De vineri începe Festivalul Les Film de Cannes à Bucarest, iar criticul Iulia Blaga vine cu mai multe recomandări din program.
Ne mai pasă de filme când la două ore jumate de zbor se desfășoară un război atroce? Nu poți sta cu ochii pe știri toată ziua, psihologii vorbesc despre anxietatea provocată de expunerea îndelungată la știri catastrofice. Dar nici să te refugiezi în comedii romantice nu e soluția. Din bogata selecție a Festivalului Les Films de Cannes à Bucarest (www.filmedefestival.ro), care se desfășoară în Capitală între 20 și 29 octombrie (dar și în alte trei orașe), am ales câteva titluri care ne pot fi de folos în aceste zile.
O baladă veselă și tristă de Aki Kaurismäki
Din „Fallen Leaves” (pe care Bad Unicorn îl va distribui din 1 decembrie 2023 sub titlul „Frunze căzătoare”) putem lua încrederea că iubirea are forța de a ne deturna de la o realitate deprimantă. Povestea de dragoste dintre un bărbat alcoolic și o angajată a unui supermarket se leagă pe fundalul războiului din Ucraina. Acțiunea se petrece în Helsinki, unde buletinele de știri curg ca un bâzâit de fond pe sub existențele eroilor.
Viața lor nu e fericită, deși trăiesc în capitalism și războiul pare departe. „Libertatea” lor nu face decât să le sporească izolarea pe care încearcă să o combată mergând la cinema sau la cârciumă, unde beau (cazul lui) fără măsură.
Ca în toate filmele lui Kaurismäki, personajele plutesc ca niște insule în supa vieții, atrăgându-se cu greu, dar comunicând fără cuvinte atunci când asta se întâmplă.
Asumându-și rolul demiurgului malițios (dar cinefil), cineastul pune piedici succesive în calea fericirii acestor suflete rătăcite, făcându-ne cu fiecare scenă să ținem tot mai mult cu eroii și să le facem galerie de pe margine.
Umorul nostalgic și blând al acestui film distins la Cannes 2023 cu Premiul Juriului vine din filosofia pe care Kaurismäki a cultivat-o în toate filmele sale: poți găsi alinare în tristețe așa cum supa e uneori atât de fierbinte, încât pare rece.
Când fiecare își vede de treaba lui
„The Zone of Interest”, de Jonathan Glazer, care a luat Grand Prix la Cannes 2023 și care nu are încă distribuție în România, ne poate convinge că indiferența față de rău înseamnă complicitate la rău.
Filmul, care pleacă de la romanul omonim al lui Martin Amis, prezintă tablouri din viața familiei comandantului lagărului de la Auschwitz, care locuiește chiar lângă lagăr, dar fără a arăta nicio imagine cu lagărul sau deținuții.
Nu lagărul e important pentru Glazer (nu vezi prizonieri sau cadavre), ci reședința temporară a comandantului, a cărui soție (Sandra Hüller), când soțul e la serviciu, își face de lucru prin casă, dă ordine slujnicelor sau se ocupă de grădină și copii.
Aproape tot filmul se petrece în acest spațiu închis, izolat nu doar de realitatea lagărului, ci de tot ce se întâmplă în lume.
„The Zone of Interest” nu e un film istoric despre o perioadă precisă. El pune sub lupă instinctul de supraviețuire care, mai ales în situații-limită, duce adesea la indiferență față de ceilalți. Filmul lui Glazer e înfricoșător prin detaliile de viață cotidiană, benigne în sine, pe care le înlănțuie cu detașare chirurgicală.
Un documentar simplu și cuceritor despre educație
Din „Être et avoir”, cel mai cunoscut film al documentaristului francez Nicolas Philibert (peste un milion și jumătate de spectatori în Franța în 2002), ne-am putea reaminti de importanța educației și a căldurii umane.
Philibert a filmat pe parcursul unui an într-un sat francez, unde un învățător pasionat se străduiește să le inculce copiilor de vârste diferite niște noțiuni care să le dea consistență pentru mai târziu.
Montajul sensibil intercalează scene din școală sau familie cu frumoase peisaje traversate de anotimpuri, lărgind limitele filmului de la o idilică poveste de la țară spre o lecție despre responsabilitatea educației în trecerea rapidă a timpului, de la naștere spre apus.
Nicolas Philibert, un om de o modestie copleșitoare („Sunteți siguri?”, a întrebat juriul când a urcat să-și ia trofeul la Berlin), va fi prezent la Les Films de Cannes à Bucarest. Festivalul îi mai prezintă documentarele „Sur l’Adamant”, cu care a câștigat Ursul de Aur la Berlin 2023 (despre un azil plutitor din Paris destinat persoanelor cu tulburări psihice), și „Le pays des sourds” (1992), despre persoane cu deficiențe de auz.
Desigur, mai merită văzute multe filme din selecție, printre care „Killers of the Flower Moon” de Martin Scorsese, despre care am scris de la Cannes aici și care va intra în cinematografe în 20 octombrie, sau filmul care a luat trofeul la Cannes, „Anatomie d’une chute”, de Justine Triet, distribuit din 3 noiembrie 2023, despre care am scris aici. Nu pot fi ratate nici avanpremierele noilor filme de Radu Jude și Cristi Puiu, chiar dacă și acestea vor intra în săli.
De fapt, ar trebui să-ți iei concediu ca să vezi tot ce merită.
A 14-a ediție a Festivalului Les Films de Cannes a Bucarest se desfășoară între 20 și 29 octombrie în București, între 19 și 22 octombrie în Timișoara (unde se va concentra pe egalitatea de gen), între 26 și 29 octombrie la Cluj-Napoca și între 25 și 27 octombrie la Arad.
Aici găsiți programul complet al festivalului.
