Hagar, 30 de ani, de loc dintr-un sat la sud de Tel Aviv, plecase în tabăra de corturi de la Zikim, o plajă aflată la un kilometru și jumătate de granița cu Fâșia Gaza, cu iubitul ei și încă un prieten. Sâmbătă, 7 octombrie, teroriștii Hamas au năvălit cu bărcile de pe Marea Mediterană. Într-un interviu pentru Bild, fata a povestit modul miraculos în care a supraviețuit.
Deși este încă în stare de șoc, Hagar vrea ca oamenii să știe ce s-a întâmplat cu adevărat. „Pentru că sunt evreu care trăiește în Israel, nu am voie să trăiesc fără să mă tem că mă vor ucide?”, se întreabă ea.
În noaptea de 6 spre 7 octombrie, s-a trezit dintr-un coșmar: ruine în dreapta și în stânga ei, explozii pe cer, o apocalipsă. A vrut să plece imediat din Zikim, dar a adormit din nou, după ce prietenii ei au calmat-o.
Apocalipsa abia urma să vină. Dimineața a fost trezită de un puternic foc de rachetă. Cei trei încercau să-și strângă cortul și lucrurile, când au văzut bărci cu motor venind pe mare.
„Hagar, sunt teroriști, trag în noi!”
„Erau oameni în uniforme albastre foarte îngrijite. Am crezut că aceasta este o unitate de elită d-ale noastre. Dar la un moment dat au început să tragă spre noi. Creierul meu încă nu procesa. Atunci, iubitul meu a strigat: «Hagar, sunt teroriști, trag în noi!»”.
S-a simțit paralizată de frică și inițial s-a întins pe nisip. La un moment dat, a ajuns să alerge pe dune, spre parcare, dar gloanțele zburau pe lângă ea.
„Apoi, ca prin minune, am văzut o ascunzătoare sub stuf, ne-am târât acolo și ne-am ascuns. Am auzit împușcăturile și țipetele oamenilor din camping. Am văzut cum teroriștii trăgeau în oameni”, rememorează ea clipele terifiante.
Ea și prietenii ei au rămas nemișcați timp de 7 ore. Au citit pe internet ce se întâmplă la petrecerea din deșertul Negev.
„Credeam că voi muri. Am vrut să vorbesc ultima oară cu fiica mea”
„Deodată, am auzit o tânără, la câțiva metri de noi, strigând după ajutor. Am auzit apoi urale de la arabi, urmate de o grindină de gloanțe. Apoi a fost liniște. Am plâns, nu am putut să o ajutăm cu nimic”, spune femeia de 30 de ani.
„Credeam că voi muri acolo! I-am trimis mamei mele un mesaj, am vrut să o aud pentru ultima oară, chiar și în șoaptă, pe Geffen, fiica mea de 7 ani”, își aduce aminte Hagar.
Trecuseră 7 ore de când erau în stufăriș. Soldații israelieni au venit în ajutor abia în jurul orei 14.00.
„Au plâns cu noi. Erau fericiți că ne-au găsit acolo încă în viață”, spunea ea.
Plaja, plină de cadavre
În cele din urmă, ezitarea ei a salvat-o. Dacă ar fi fugit imediat la parcare, ca alți turiști de pe plajă, nu ar fi supraviețuit.
Când a ieșit din adăpost, alături de militarii din IDF, a văzut că toată plaja era plină de cadavre: „Am rămas traumatizată. Acum, fiecare lătrat de câine mă face acum să tresar”.
Ea este înfuriată de „minciunile propagandistice” pe care Hamas le folosește pentru a încerca să acopere atrocitățile.
„Spun că ceea ce s-a întâmplat cu bebelușii israelieni au fost știri false? A tăia organe de la copiii și a le îndesa în gură este o știre falsă? Arderea copiilor de vii este o știre falsă?”, se întreabă Hagar.
„Nu vrem să ucidem fiindcă suntem barbari, ci să ne protejăm”
„Masacrul Hamas a fost, într-un fel, mai rău decât Holocaustul. Esti pro-Palestina? Nicio problemă, atunci recunoaște că ești alături de măcelari”, mai afirmă ea.
Nu am voie să trăiesc în pace fără teama de a-mi trimite fiica la școală? Trebuie să-i distrugem pe acești criminali. Nu pentru că suntem barbari, nu pentru că vrem să ucidem. Doar pentru că vrem să ne protejăm.
Hagar:
