„Ba da, se poate!” spun patru bucureșteni care nu s-au mulțumit să se plângă pe Facebook și să critice lipsurile din comunitatea lor, ci presează constant autoritățile să-și facă treaba. Ei povestesc ce-au învățat din toate interacțiunile cu statul și de ce merită să te implici. Toți sunt convinși că mersul la vot nu este de ajuns.
Acum trei ani, Monica Prodan s-a mutat, alături de familie, în sectorul 6. Locuise încă din copilărie lângă parcul IOR, era obișnuită cu un spațiu verde generos. În Grozăvești însă nu a găsit mai nimic din toate astea.
Am ieșit cu copiii în fața blocului și mi-am dat seama că n-am unde să mă duc. Eram cu un copil de mână, unul în căruț, și eu unde mă duc acum?
Monica Prodan:
Parcul Grozăvești, între SRI și dezvoltatori imobiliari
În 2020, Monica și celelalte mămici din bloc se strângeau pe betonul din blocului, unde era doar o bancă. O întrista situația și a căutat alternative. Aproape de metroul de la Politehnica se află Parcul Grozăvești.
„Foarte murdar, canale neastupate, neiluminat. E un loc lăsat de izbeliște”, descrie Monica parcul despre care Libertatea a scris în 2022 arătând cum SRI și dezvoltatori imobiliari se bat pe el, în detrimentul cetățenilor.
Parcul Grozăvești. Foto: Dumitru Angelescu / Libertatea
Suprafața parcului este, de fapt, împărțită în trei: o parte e la administrația Sectorului 6, două hectare sunt la SRI (grupul Monicăi face demersuri pentru ca acestea să ajungă din nou la primărie) și cinci hectare au fost „retrocedate dubios”.
În acest parc a întâlnit-o pe Iulia Guțulov, o tânără care încerca să pună bazele unui grup civic pentru locuri de joacă în spațiul Grozăvești.
Lupta pentru un banal loc de joacă
Cele două femei s-au împrietenit și au început să lucreze la Inițiativa „Pentru locuri de joacă și spații verzi în Grozăvești”, mentorate de cei de la organizația nonguvernamentală Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe).
Așa au pornit la o luptă de aproape trei ani cu autoritățile locale pentru ceva cât se poate de banal: un loc de joacă pentru copiii din cartier.
Am fost la audieri, am fost la ședințe de buget anuale, le spuneam de fiecare dată că vrem să ne facă un loc de joacă. Ei ne tot spuneau că nu este între priorități. După ce-am tot insistat, a început să ne spună că nu avem un domeniu public în zonă.
„Am găsit o parcare fără autorizație și le-am spus: aici dorim un loc de joacă!”
Cele două femei, care în acest moment reprezintă un grup de 600 de locuitori din Grozăvești, au început să caute singure un spațiu public în care să poată fi amenajat locul de joacă. Au făcut numeroase solicitări pe legea 544, au căutat în cadastre ca să vadă ce terenuri din cartier în administrația publică. Până la urmă, au găsit o parcare fără autorizație de construcție și apoi au anunțat primăria, „chiar dacă era treaba lor să facă asta”.
Monica Prodan. Foto: CeRe
„I-am chemat pe teren și le-am spus: aici dorim un loc de joacă!”, își amintește Monica. Eforturile pentru cei mici le strecoară într-un program deja încărcat: e mamă cu doi copii și angajată full-time într-o multinațională.
E a doua lor mică victorie.
Au reușit să redeschidă publicului campusul Politehnicii
Prima a fost redeschiderea campusului Politehnicii – închis în prima carantină din pandemie.
„Bineînțeles că la început au zis că nu se poate, că e domeniu privat. Noi le-am spus că fusese mereu deschis înainte de pandemie. Zeci de ani, studenții știau că locul ăla e pentru toată lumea”. Monica nu e pe deplin mulțumită de rezultat. Campusul a fost redeschis cu program redus: dimineața de la 6 la 8, iar seara de la 17 la 22, ceea ce înseamnă că în serile de iarnă, când se întunecă devreme, nu va fi foarte util.
„Dar e bine și așa, te poți plimba pe alei.”
Să înveți să sărbătorești micile victorii e esențial când te angajezi într-o conversație cu administrația publică, în care nu știi cât de des vei fi ascultat și înțeles, crede femeia.
Lupta pentru Parcul Grozăvești
Acum principalul obiectiv al Monicăi și Iuliei este amenajarea și transformarea Parcului Grozăvești. Au strâns sute de semnături de la oamenii din cartier, au redactat scrisori oficiale către autorități și merg la evenimentele la care se pot întâlni cu aleșii locali, ca să poată cere intrarea parcului de la Politehnică în rândul lumii.
„Suntem răbdători și foarte hotărâți să nu cedăm”, spune Monica.
