Polonia raportează un focar de legioneloză la granița cu Ucraina, în oraşul Rzeszow din sudul Poloniei. Potrivit ultimelor date, peste 70 de persoane sunt afectate iar 5 au murit până în prezent din cauza infecției bacteriene.
Cea mai frecventă formă de transmitere a bacteriei Legionela este inhalarea aerosolilor contaminaţi care se produc în momentul unor jeturi de apă sau a unor vapori din surse de apă contaminate.
Orașul Rzeszow este o destinaţie unde poposesc numeroşi oficiali străini care călătoresc spre sau dinspre Ucraina, în special cu trenul.
Autorităţile poloneze încearcă să găsească sursa infecţiei bacteriene, despre care cred că se află în alimentarea cu apă.
Primarul din Rzeszow, Konrad Fijolek, a declarat că autorităţile testează mostre de apă pentru legionella şi că rezultatele vor fi cunoscute luni. Între timp, oraşul Rzeszow, aflat la mai puţin de 200 de kilometri de oraşul Liov din vestul Ucrainei, a crescut la maximum nivelurile de clor, raze UV şi ozon folosite pentru tratarea apei.
Sistemul de apă va fi, de asemenea, filtrat şi dezinfectat, a precizat Fijolek. Ministerul Sănătăţii a declarat joi dimineaţa că a fost formată o echipă de criză sub conducerea ministrului sănătăţii, Katarzyna Sojka, pentru a analiza epidemia.
SURSE de îmbolnăvire. Bacteria de tip Legionella se transmite prin aerosoli sau prin aspirarea de apă contaminată. Aceasta poate supraviețui și înmulți în apă, la temperaturi cuprinse între 20°C și 50°C, în boilere, rezervoare sau cisterne cu apă caldă și rece, în conducte cu debit redus de apă sau prin care nu curge deloc apa, în sedimentele și murdăria de pe suprafețele interioare ale conductelor și ale rezervoarelor, pe cauciucul și fibrele naturale din mașinile de spălat și dispozitivele de etanșare, precum și în depunerile de piatră și în rugina din conducte, dușuri și robinete.
Sursele de îmbolnăvire pot fi: sistemele de distribuție a apei potabile (dușuri, robinete etc); piscine, jacuzzi; turnurile de răcire; umidificatoarele; condensatoarele prin evaporare; fântânile arteziene; vitrinele frigorifice cu sistem de umidificare și alte dispozitive cu pulverizare fină.
RISCURI. Cum te poți infecta cu Legionella. Boala legionarilor se contractează prin inhalarea de picături de apă microscopice (aerosoli) contaminate cu bacteria Legionella. Aceste bacterii se află în apă și se multiplică în cazul în care condiții propice. Riscul de infecție există oriunde se pot forma picături fine de apă (aerosoli). De exemplu, aerosolii contaminați cu Legionella pot fi împrăștiați de apa de la robinet, de la duș, de bulele din apa de la centrele spa sau de de unele sisteme de aer condiționat.
„BOALA LEGIONARILOR” – Ce este, cât de mortală este, ce sechele lasă – Câte cazuri există în toată lumea
Denumirea de Legionella provine de la prima epidemie de pneumonie severă, cu un număr mare de decese, printre cei care au participat la Convenția Anuală din 1976 a Legiunii Americane a foștilor veterani ce a avut loc la Philadelphia. Bacteriile care au determinat această epidemie au fost izolate în ianuarie 1977 si denumite Legionella pneumophila, iar boala a intrat în patologie ca legioneloza sau „boala legionarilor” sau „febra legiunii”.
Anual se raportează peste 1.000 de cazuri de persoane care au contractat boala legionarilor în urma unor călătorii. Cele mai multe infectări cu bacteria Legionella apar în urma contactului cu apa caldă contaminată, dar a fost demonstrată și contaminarea apei reci, nefiind însă dovedită transmiterea bolii la nivel interuman. În ultimii ani, cele mai multe cazuri de legioneloză s-au înregistrat în Franța, Spania, Germania, Italia.
