”Mâncarea săracilor” din trecut care a ajuns o delicatesă astăzi. Era considerată „carne de aruncat la gunoi”, acum nu și-o permite oricine

“Mâncarea săracilor” din trecut care a ajuns o delicatesă astăzi. Era considerată „carne de aruncat la gunoi”, acum nu și-o mai permite oricine. Aceasta era consumată în cantități foarte mari în timpul epocii coloniale americane.

”Mâncarea săracilor” văzută ca o „carne de aruncat la gunoi” s-a transformat azi într-o delicatesă. Puțini au bani pentru ea

”Mâncarea săracilor” văzută ca o „carne de aruncat la gunoi” s-a transformat azi într-o delicatesă. Puțini au bani pentru ea. În trecut crustaceele nu lipseau de pe mesele servitorilor, prizonierilor și familiilor sărace care nu își permiteau să mănânce altceva.

Triburile indigene care locuiau lângă coastă obișnuiau să folosească homarii ca îngrășământ sau momeală pentru pește, nicidecum să îi consume. Cochiliile de homar erau văzute ca un semn de sărăcie și de degradare.

În acele vremuri oamenii îngropau resturile în curtea din spate casei pentru a nu fi văzute de vecini. Aveau o reputație proastă pentru că erau extrem de abundenți și se prindeau extrem de ușor. Primii coloniști mâncau homar prăjit întreg, îl puneau în tocană sau îl făceau pastă.

Potrivit cespun.eu, la începutul secolului al XIX-lea, un kilogram de homar costa în Boston, Statele Unite ale Americii, 11 cenți, în timp ce un kilogram de fasole era 53 de cenți. Crustaceele erau folosite adesea drept hrană pentru pisici.

Cum a ajuns homarul o delicatesă

Homarul avea să devină o delicatesă abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea când sistemul de căi ferate a început să se extindă. Companiile au decis să servească călătorilor această carne în restaurantele din tren pentru că era ieftin.

Mai mult, la acea vreme se găsea foarte ușor, în cantități mari și era necunoscut de pasagerii din zonele interioare ale țării. Foarte mulți l-au considerat delicios și au început să îl ceară des, doar că homarii au început să fie mai puțini.

De asemenea, carnea de homar a fost conservată și vândută în toată țara, sporind și mai mult cererea. În anii 1920 cererea a început să fie tot mai mare, iar în anii 1950 homarul și-a consolidat statutul de delicatesă.

A început să fie savurat de vedetele de cinema și de oamenii bogați din întreaga lume. În momentul de față, iubitorii de fructe de mare scot bani frumoși din buzunar pentru a avea pe masă un astfel de preparat.