Iulia Guțulov. Foto: Dumitru Angelescu / Libertatea
Prezentă la Târgul de Inițiative Civice, organizat de Centrul de Resurse pentru Participare Publică, în 14 octombrie, Monica a discutat cu prefectul Bucureștiului despre cele cinci hectare din Parcul Grozăvești „retrocedate dubios”.
„El (prefectul Rareş Hopincă, n.r.) a făcut deja un demers în legătură cu retrocedarea parcului IOR și l-am rugat să facă același lucru și pentru Grozăvești. Cred că aceasta este soluția: să atacăm în instanță retrocedările ilegale”. Monica știe că o discuție sau o promisiune nu sunt suficiente. Urmează să meargă în audiere la prefect și să revină de câte ori va fi nevoie.
„Ba da, se poate, uite legea ce spune!”
„A ajuns să fie o ambiție”, răspunde ea la ce o face să-și continue lupta. „La început eram frustrată, dar, investigând și căutând prin acte și prin legi și văzând ce drepturi avem, am zis nu se poate așa ceva. Trebuie să facem, e dreptul nostru”, spune Monica.
Și pentru mine, și pentru colega mea, deja a devenit o ambiție și o pasiune pentru a citi legi și a le da în cap efectiv celor de la primărie când spun că nu se poate. Ba da, se poate, uite legea ce spune!
În eforturile lor, Iulia se ocupă mai mult de partea legală, iar Monica de comunicare și social media.
Târgul de inițiative civice din București
Inițiativa Monicăi și a Iuliei – să amenajeze un loc de joacă pentru copii și să redeschidă accesul în parc pentru oamenii din cartier – a fost doar una dintre inițiativele civice prezente la evenimentul dedicat lor, organizat de Centrul de Resurse pentru Participare Publică a organizat, pe 14 octombrie.
La târg au participat mai multe grupuri de inițiativă civică din București care au reușit sau încă se luptă să convingă autoritățile publice să:
• construiască un Centru Cultural pentru comunitate – Grupul „Inițiativa Favorit”;
• redea comunității parcurile în întregime, inclusiv spațiile verzi retrocedate abuziv – Grupul de inițiativă civică Parc IOR – Titan;
• nu mai permită construcții nepotrivite pe spațiile verzi din cartiere – Grupul „Floreasca civică”;
• rezolve problemele de infrastructură într-o zonă din sectorul 1, acolo unde oamenii plătesc impozite, iar copiii merg în continuare prin noroaie la școală;
• asigure conservarea mediului natural al unui parc și întreținerea constantă a mobilierului acestuia.
Niciodată nu e prea târziu!
Monica recunoaște că a început târziu să fie activă civic și că nu primise o educație în acest sens. Dar crede că niciodată nu e prea târziu.
„Cu siguranță toți suntem nemulțumiți de ceva în cartierul în care trăim. Cred că ar trebui să ne alocăm puțin timp și să adunăm câțiva oameni puternici lângă noi. Sunt sigură că orice om poate să facă asta”.
Perspectiva asupra cartierului i s-a schimbat când a devenit mamă
Și pentru Elena Lucaci, 42 de ani, președinta asociației „Părinți de cireșari” din sectorul 1, decizia de a se implica civic a venit târziu, după ce a devenit mamă.
Am început să văd lucrurile din jurul meu. Nu-mi dau seama în ce lume am trăit până atunci. Deși locuiam în același cartier, am început să văd diferit.
Elena Lucaci, președinta asociației „Părinți de cireșari”:
Elena a absolvit Dreptul și a lucrat ca avocată până acum șapte ani, când i s-a născut primul copil, o fetiță. Mai are un băiețel de 5 ani. Cu gândul la ei, încearcă să schimbe câte ceva în comunitatea ei.
Elena Lucaci (dreapta)
Totul a început în urmă cu cinci ani, la locul de joacă din spatele casei. „Era o cutie cu nisip, o litieră pentru pisicile stradale. Mirosea îngrozitor și nimeni nu se atingea de ea. Am sunat autoritățile, am făcut o grămadă de demersuri scrise, nu răspundea nimeni”. Nu s-a lăsat descurajată, a cumpărat 23 de saci de rafie și o lopată și a strâns singură tot nisipul.
„Părinții care m-au asistat cu privirea au spus: ar trebui să facem mai mult. Și am făcut eu mai mult”, spune ușor amuzată Elena.
A redeschis, după 15 ani, baza sportivă „Cireșarii”
După acel episod, și-a setat un obiectiv nou: redeschiderea bazei sportive „Cireșarii”, care era închisă de 15 ani. „Nu credea nimeni, toți spuneau că sunt interese mari la mijloc, că se vor construi nu știu câte blocuri”, explică Elena. Totuși, a început să organizeze evenimente în cartier ca să coaguleze un grup de locuitori în jurul acelui obiectiv. În prezent, e vorba de 1.500 de oameni, spune ea, dar cele mai active sunt 350 de mame, care împart și un grup de Whatsapp.
