În inima orașului Râmnicu Vâlcea, pe străzile sale pietruite și în biserica înălțată cu atâta sfințenie, răsună ecoul tăcut al unei vieți dedicate muzicii și cuvântului. Este locul care îl adăpostește pe Anton Pann, numele care rămâne înscris pentru totdeauna în memoria poporului român drept unul dintre cei mai mari folcloriști și muzicieni ai vremurilor sale. Dar puțini cunosc că viața sa a început departe, în târgul prosper al Silvenului, din estul Bulgariei de azi, sub un nume total diferit.
Băiatul cu voce de aur
Pentru mulți, Anton Pann este doar numele sub care s-a consacrat, însă, puțini sunt cei care cunosc adevărata sa origine și peripețiile care l-au adus pe cel mai mare folclorist autohton în inima României.
În centrul vechiului oraș Sliven, din Imperiul Otoman, Bulgaria de astăzi, se naște, odată cu primele raze de soare, un tânăr destinat să devină una dintre cele mai mari voci culturale ale României.
Deși anul exact al venirii sale pe lume rămâne incert, undeva între 1796 și 1798, Anton Pann își lasă amprenta pe țara noastră prin muzică și cuvânt, sub numele pe care îl cunoaștem astăzi.
Fiul unui căldărar aromân și al unei femei de origini grecești, Antonie Pantoleon Petroveanu își începe viața într-o familie modestă, dar plină de aspirații. Pierderea timpurie a tatălui său, în timpul asediului Brăilei din 1809, i-a adus pe Anton Pann și pe frații săi într-o lume a necunoscutului.
Ajunge la Chișinău alături de mama sa, unde își descoperă chemarea pentru muzică și începe să cânte în corul bisericii locale, învățând și limba rusă, în paralel. Are o voce clară, puternică și cristalină, ce răsună în întregul cartier. Unii spun că este extrem de muncitor, alții zic că are har de la Cel de Sus.
Călătoriile și învățăturile geniului
Viața sa capătă valențe extrem de importante în anul 1812, atunci când Anton Pann și mama sa ajung la București. Aici, el devine corist la Biserica Olari și apoi la Biserica „Cu sfinți” de pe Calea Moșilor.
În această perioadă, viitorul mare poet frecventează școala lui Dionisie Fotino, un cunoscut muzician oriental, și mai târziu pe cea a lui Petru Efesiul, specialist în transcrierea muzicii psaltice din Chios.
Este și momentul în care începe să lucreze la Tipografia de Muzică Bisericească, contribuind la traducerea cântărilor de cult în limba română.
Anton Pann se îndrăgostește de Zamfra Agurezan, o tânără cu un destin la fel de modest ca al său. Cei doi se căsătoresc și aduc pe lume un fiu, pe nume Lazăr, care va deveni o rază de lumină în viața lor în ciuda vremurilor grele.
Refugiul din timpul Revoluției
Însă vremurile tulburi aduc și provocări, iar viața lui Anton Pann nu este lipsită de piedici și greutăți. În căutarea unui refugiu și a unei stabilități financiare mai mari, el și familia sa se refugiază la Brașov, pe timpul Revoluției de la 1821, unde găsește un loc la strană la Biserica Sfântul Nicolae din Șchei.
Cu trecerea timpului și liniștirea situației politice, Anton Pann se întoarce pe malurile Dâmboviței, revenind la București pentru a-și relua activitatea și a-și continua munca în domeniul muzicii și al educației.
În 1823, devine profesor de psaltichie pe Podul Mogoșoaiei, iar ulterior își desfășoară activitatea și la Râmnicu Vâlcea, contribuind la formarea tinerilor pasionați de muzică și cultură.
Realizările sale profesionale sunt impresionante
Anul 1826 îl găsește pe Anton Pann în funcția de profesor de muzică la Episcopia Râmnicului, iar ulterior ca cântăreț la Biserica „Buna Vestire” din Râmnicu-Vâlcea. În această perioadă, el compune o serie de lucrări muzicale notabile, printre care și celebrul „Ifosul vechi național”.
În 1830, Anton Pann este numit profesor la școlile naționale de muzică din București, ocazie cu care își ia numele sub care va deveni cunoscut de-a lungul veacurilor.
De atunci, programul său devine extrem de încărcat cu activități artistice și culturale. Scrie versuri, compune muzică și traduce opere în opt limbi diferite.
Un mozaic al culturilor și sunetelor
Opera lui Anton Pann este un adevărat mozaic al culturilor și sunetelor, reflectând îmbinarea armonioasă dintre Orient și Occident. Contribuie, și în prezent, la păstrarea și promovarea literaturii populare din Balcani, învățând să îmbine elementele folclorice cu literatura română.
Este cunoscut pentru compozițiile sale orientale, romanțe, cântece de lume și muzică bisericească, dar și pentru melodia imnului național al României, „Deșteaptă-te, române!”, care îi va rămâne veșnic asociată.
”Anton Pann este cel dintâi care a tipărit cântecele împreună cu melodiile lor – o antologie care cuprinde aproape un secol de existenţă a cântecului de lume de la noi”, potrivit spuselor autoarei lucrării biografice, Monica Rozvita Cosac, notează Historia.
”Desteaptă-te, române!”, opera care a intrat în istorie
Într-o zi memorabilă din istoria Râmnicu-Vâlcea, în ajunul Revoluției de la 1848, populația orașului s-a adunat într-o manifestație solemnă pentru a depune jurământul pe noul document al țării, Constituția.
Această scenă marcantă a fost consemnată în documentele vremii și reprezintă un moment de cotitură în conștiința civică și culturală a comunității.
Sub cerul senin al câmpiei de la marginea orașului, funcționarii administrației de district, garda națională și locuitorii obișnuiți s-au adunat într-o atmosferă plină de solemnitate și emoție.
Pe o tribună special amenajată, s-a citit textul Constituției, iar comisarul extraordinar, Dumitru Zăgănescu, a rostit un discurs încurajator, menit să însuflețească spiritele și să consolideze angajamentul față de noile idei de libertate și democrație.
În mijlocul acestei ceremonii solmene, printre cei care au depus jurământul pe Constituție s-a aflat și Anton Pann, profesor de muzică și unul dintre cei mai cunoscuți și respectați artiști ai vremii.
„În acest pompos constițiu, aflându-se dumnealui, Anton Pann, profesor de muzică, împreună cu câțiva cântăreți de profesie, au alcătuit o muzică vocală cu niște versuri prea frumoase, puse pe un ton plin de armonie și triumfal, cu care au adus entuziasmul de patrie în inimile tuturor cetățenilor.”, potrivit relatărilor lui Dumitru Zăgănescu. (sursa: Raisa Radu, Anton Pann și muzica imnului „Deșteaptă-te române!”, în „Economia. Seria Management”).
Anton Pann citise, în „Foaia pentru minte, inimă și literatură”, marșul revoluționar „Un răsunet” , scris de Andrei Mureșanu.
Impresionat de poezie, poetul a compus o melodie solemnă pe măsura versurilor, opera fiind redenumită ca”Deșteaptă-te române!”.
