UPDATE: Gherguț a fost eliberat astăzi, 9 august 2023. Aceasta este povestea lui cercetată la fața locului, publicată în aprilie 2023 de ziar.
Iulian Gherguț este cel mai vechi ostatic european cunoscut din Sahel, o regiune din Africa. Răpit în Burkina Faso, în 2015, de către gruparea jihadistă Al-Mourabitoune, românul a fost dus apoi în Mali, unde apoi i s-a pierdut urma de-a lungul anilor. Recent, pe 20 martie 2023, doi ostatici occidentali au fost eliberați în aceeași zonă, iar unul dintre ei a spus că l-a întâlnit pe Iulian Gherguț. O jurnalistă aflată în Burkina Faso si o jurnalistă aflată în Romania au lucrat împreună pe urma acestui caz enigmatic și dureros.
Reporterii Ludivine Laniepce (în Burkina Faso) și Marine Leduc (în România) au documentat ce s-a întâmplat cu Iulian. Din satul natal, în județul Neamț, până la mina din nord-vestul Burkina Faso, unde românul lucra pentru o companie de pază, ca simplu agent.
Unul dintre cei doi reporteri a vorbit cu cei doi oameni care se aflau în mașină cu „Julien”, cum îi spun ei lui Iulian, atunci când a fost răpit. S-a tras cu mitraliera, amândoi au fost atinși de gloanțe.
În România, familia așteaptă de 2.933 de zile o veste liberatoare de la MAE. Pe 20 martie, au fost eliberați un francez și un american. Acesta spune că a fost deținut cu el după ce a fost răpit, dar nu puteau sa vorbească cu Iulian.
Ancheta a fost publicată inițial de revista franceză La Croix Hebdo, pe 16 martie 2023. Libertatea publică integral articolul, în exclusivitate pentru România, în două episoade. Al doilea episod, aici.
Investigație de Ludivine Laniepce (în Burkina Faso) și Marine Leduc (în România)
Răpirea cetățeanului român Iulian Gherguț, la 4 aprilie 2015, la Tambao, în Sahel, a fost primul act terorist comis pe teritoriul statului Burkina Faso. Sahel este o zonă întinsă din Africa, prinsă la nord între deșertul Sahara și la sud între savana care deschide drumul spre centrul uriașului continent.
La casa părinților ei, Mihaela Gherguț ne arată o fotografie veche a soțului. București, 7 iunie 2022.
Răpirea muncitorului român din domeniul siguranței a marcat intrarea țării într-o lungă perioadă de violențe jihadiste, atentate și atacuri cu bombă, care au ajuns să se extindă acum în cea mai mare parte a țării.
Ulterior, au fost răpiți alți occidentali, precum dr. Kenneth Elliott, un australian care trăia de zeci de ani în Sahelul burkinez. Dar, spre deosebire de Elliot, răpit în 2016, pentru care încă se organizează anual mitinguri de susținere în Ouagadougou, capitala statului Burkina Faso, dispariția lui Iulian Gherguț, care are acum 47 de ani, nu a dus la nicio mobilizare locală.
„În mod regulat, caut Atac în Tambao pe Google. Mă uit dacă este ceva nou despre Julien, dar nimic,” spune Souleymane Soré, un fost coleg al ostaticului român. Cei doi bărbați lucrau într-o mină de mangan din nordul țării, unde Iulian Gherguț era agent de securitate. „Parcă au tras linie în dreptul lui,” spune Souleymane Soré.
Niciun articol, nimic. Nici măcar din partea franceză. Ca și cum, pentru că este din Europa de Est, ar fi fost un câine de prin vecini. Îl mai caută oare cineva?
Souleymane Soré, fost coleg al lui Iulian:
S-a convertit la islam, îi spune MAE soției
În apartamentul familiei sale, dintr-un bloc din era comunistă, Mihaela Gherguț pune mâna pe telefon și formează numărul persoanei de contact de la MAE (Ministerul Afacerilor Externe). Niciun răspuns. „E ciudat, de obicei răspund,” oftează femeia de 42 de ani. Tăcere. Apoi vin cuvintele: „Oricum, îmi vor spune ca în fiecare lună: că soțul meu este în viață, că se află undeva între Mali și Niger și că s-a convertit la islam. Și asta e tot.” De asemenea, o vor asigura că aceste informații sunt certe.
Mihaela Gherguț, la casa părinților ei, București, 7 iunie 2022.
Dar îi este imposibil Mihaelei să știe ce dovezi au autoritățile române în acest sens sau să primească un mesaj de la „Giuliano” al ei, cum îl numește soția.
Mihaela Gherguț, la casa părinților ei, București, 7 iunie 2022.
În spatele ochelarilor cu rame pătrate, ochii Mihaelei îi trădează durerea. Autoritățile i-au cerut să nu discute cu presa din România, pentru a evita ca soțul ei să fie considerat o persoană importantă. Acest lucru ar mări răscumpărarea. „Dar nu s-a schimbat nimic. E în continuare închis acolo, în mijlocul deșertului. Toată lumea a uitat de el,” spune ea, răsucind între degete cutiile de pastile care au devenit rutina ei în ultimii opt ani.
Cutia cu calmante
Sunt pastilele pentru a preveni tahicardia, antidepresive și un anxiolitic. „În caz de urgență, când am un atac de panică,” spune Mihaela Gherguț, care este doar în trecere prin București.
Medicamentele pe care le ia soția lui Iulian Gherguț, de când acesta a fost răpit, București, 7 iunie 2022.
De când a fost răpit soțul ei, Mihaela nu a mai avut puterea să muncească. Fosta acrobată de circ, care a lucrat ulterior în domeniul frumuseții și al cateringului în România și în Marea Britanie, locuiește acum în casa de la țară a bunicii sale, la o oră de capitala României. „Natura și liniștea îmi fac bine. Nu mai văd aproape pe nimeni”, spune. Mai ales nu pe acei oameni, prea mulți în jurul ei, care nu mai cred în ea. Care cred că dragostea vieții ei a murit și o sfătuiesc să treacă mai departe. E prea dureros. „Vreau doar să mi se întoarcă bărbatul acasă,” spune ea.
Burkina Faso, Ouagadougou, districtul Karpala
La mii de kilometri depărtare, în capitala „Țării oamenilor cinstiți”, Burkina Faso, unii burkinezi nu l-au uitat pe bărbatul pe care îl numeau Julien. E un nume mai ușor, mai familiar poate, pentru acești francofoni. În aprilie 2015, sute de oameni asemenea lui Iulian Gherguț erau angajați în mina exploatată de Pan African Minerals din Tambao. Acest zăcământ, despre care se spune că ar conține 55 de milioane de tone de mangan, este situat la aproximativ 20 de kilometri de nordul Mali și vestul Nigerului, în așa-numita zonă a celor trei frontiere, în mijlocul Sahelului.
Discret și contemplativ, Abdoulaye Tiemtoré, în vârstă de 41 de ani, a crescut în cealaltă parte a țării, în apropiere de Coasta de Fildeș și Ghana. Acum locuiește într-o casă modestă din Ouagadougou, de unde a plecat să-și caute norocul la această mină din Sahel, unde venitul lunar este de șapte ori mai mare decât salariul minim din Burkina Faso.
La casa părinților ei, Mihaela Gherguț ne arată o fotografie veche a soțului. București, 7 iunie 2022.
Acolo i-a întâlnit pe Iulian și „echipa românească”, agenți de securitate privați, neînarmați, a căror sarcină era să asigure siguranța șantierului, împreună cu jandarmeria locală. „Julien a fost prietenul meu, un tip bun, amabil, deschis, vorbăreț, prietenos,” îl laudă Abdoulaye Tiemtoré. „Nu era retras. Vorbea cu toată lumea.” Până în 4 aprilie 2015, ziua în care a fost răpit sub ochii lui.
4 aprilie 2015. Momentul răpirii, povestit de colegii de patrulă
În acea dimineață, Abdoulaye Tiemtoré, Julien și jandarmul B., toți trei în vârstă de 30 de ani, și-au început rondul obișnuit în jurul dealului din care se extrage manganul. „Eu eram șoferul, Julien era în dreapta mea, iar jandarmul era în spate,” povestește cu calm, pentru prima dată, Abdoulaye Tiemtoré. „Patrulam în jurul obiectivului și aveam posturi de observație unde ne opream”.
