile să fiu gata.
Pentru a realiza sensul verbului „a trebui” de: „este obligatoriu să”, sau „este necesar să”, verbul „a trebui” nu mai este precedat de un dativ, dar este obligatoriu să fie urmat de o propoziție subiectivă introdusă prin „să“.
Exemplu: Trebuie să ajung acasă la ora 8.
La prezent, verbul nu se acordă formal cu subiectul, însă la viitor sau la trecut, verbul a trebui este marcat.
Exemplu: Ei vor trebui să plătească nota de plată.
Ei au trebuit să plătească nota de plată.
Verbul „a trebui” poate fi folosit și în propoziții exclamative, fără să fie urmat de propoziția subiectivă introdusă prin „să”, însă în aceste cazuri propoziția se subînțelege.
Exemplu: Mă gândesc să merg să-I cer iertare pentru ce am spus. (Trebuie – e necesar să faci asta).
Locuțiune adverbială folosită în limbajul familiar într-o conversație curentă cu sensul de: „așa cum e bine”, „asa cum se cade”, „așa cum se cuvine”.
Exemplu: El nu s-a purtat așa cum trebuie, iar acum este pedepsit.
Expresie cu circulație în limbajul familiar, cu sensul așa ți se cuvine, așa meriți.
Exemplu: M-a certat tata. Așa-ți trebuie, dacă nu ai asculat.
Sinonime pentru verbul a trebui
Sinonimul este cuvântul care are același înțeles cu alt cuvânt, ori altă expresie. Cuvânt care poate avea aproape același înțeles cu altul.
În cazul verbului „a trebui”, sinonimele pot fi: cuveni, a se cuveni, a se cădea, a se cere, a se impune.
Conjugarea verbului trebuie – mod indicativ
A trebui – prezent
eu trebui
tu trebui
el/ea trebuie
noi trebuim
voi trebuiți
ei/ele trebuie
A trebui – imperfect
eu trebuiam
tu trebuiai
el/ea trebuia
noi trebuiam
voi trebuiați
ei/ele trebuiau
A trebui – mai mult ca perfect
eu trebuisem
tu trebuiseși
el/ea trebuise
noi trebuiserăm
voi trebuiserăți
ei/ele trebuiseră
A trebui – perfect compus
eu am trebuit
tu ai trebuit
el/ea a trebuit
noi am trebuit
voi ați trebuit
ei/ele au trebuit
A trebui – perfect simplu
eu trebuii
tu trebuiși
el/ea trebui
noi trebuirăm
voi trebuirăți
ei/ele trebuiră
A trebui – viitor
eu voi trebui
tu vei trebui
el/ea va trebui
noi vom trebui
voi veți trebui
ei/ele vor trebui
A trebui – viitor anterior
eu voi fi trebuit
tu vei fi trebuit
el/ea vor fi trebuit
noi vom fi trebuit
voi veți fi trebuit
ei/ele vor fi trebuit
Conjugarea verbului trebuie
Conjugarea verbului trebuie – mod conjunctiv
A trebui – conjunctiv perfect
eu să fi trebuit
tu să fi trebuit
el/ea să fi trebuit
noi să fi trebuit
voi să fi trebuit
ei/ele să fi trebuit
A trebui – conjunctiv prezent
eu (să) trebui
tu (să) trebui
el/ea (să) trebuie
noi (să) trebuim
voi (să) trebuiți
ei/ele (să) trebuie
Conjugarea verbului trebuie – mod condițional
A trebui – condițional perfect
eu aș fi trebuit
tu ai fi trebuit
el/ea ar fi trebuit
noi am fi trebuit
voi ați fi trebuit
ei/ele ar fi trebuit
A trebui – condițional prezent
eu aș trebui
tu ai trebui
el/ea ar trebui
noi am trebui
voi ați trebui
ei/ele ar trebui
Citește și: Cuvinte cel mai greu de pronunțat în limba română
Sursă info: dictionarroman.ro; conjugare.ro
