Pe litoralul românesc, patronii de terase și-au împachetat numele firmei în celofan și l-au lăsat să hiberneze, astfel încotoșmănat, în bătaia brizei. Șezlongurile zac în stive, învelite în nisip. Revelionul a mai animat peisajul, dar odată cu întoarcerea turiștilor acasă, la malul mării se lasă așteptarea verii.
Pe gheretele de lângă plaja din Mamaia scrie „de închiriat” sau „de vânzare”. Sau nu scrie nimic, în schimb furtunile de toamnă au deșirat tot aranjamentul care, în plin sezon, reprezenta un „lounge” ori un „beach bar”. În jurul teraselor închise, sunt depozite de mobilier de plajă, dar și de gunoaie, care vor ierna și ele așa, adunate, până la curățenia de primăvară.
Pe malul mării, foarte rar apar oameni. Sunt însoțiți, de obicei, de câini, care se bucură să alerge, indiferent de vreme, pe plaja devenită un imens loc de joacă. Omniprezente sunt vietățile înaripate. Diverse specii de pescăruși țin ședințe și ciugulesc scoici și rapane, în absența resturilor de la masa turiștilor.
Pisicile, de pază în satul de vacanță
Promenada, un loc perfect pentru relaxare acum, este tulburată doar de trecerea rapidă a vreunui biciclist. Cazinoul din Mamaia, în ruină, visează la norocul din alte vremuri.
Prin satul de vacanță din Mamaia, unde vara trecută sute de copii râdeau, mâncau vată de zahăr și se învârteau, râzând, în carusel, azi nu mai e decât vântul rece, care adună frunzele uscate. Unele vitrine sunt sparte, inscripțiile de pe magazine s-au șters, dar pisicile veghează ca spiritul distrugerii să nu se apropie mai mult decât e cazul.