Camioneta lor venea și pleca, uneori peste câmp, alteori pe drumul care ducea la granița cu Mali, când Julien a observat în depărtare o altă camionetă neidentificată care se deplasa încoace și-ncolo. „Am mers să ne uităm, dar nu am găsit pe nimeni. Ne-am întors pe șosea pentru a ne întoarce la mină. Atunci am dat peste o camionetă cu număr de Mali.”
Nimic neobișnuit: tuaregii din Mali vin în mod regulat să cumpere provizii din piețele din nordul Burkina Faso. „Am încetinit ca s-o lăsăm să treacă și apoi… Nu ne-am fi putut imagina… Nu eram pregătiți pentru asta.” Așezat în mijlocul canapelei din sufrageria sa, Abdoulaye Tiemtoré se pierde pentru o clipă, privind ecranul televizorului, care difuzează un serial din Coasta de Fildeș. Caută cuvintele potrivite, din mooré, limba sa maternă, în franceză, cerându-și scuze timid pentru că nu stăpânește limba „cum trebuie”.
Trei bărbați cu turban, înarmați cu AK-47, coboară și deschid focul
Fostul șofer își continuă povestea. În timp ce cele două camionete se află față în față, trei bărbați cu turban, înarmați cu AK-47, coboară și deschid focul asupra jandarmului B. Lovit în cap și în partea stângă, acesta se prăbușește pe bancheta din spate.
Știau că în mașină se afla un singur jandarm și că doar el era înarmat, așa că e evident că voiau să-l împuște primul. Au tras un număr incredibil de gloanțe. Unul dintre ele mi-a trecut prin coapsă, dar nu l-am simțit imediat.
Abdoulaye Tiemtoré, prieten și fost coleg al lui Iulian:
Tiemtoré e ținut sub amenințarea armei și i se ordonă să se întindă la pământ. Agresorii iau cheile de la vehicul și îl înșfacă pe Julien. Camioneta lor întoarce. Se îndreaptă spre nord, spre Mali. Celor din bandă nu le-a luat decât câteva secunde să neutralizeze un jandarm, să terorizeze un șofer și să facă să dispară un agent de securitate expatriat.
Echipa de urmărire s-a oprit la graniță
Abdoulaye Tiemtoré a dat imediat alarma: au sosit întăriri și o ambulanță și s-a constatat că B. era încă în viață, în stare de inconștiență. Un miracol. Dar echipa de jandarmi care a pornit pe urma răpitorilor a fost nevoită să se oprească la granița cu Mali. La acea vreme, dreptul de urmărire de 50 de kilometri autorizat în cadrul G5 Sahel nu exista încă. G5Sahel este o forță de cooperare din care fac parte Burkina Faso, Chad, Mali, Mauritania și Niger. N-a putut ajuta. Românul fusese răpit.
Românul plătise școlarizarea unui copil din zonă
La mină, Souleymane Soré, colegul lui Iulian, a simțit cum cade cerul pe el. Pe 4 aprilie 2015, minerul întâlnise dimineața, în apropierea dealului, patrula condusă de Abdoulaye Tiemtoré. În camionetă erau Julien, „prietenul” său, „omul său de bază” și jandarmul B., „băiatul bun”, care se întorsese la mină doar „de patru zile” și pe care se bucurase să îl revadă.
Când a ajuns, printre primii, la locul tragediei, Souleymane Soré a observat că telefonul, aparatul foto și tableta lui Iulian Gherguț erau încă acolo, în mașină. Și câteva dulciuri. „Julien nu fuma, dar avea întotdeauna țigări pentru mine și dulciuri pentru copiii din satele din jur, pe care îi iubea.” Amintirile îi revin în minte. Souleymane Soré zâmbește: „A plătit chiar și școlarizarea unuia dintre ei. Iar când se întorcea din România, le aducea copiilor genți, caiete, pantofi…”
România, București, cartierul Militari
Mihaela Gherguț și bunica sa, în București, 7 iunie 2022.
În timpul concediului, o dată la două-trei luni, Iulian Gherguț se întâlnea cu familia lui din România. Soția sa, Mihaela, nu se poate abține să nu zâmbească amintindu-și de acele vremuri: „Câștiga mulți bani, dar îi cheltuia pe toți de fiecare dată! Generozitatea a pus stăpânire pe el,” spune femeia căreia Giuliano îi făcea cadouri, la fel ca și părinților, fraților, surorilor și nepoților lui. Și soția confirmă generozitatea lui Iulian Gherguț față de copii.