Rata de deces în rândul pacienţilor care fac boala legionarilor este de aproximativ 5-10 %, potrivit Centrului European pentru Controlul Bolilor (ECDC). Nu toate persoanele expuse la legionella dezvoltă boala, riscul de a se îmbolnăvi din cauza bacteriei legionella fiind mai mare în cazul celor cu boli subiacente, al fumătorilor şi al persoanelor în vârstă.
Bacteria Legionella. Boala legionarilor este mortală. Este o formă severă de pneumonie declanșată de bacteria Legionella. Rata de deces în rândul pacienților este de aproximativ 5-10%. Însă nu toate persoanele expuse la Legionella dezvoltă boala, riscul de a se îmbolnăvi din cauza bacteriei Legionella fiind mai mare în cazul celor cu boli subiacente, al fumătorilor și al persoanelor în vârstă.
Se transmite pe calea aerului, fiind inhalată cu uşurinţă şi atacă plămânii pacienţilor care au o imunitate slăbită.
Cei mai afectaţi sunt copiii şi bătrânii, mulţi adulţi putând doar împrăştia boala – fără a prezenta simptome – prin strănut sau simplă conversaţie. Boala apare mai frecvent primăvara şi toamna, existenţa bacteriei fiind favorizată de temperaturile cu valori ridicate, de peste 20 de grade Celsius.
Rata mortalității este variabilă (5-80%) și depinde de anumiți factori de risc: vârsta (sub 1 an și peste 55-60 ani); afecțiuni preexistente predispozante, cum sunt bolile cronice pulmonare, imunodeficiența, neoplasmele, diabetul zaharat); îmbolnăvire intraspitalicească (nosocomială); întârziere în inițierea tratamentului.
Simptome Boala legionarilor. Simptomele debutează în general între a doua și a zecea zi de la infectare, iar în cazuri rare pot apărea și la trei săptămâni de la infectare. Printre primele simptome se numără de obicei febra, frisoanele, durerile de cap și durerile musculare, urmate de o tuse seacă și de dificultăți de respirație care pot avansa rapid spre pneumonie severă. O treime din pacienți au și diaree sau vomă, iar la aproximativ jumătate din pacienți apar stări de confuzie. Potrivit medicilor, majoritatea pacienților trebuie să fie spitalizați și tratați cu antibiotice specifice. Iar pentru diagnosticare trebuie realizate teste de laborator specifice. De cele mai multe ori, diagnosticul se stabilește după ce persoana care a călătorit se întoarce acasă.
Simptomele debutează în general între a doua şi a zecea zi de la infectare, însă, în cazuri rare, pot trece şi trei săptămâni până la apariţia lor. Printre primele simptome se numără de obicei febra, frisoanele, durerile de cap şi durerile musculare, urmate de o tuse seacă şi de dificultăţi de respiraţie care pot avansa rapid spre pneumonie severă. În jur de o treime din pacienţi au şi diaree sau vomă, iar la aproximativ jumătate din pacienţi apar stări de confuzie sau delir. Majoritatea pacienţilor trebuie să fie spitalizaţi şi trataţi cu antibiotice adecvate. Pentru diagnosticare trebuie realizate teste de laborator specifice. Există risc de infecţie oriunde se pot crea picături fine de apă (aerosoli), de exemplu la duşuri şi robinete, unităţi spa/căzi cu bule de aer, turnuri de răcire şi condensatoare prin evaporare utilizate pentru aerul condiţionat, fântâni ornamentale, în special cele instalate în interior, vitrine frigorifice cu sistem de umidificare şi alte dispozitive cu pulverizare fină sau sistemele de irigare cu care sunt prevăzute furtunurile de grădină utilizate pentru udarea plantelor.
