„Toate sporturile trebuie tratate pe baza principiului egalității” erau cuvintele lui Pierre de Coubertin, iar, pentru întreaga sa istorie, sportul a reușit să se desprindă de activitățile ordinare ale societății, păstrând un loc special în categoria îndeletnicirilor umane. Prin prisma unicității activității sportive și a principiilor sportivilor asupra vieții, această ramură a realității sociale a trebuit să fie reglementată într-o manieră specifică care să răspundă eficient și rapid necesităților atleților.
Schimbările și dezvoltarea socială nu au stat departe de lumea sportului, iar „principiul egalității” enunțat de Coubertin a fost subiectul unor interpretări mai degrabă echitabile decât egalitare. Cu toate acestea, dacă abordările asupra egalității în lumea sportului se pot schimba în funcție de realitatea socială dintr-o anumită perioadă, un factor va rămâne mereu statornic – biologia. Configurația biologică a corpului uman va fi mereu un element care, în pofida încercărilor umane de a diminua efectul acesteia asupra activității sportive, va „spune ultimul cuvânt” într-o întrecere.
Reglementările sportive au încercat constant să pună pe primul loc meritul sportiv și egalitatea de șansă pentru fiecare atlet în parte, însă biologia umană a jucat „ultima carte” întotdeauna.
Perseverența omului a adus inovația medicală până în punctul în care ne putem schimba până și ceea ce părea indestructibil – natura corpului. Acest aspect a fost preluat și de lumea sportului pentru a întări egalitatea de șansă între competitori, impunând diverse criterii pentru a face și sportul mai plăcut, dar și rezultatele într-o ordine firească. Majoritatea sporturilor au împărțirea binară a categoriilor – masculin și feminin. Sporturile de contact, unde structura corpului este un element indubitabil esențial, au trecut și mai departe, iar pe lângă cele două categorii principale s-au creat și subcategorii secundare pe criteriul greutății – „categoria pană, super pană, ușoară etc.”
Natura este, însă, un element complex, iar omul s-a adaptat acesteia, de așa manieră încât împărțirea binară în categorii feminine și masculine să nu fie soluția optimă mereu. În diverse probe sportive nu există o distincție clară între bărbat și femeie. Instituirea categoriilor separate are drept scop protejarea persoanelor ale căror corpuri au evoluat, după pubertate, de o manieră ce e considerată „normală” față de alte persoane care, din punct de vedere biologic, posedă diverse caracteristici fizice ce le conferă un avantaj care ar face imposibilă orice competiție echitabilă între acestea.
Acesta este motivul pentru care Federațiile internaționale ce reglementează diverse sporturi au adoptat regulamente stricte în ceea ce privește caracteristicile biologice ale participanților în competițiile oficiale organizate sub egida acestor entități federative.
Cu toate acestea, care este prețul pe care îl plătesc sportivii care, din motive independente de voința lor, prezintă caracteristici biologice net superioare pentru categoria lor?
Cazul atletei de 800 – 3000 de metri alergare, Caster Semenya, este precedentul care va remodela abordarea reglementărilor asupra caracteristicilor biologice ale atletului, în contextul în care, pentru a proteja echitatea sportivă, anumite proceduri medicale vor fi necesare pentru participarea la competițiile aferente. Întrebarea ce reiese este în ce manieră va fi influențat dreptul sportului de incidența drepturilor omului, din ce în ce mai „active” în această ramură.
I. A wanderer is not always lost – despre căutarea adevărului
Caster Semenya este o atletă de origine africană, campioană olimpică la proba la alergare 800 de metri feminin atât la Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012, cât și la cele din Rio de Janeiro din 2016. Pe lângă titlurile olimpice, aceasta este multiplă campioană mondială la aceeași disciplină, prin cucerirea titlurilor la Berlin, în 2009, Daegu, în 2011 și Londra, în 2017.
În 2009, la Berlin, atleta a fost supusă unui „test de verificare a sexului” pentru a verifica dacă ea nu era un „bărbat din punct de vedere biologic”. În urma acestei testări, World Athletics, fostul „International Association of Athletics Federations” (în continuare, IAAF), entitatea de drept privat monegasc, ce guvernează la nivel internațional atletismul, a atras atenția atletei Semenya că va trebui să își micșoreze nivelul de testosteron din corp pentru a putea participa, în viitor, la alte competiții internaționale reglementate de IAAF. Citește continuarea pe avocatoo.ro
ARTICOL PRELUAT DE PE SITE-UL AVOCATOO.RO