„Giuliano iubea copiii. Am încercat să avem și noi,” a declarat femeia în sufrageria părinților ei, înainte de a povesti ultima lor conversație la telefon, cu două ore înainte de răpire. Era în drum spre coafor. „Îmi spunea «păpușa mea», ca întotdeauna. Mi-a spus că aceasta era ultima lui misiune în Burkina Faso și că apoi vom locui împreună. Și că vom avea casa noastră.”
Iulian Gherguț a început ca agent de pază la o mină din Africa a lui Frank Timiș
La casa părinților ei, Mihaela Gherguț ne arată o fotografie veche a soțului. București, 7 iunie 2022.
Mihaela se ridică pentru a căuta un album, o mărturie prețioasă a vieții lor de dinainte. În fotografii apare Iulian. E la botezul finuței sale sau purtând un copil în brațe. Un bărbat înalt, zvelt, cu profil acvilin și păr negru tuns scurt. Iar ea, o tânără brunetă, îl sărută în fața unui tort aniversar.
La casa părinților ei, Mihaela Gherguț ne arată o fotografie veche cu soțul. București, 7 iunie 2022.
Cele mai multe dintre fotografii au fost făcute la Londra, unde Mihaela și Iulian Gherguț s-au cunoscut în 2009. Tânăra venise în Marea Britanie pentru o săptămână de vacanță. „El era șofer de taxi și m-a luat de la aeroport,” povestește ea. El avea 33 de ani, ea 28. Cei doi îndrăgostiți s-au stabilit în capitala britanică, unde s-au căsătorit în 2012.
La casa părinților ei, Mihaela Gherguț, ne arată o fotografie veche a soțului. București, 7 iunie 2022.
Acolo l-au cunoscut pe Horațiu Potra, un fost soldat român din Legiunea Străină care conducea o agenție privată de securitate. La întoarcerea sa din Africa de Vest, Potra i-a propus lui Iulian să lucreze pentru el, la paza unei mine din Burkina Faso deținute de miliardarul româno-australian, Frank Timiș. O slujbă bine plătită.
„Mi-a fost teamă ca soțul meu să meargă acolo. Horațiu a aranjat să ne întâlnim la un restaurant pentru a mă liniști. Mi-a spus că nu există niciun pericol, ceea ce era adevărat în 2013,” își amintește Mihaela. Era adevărat în Burkina Faso, dar nu și în Mali, a cărei frontieră era la doar 20 de kilometri de șantier.
În 2015, chiar Horațiu Potra a fost cel care a sunat-o pe Mihaela pentru a-i spune despre răpire. Femeia tocmai ieșise de la coafor: „M-am prăbușit, toată viața mea se prăbușea.”
România, satul Traian, județul Neamț
Casa în care a copilărit Iulian Gherguț este o casă tipică de sat, înconjurată de o grădină de legume și un coteț de găini, cu o fântână în mijloc pentru udarea plantelor. Aici locuiesc acum una dintre cumnatele sale și fiul ei de 11 ani. Soțul ei, fratele mai mare al lui Iulian, lucrează în Franța. Dintre cei șase copii care au crescut în această casă, niciunul nu a rămas în România. Toți au plecat, ca mulți alți tineri din acest sat pustiu, în căutarea unei vieți mai bune, în Grecia, Italia sau Spania. Iulian Gherguț a ajuns în Marea Britanie când avea 18 ani.
Cecilia și Giurgi Gherguț, părinții lui Iulian, în casa din Traian, 8 iunie 2022.
Traian, satul în care a copilărit, se află în județul Neamț, în apropierea orașului Roman. Ca și familia Gherguț, cei în jur de o mie de locuitori ai satului sunt în mare parte ceangăi, o populație catolică, vorbitoare de maghiară, migrată din Transilvania în Moldova.
Cecilia, mama lui Iulian, merge la biserică în fiecare seară. Pe drum, ea arată cu degetul spre o clădire înconjurată de copaci: școala primară a fiului ei, care s-a închis în iunie 2022 pentru că nu erau suficienți copii.
Școala din Traian, unde Iulian Ghergut a învățat, în ultima zi de cursuri, pe 9 iunie 2022. Școala s-a închis complet din lipsă de elevi.