Ca urmare a eforturilor de activism, la 1 iunie 2022 s-a redeschis baza sportivă „Cireșarii” (Clubul copiiilor) – chiar dacă nu în condițiile în care spera Elena. Nu are încă iluminat și e deschisă doar o parte, dar e un început. „Mereu am fost de părere că, dacă ne introducem piciorul pe poartă, nu ne mai dă nimeni afară de-acolo”.
Campania „Oprește motorul!”
Elena a înființat asociația „Părinți de cireșari”, care este în prezent și locul ei de muncă full-time. Nu s-a mai întors la fosta carieră. Prin asociație a pornit și o inițiativă de mediu în Sectorul 1: „Oprește motorul”, care se adresează părinților care staționează cu motorul pornit în fața școlilor și a grădinițelor. Au început cu mai multe panouri în școlile din Sectorul 1 și acum vrea să o extindă în restul Bucureștiului.
La târgul de inițiative civice, Elena a participat la dezbaterea cu reprezentanții primăriei Sectorului 1. Primarul Clotilde Armand a venit la târg, dar a plecat înainte de dezbatere. Elena a fost dezamăgită:
„Nu înțeleg atitudinea aceasta. Eu sunt și blocată de dânsa pe Facebook și nu am fost impertinentă. Am spus problemele reale ale cartierului și așa suntem tratați”.
Activista voia să insiste asupra problemei zgomotului nocturn care ajunge de la cluburile din parcul Herăstrău până în cartierul Piața Domenii unde locuiește ea, la trei kilometri distanță. Ca să demonstreze asta, a adus la târg și câteva înregistrări.
Zgomotul de la cluburile din Herăstrău și râca din Primăria Sectorului 1
Ea și vecinii săi au sunat frecvent la poliția locală, dar fără rezultat. „Dacă nu prelua scrisoarea noastră deschisă Tudor Chirilă, nu se întâmpla absolut nimic. Abia acum, primăria a suspendat niște autorizații de funcționare”, povestește Elena. Problema cu zgomotul nu e una nouă, ci datează de cel puțin trei ani, dar s-a înrăutățit.
Elena Lucaci (stânga) și Tudor Chira (dreapta)
În cadrul dezbaterii, când Elena îi întreabă pe reprezentanții autorităților ce se va întâmpla cu acele cluburi care nu s-au conformat, aceștia își pasează responsabilitatea de la unul la altul. Consilierii locali PSD și PNL, dar și viceprimarul Ramona Porumb tot revin să explice de ce nu lucrează bine cu primarul.
Cu aceste tensiuni în administrația locală, Elena s-a obișnuit, dar nu o ajută. „Nu-mi plac nici atacurile celorlalți. Mie mi-ar plăcea să existe o colaborare cu administrația, cu consilierii locali. Un consilier ar trebui să reprezinte cartierul. Să vină frecvent în cartier și să vorbească cu oamenii, nu cu poliția locală, cum vine doamna primar la ușile noastre, ceea ce e jignitor.”, spune fosta avocată.
Informează-te cu legea în mână!
În timpul dezbaterii, un ales local vorbește despre cum e nevoie de o lege nouă pentru a rezolva problema cluburilor din Herăstrău care nu au redus zgomotul în limite acceptabile. Elena, care știe că există cadru legislativ, spune exact ce bucată din legislație ce ar trebui aplicată.
„Există acest <a href=”https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/155650″ target=”_blank” rel=”noreferrer noopener”>ordin 119,</a> mi-e greu să cred că trăiesc într-o astfel de țară, în care legea este încălcată în felul ăsta și nimeni nu are pârghiile necesare și ne trimit de la o instituție la alta. Tot noi să rezolvăm problema”, mărturisește dezamăgită Elena.
Dar Elena rămâne optimistă, chiar dacă e aproape epuizată. Este convinsă și că noua generație va fi mult mai implicată civic decât a ei sau a părinților săi. Copiii Elenei reacționează deja la ce văd în jur: „Îmi spun: «uite, mami, copacul acela este toaletat excesiv». «Oo, bine, ai învățat un cuvânt nou»”, glumește ea.
13 ani pentru ca fostul Cinema Favorit să fie un centru cultural
Persoane cu vârste între 24 și 80 de ani fac parte din Inițiativa Favorit. Un grup din Drumul Taberei care a luptat pentru transformarea fostului cinematograf într-un centru cultural. Grupul s-a înființat în mai 2010, cu sprijinul Centrului de Resurse pentru participare publică.
