În epoca muncii de acasă, monitorizarea productivității angajaților a devenit o practică tot mai răspândită printre companii. Cu toate acestea, cazul lui Suzie Cheikho, o fostă angajată a Insurance Australia Group, ridică întrebări importante despre limitele acestei supravegheri și consecințele ei pe termen lung asupra carierei unui individ.
Un caz viral cu implicații profunde
Suzie Cheikho a fost concediată în februarie 2023, după aproape două decenii de muncă pentru companie. Demiterea ei a venit în urma utilizării tehnologiei de monitorizare a tastelor pentru a evalua cât de mult lucra de acasă. Această metodă de supraveghere a evidențiat că Cheikho începea munca târziu și termina mai devreme în majoritatea zilelor monitorizate, iar în patru dintre aceste zile nu a lucrat deloc. Pe baza acestor descoperiri, compania a considerat că are un „motiv valid de conduită necorespunzătoare” pentru a o concedia.
Decizia de demitere a fost susținută și de Comisia pentru Munca Justă din Australia (FWC), care a găsit că Cheikho a ratat termene limită și întâlniri, a fost dificil de contactat și a costat compania o amendă prin nerealizarea unei sarcini. În ciuda unui avertisment primit în noiembrie 2022, performanța sa nu s-a îmbunătățit semnificativ.
Implicațiile viitoare și dreptul la confidențialitate
După ce povestea ei a devenit virală, Cheikho a exprimat îngrijorări serioase cu privire la perspectivele sale de angajare pe viitor. „Este jenant că această poveste a devenit virală – nimeni nu o să mă angajeze,” a spus ea pentru MailOnline. În ciuda a 18 ani de muncă și doar un singur avertisment, Cheikho se teme că stigmatul creat de această situație o va urmări pe termen lung.
Criticii supravegherii la locul de muncă argumentează că astfel de practici pot încălca dreptul la confidențialitate al angajaților și pot crea un mediu de lucru toxic. În cazul lui Cheikho, ea a contestat acuratețea datelor generate de tehnologia de monitorizare a tastelor și a afirmat că a muncit întotdeauna, în ciuda a ceea ce sugerau datele.
După ce a devenit subiectul atenției publice, Cheikho a raportat că a fost hărțuită pe rețelele sociale, ceea ce a adăugat un stres suplimentar situației sale deja dificile. Această experiență subliniază potențialele repercusiuni negative ale monitorizării excesive a angajaților, nu doar asupra carierei lor, ci și asupra bunăstării lor emoționale.
În concluzie, cazul lui Suzie Cheikho ridică întrebări importante despre echilibrul dintre necesitatea companiilor de a monitoriza productivitatea angajaților și dreptul angajaților la confidențialitate și respect. Pe măsură ce tehnologia avansează și mai multe companii adoptă politici de muncă de acasă, este esențial să se găsească metode de supraveghere care să protejeze atât interesele companiei, cât și drepturile angajaților.