Fosta croitoreasă, în vârstă de 76 de ani, încă se întreabă de ce a plecat fiul ei în Africa: „Nu mi-l imaginam ca agent de securitate, de mic îi era frică de violență. Când era un film de acțiune cu împușcături, se ducea și se ascundea după ușă!”
O cruce agățată pe peretele casei în care Iulian Gherguț și-a petrecut copilăria.
Ajungem la biserica catolică. Lăcașul de cult este închis, dar nu contează, în fața intrării, mama lui Iulian Gherguț se roagă pentru întoarcerea fiului ei și pentru sănătatea lui. „Mă întreb în fiecare zi: ce mănâncă el acolo? Sper că are apă și mâncare”. Înapoi acasă, Cecilia Gherguț ne servește generos cu cafea și vin. Alături de ea, Giurgi, tatăl lui Iulian, zâmbește fără vlagă. Bătrânul de 88 de ani nu prea mai vorbește, dar ochii îi scânteiază când i se arată o fotografie cu fiul său în copilărie. „Iulică!”, exclamă el tandru, cu o voce stinsă.
Biserica catolică din Traian
Alți doi ostatici au fost eliberați recent: Olivier Dubois si Jeffrey Woodke, pe 20 martie 2023
Jurnalistul independent francez Olivier Dubois, reținut de Gruparea Pentru Susținerea Islamului și a Musulmanilor, condusă de Iyad Ag Ghaly și aliată cu Al-Qaida în Maghrebul Islamic, a fost eliberat pe 20 martie.
Răpit pe 8 aprilie 2021 la Gao, în nordul Mali, în timp ce realiza un reportaj, el era singurul ostatic francez reținut de o grupare teroristă din lume. În fiecare zi de 8 a lunii, RFI a difuzat mesaje de la rudele sale care așteptau un final fericit.
Americanului Jeffery Woodke, răpit în Niger în 2016, a fost eliberat cu el.
Într-o conferința de presa recentă, pe 31 martie anul acesta, Woodke l-a menționat pe Iulian Gherguț. Spune ca a fost deținut cu el după ce a fost răpit, dar nu puteau să vorbească cu Iulian.
Jurnalistul francez Olivier Dubois, stânga și americanul Jeffrey Woodke, centru, sosesc la aeroportul Niamey, Niger, după eliberare, pe 20 martie 2022. Foto: Profimedia
Dacă mai multe cazuri de luare de ostatici sunt documentate – cum ar fi cele ale lui Iulian Gherguț (2.934 zile de detenție la 16 aprilie) și ale australianului Kenneth Elliott (2.620 de zile de detenție), ambii răpiți în Burkina Faso – este posibil ca și altele să fi rămas confidențiale în Sahel, unde sute de malieni, burkinezi și nigerieni sunt, de asemenea, victime ale răpirilor.
Cum au câștigat jihadiștii teren în Burkina Faso după răpirea românului
Impermeabilă inițial la insurecția jihadistă care a explodat în Mali din 2012, Burkina Faso a suferit după răpirea lui Iulian Ghergut, în aprilie 2015, mai multe atacuri mortale la punctele sale de frontieră cu Mali în acel an.
Trei atacuri majore în capitala Ouagadougou, în ianuarie 2016, august 2017 și martie 2018, au ucis zeci de civili și soldați.
De-a lungul anilor, insurgența jihadistă s-a extins în multe părți ale țării. Experții estimează că între 40 și 60 la sută din teritoriul său este acum în afara controlului statului. În mod similar, aproape două milioane de burkinezi au fost forțați să-și părăsească casele.
Cartea de rugăciuni folosită de părinții lui Iulian în fiecare dimineață.
La această criză de securitate și umanitară se adaugă o criză politică și militară internă (două lovituri de stat succesive în 2022) și una externă (forțele speciale franceze ale Operațiunii Sabre din Burkina Faso au fost nevoite să plece). De anul trecut, mișcarea jihadistă se extinde către țările de coastă, în nordul Coastei de Fildeș, Ghana, Togo și Benin.
***
Citește partea a doua a investigației aici: Iulian Gherguț, ostaticul român uitat după răpire în Sahel. Un general găsit de jurnaliști într-o închisoare din Burkina Faso spune că „Serviciile române au fost cele care m-au contactat”. De ce n-a fost eliberat Iulian?