Nucleul „de toate vârstele” al grupului Inițiativa Favorit. Cornelia Bihoi, a treia de la stânga la dreapta
După un drum lung și anevoios, cu patru edili schimbați la primăria de sector, astăzi grupul urmărește cu entuziasm cum se conturează, cărămidă cu cărămidă, silueta noii clădiri a centrului cultural ridicat pe spațiul fostului Cinema Favorit.
„Picătura chinezească”
Cei mai în vârstă, cum e Cornelia Bihoi, își amintesc cu nostalgie de vremurile când cinemaul și restaurantul Favorit erau principalul punct de întâlnire din cartier.
<strong>„</strong><strong>Îl duceam pe fiul meu de mână când era mic la cinematograful Favorit. Am zis să ridicăm din ruină locul și să facem ceva foarte frumos în timp”, îmi explică doamna Bihoi, care e parte din grupul de inițiativă civică încă de acum 13 ani. </strong>
Se mișcă greu, pentru că o supără durerile la piciorul drept, dar „în rest nu mi-ați da vârsta pe care o am”, glumește fosta profesoară, acum la pensie. Colegii au poreclit-o „picătura chinezească” pentru insistența sa în relația cu autoritățile, încă de pe vremea când cetățenii au făcut presiuni ca RADEF „România Film” să dea cinematograful, lăsat de izbeliște, în administrarea primăriei de sector.
Din Timișoara în Drumul Taberei
Aceea a fost prima mică victorie pentru Inițiativa Favorit. Victoria mare, deschiderea centrului cultural nou, este acum reprogramată pentru 2025, după un lung șir de blocaje și bătălii, demolarea vechii clădiri și reluarea licitației pentru clădirea nouă, explică Tudor Chira, 31 de ani.
Tudor Chira, la târg. Foto: CeRE
S-a alăturat grupului în urmă cu cinci ani, după ce s-a mutat de la Timișoara în Drumul Taberei.
Nu cunoșteam aproape pe nimeni, dar îmi doream să mă implic, să fiu parte din comunitate. După primele întâlniri cu ei, m-am simțit mai atașat de loc.
Chiar și după ce Primăria Sectorului 6 a bugetat construirea centrului comunitar, la Favorit au mai apărut probleme. În octombrie 2021, lucrările au fost sistate timp de un an și jumătate, pentru că, în urma creșterii prețurilor la materialele de construcție, firma care câștigase contractul cerea deconturi mult peste ceea ce bugetase primăria.
Licitația a fost apoi reluată cu prețuri recalibrate. Lucrările au repornit în vara acestui an, iar acum se ridică etajul doi al construcției.
Cu ochii pe autorități și pe constructori
Grupul de inițiativă civică monitorizează stadiul lucrărilor. Ei țin legătura și cu primăria, și cu constructorul, și postează update-uri pe pagina de Facebook a proiectului, dar și într-un newsletter către cei 500 de oameni din cartier care au susținut într-un fel sau altul inițiativa de-a lungul anilor.
Doamna Bihoi speră că nu vor mai fi și alte întârzieri: „Deja l-am pierdut pe domnul Ionescu (unul din membrii grupului, n.r.), mă întreb eu, fiind a doua ca vârstă, dacă mai rezist până se termină”.
Și ea, și Tudor sunt de acord că, dacă vrei să vezi un astfel de proiect finalizat, trebuie să te înarmezi: „nu cu răbdare, ci cu răbdare de fier”.
Fostul primar al sectorului 6, Gabriel Mutu, verifica stadiul lucrărilor de reconstrucție a Centrului Cultural European „Favorit“’” – fostul Cinematograf Favorit, pe 22 septembrie 2020. Foto: Inquam Photos / Ilona Andrei
„În loc să te plângi pe Facebook”
O strategie pe care grupul a avut-o de la început în relația cu primarii de sector a fost să meargă să-i cunoască încă de când erau candidați. „Îi înregistram și ulterior mergeam către ei și le aminteam de promisiunea pe care au făcut-o”, explică Tudor.
Chiar și-așa, a fost nevoie de insistențe repetate pentru obținerea finanțării de peste 20 milioane de euro, una substanțială pentru bugetul unei primării de sector.
Cu toate amânările, Tudor a învățat să nu ia lucrurile personal, atunci când nu ies așa cum și-ar dori el. „Am o listă de mici victorii, pentru că îmi dau seama că ăsta e modul în care ar trebui să lucrăm. Dacă toți, în loc să ne plângem pe Facebook sau prietenilor că nu se întâmplă lucruri, ne-am lua fix același timp să trimitem un mesaj cui trebuie, ar fi mai simplu.”
De fapt, doar asta e: trebuie să identifici cine are responsabilitate pe problema pe care o vezi. Se rezolvă lucrurile. În timp, în 13 ani… Dar se rezolvă.
Tudor Chira, asociația pentru cinematograful Favorit:
