În urmă cu doi ani, după ce liderii occidentali așteptaseră săptămâni bune pentru a se convinge că armata ucraineană nu va ceda la primele atacuri ale Rusiei pentru a începe sa gândească planurile de finanțare a Kievului, s-a lansat pentru prima dată ideea confiscării activelor ruse din străinătate, inclusiv a rezervelor valutare – circa 300 de miliarde de dolari.
Atunci, o mare parte a presei financiare și mulți lideri politici priveau cu circumspecție această soluție de a finanța efortul de război al Ucrainei din bani Rusiei. O asemenea confiscare i-ar face pe liderii occidentali să demonstreze că sunt virtuoși, însă ar echivala cu un act de război economic. Istoria are exemple despre cum războiul economic se transformă în confruntare militară. Atacul japonez asupra Pearl Harbour a fost provocat și de embargoul de facto impus de SUA asupra exporturilor de carburanți în Japonia. Marile piedici ale confiscării activelor ruse erau, în 2022, de natură legală. Și mai era vorba despre decizia SUA. ”Nimic nu se va întâmpla fără acordul Statelor Unite”, scria atunci Eurointelligence.
Acum, după doi ani, în Senatul SUA se află proiectul ”Legii pentru reconstruirea prosperității economice și pentru oportunități pentru ucraineni”, o lege împinsă tot mai puternic spre aprobare. Președintele SUA va avea autoritatea de a confisca activele suverane ale Rusiei din SUA și de a le transfera Ucrainei, pentru reconstrucție. Cum calea spre care se îndreaptă Washingtonul este limpede, liderii de la Paris și Berlin, reuniți în formatul Triunghiului de la Weimar, cu premierul polonez Donald Tusk, au declarat, săptămâna trecută, că profiturile făcute de activele ruse vor fi folosite pentru a cumpăra arme pentru Ucraina. Anunțul a fost făcut de cancelarul Olaf Scholz, liderul cu cea mai prudentă abordare a războiului din Ucraina.
Diferențele dintre SUA si Europa țin de natura fondurilor care ar urma să ajungă în Ucraina. Administrația Biden vizează activele ruse propriu-zise, în timp ce liderii europeni se gândesc doar la profitul făcut de aceste active în următorii patru ani – circa 15 miliarde de dolari. Dintre cele 300 de miliarde de dolari ai Rusiei, două treimi se află în Europa, majoritatea la casa de compensație belgiană Euroclear.
Ce s-a întâmplat cu întreaga dezbatere din ultimii ani pe marginea legalității confiscării acestor fonduri? În 2022, era limpede că acest lucru nu se poate întâmpla decât în baza unui contract – un acord de pace care să fie semnat de Moscova și care să prevadă despăgubiri pentru Ucraina. Or, nici atunci și nici acum nu au existat pași concreți din partea Vestului, a Ucrainei sau a Rusiei pentru negocierea unui acord de pace. Banii din aceste rezerve ale Rusiei sunt, în cea mai mare parte, obținuți de vânzarea hidrocarburilor. Europenii nu vor da Rusiei înapoi petrolul și gazele când vor confisca banii, iar Moscova va putea spune că este un furt. Scopul acestei confiscări poate fi unul legitim, de-a dreptul virtuos, după cum o arată și titlul lung al legii din Senatul SUA, însă el se poate transforma într-un act nelegitim.
Toată această dezbatere s-a risipit. Chiar dacă nu există un acord de pace, un contract, rezervele Rusiei vor fi confiscate iar banii vor putea ajunge nu numai la programele de reconstrucție din Ucraina, ci și la cele de achiziție de arme, compensând astfel blocajul din Congresul SUA privind ajutorul de 60 de miliarde de dolari, precum și disputele din Europa care amână trimiterea de armament. A finanța astfel armele pentru Ucraina pare cea mai confortabila opțiune politica pentru liderii vestici. Cea mai frustă argumentație a confiscării rezervelor ruse este dată de ministrul de Externe britanic David Cameron: ”Viziunea noastră este simplă: într-o bună zi, Rusia va trebui să plătească reparații și nu are sens să așteptăm acele reparații. Este mai bine să folosim activele înghețate și sa punem la dispoziție acei bani acum”.
The Wall Street Journal scrie că multe state au rezerve în privința confiscării activelor Rusiei, inclusiv țări din cadrul G7. Pentru că acest act poate fi lesne asimilat cu un furt, există riscul ca multe state să renunțe la păstrarea activelor lor în instituțiile financiare vestice, asta urmând să reducă mult încrederea în euro și dolar.
Senatorul american Rand Paul scrie că scenariul cel mai bun ar fi ca legea confiscării care va fi adoptată în SUA să fie folosita ca monedă de schimb în cadrul unor negocieri, însă același politician avertizează că, odată aprobată aceasta lege, asupra președintelui Biden se va pune o presiune foarte mare pentru a o aplica și a confisca activele Rusiei. Biden a fost aspru criticat pentru că a dezghețat o parte din activele Iranului, în schimbul a cinci ostatici americani, pentru ca la scurt timp să aibă loc atacul Hamas asupra Israelului, atac despre care serviciile secrete americane spun că a fost finanțat parțial de regimul de la Teheran. Este puțin probabil ca Biden să ia o asemenea decizie în cazul Rusiei.
Confiscarea activelor ruse de către state cu care Federația Rusă nu este în război este o măsură confuză din punct de vedere legal și ar genera în țările Sudului Global curtate acum de Occident multe semne de întrebare privind ”ordinea internațională bazată pe reguli” propovăduită de SUA și aliații lor. ”Nu există nicio justificarea pentru invazia rusă în Ucraina, însă aplicarea unei asemenea legi va face ca pacea să fie și mai puțin probabilă. Ucrainenii au luptat cu curaj, însă până și fostul comandant ucrainean Valeri Zalujnîi recunoaște ca războiul a ajuns într-o fundătură”, scrie Rand Paul. ”Într-o lume multipolară, Washingtonul nu-și mai poate permite să acționeze cu impunitate, în special când are de-a face cu o putere nucleară. Am înțeles pericolele la care țara nostră a fost expusă în timpul Răzoiului Rece. Însă trei decenii de politică externă dezastruoasă dovedesc că sistemul american este defect la acest capitol. O modalitate bună pentru a începe repararea politicii externe este respingerea acestei legi”.
The post Înarmarea Kievului pe banii Rusiei: furt sau reparații? appeared first on Cotidianul RO.
