România se situează pe primul loc, la nivel european, în topul ţărilor în care copiii şi tinerii sunt puternic afectaţi de sărăcie. Datele din anul 2021 arată că peste 40% dintre copiii şi tinerii români cu vârste între 0-17 ani se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială, reiese dintr-un document lansat joi, 4 aprilie, în consultare publică de către Ministerul Educației, potrivit News.ro.
Documentul este intitulat “Strategia Naţională pentru Susţinerea Părinţilor 2024 – 2030” și nu face referire la statistici ulterioare anului 2021 privind situaţia persoanelor care se confruntă cu sărăcia în țara noastră.
Strategia îşi propune dezvoltarea şi implementarea unor măsuri de susţinere parentală, “accesibile şi integrate”.
Cea mai înaltă incidenţă a sărăciei s-a înregistrat între 2018-2021, trei din zece copii fiind afectați
“Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în anul 2021, 41,5% dintre copiii şi tinerii români din grupa de vârstă 0-17 ani se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială, România înregistrând cea mai ridicată rată dintre ţările UE, urmată, la distanţă, de Spania (33,4%)”, menționează documentul pus în dezbatere publică.
“Cea mai înaltă incidenţă a sărăciei s-a înregistrat, între anii 2018-2021, fiind afectaţi trei din zece copii în vârstă de până la 18 ani, iar dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18-24 ani, circa unul din patru, pragul de sărăcie fiind mult peste nivelul de sărăcie corespunzător adulţilor”, mai scrie în document.
Conform sursei citate, în anul 2021, dintre gospodăriile cu copii dependenţi, cel mai puternic afectate de sărăcie au fost gospodăriile numeroase formate din doi adulţi cu trei sau mai mulţi copii dependenţi, înregistrând un procent de 56,4%, în creştere comparativ cu anul 2018 (53,4%).
De asemenea, trei din zece familii monoparentale (părinte singur cu cel puṭin un copil dependent) se confruntă cu sărăcia, înregistrând, în 2021, un procent al sărăciei de 28,8%, în descreştere totuşi faţă de 2018 (41,6%).
Documentul citat precizează că, având în vedere aceste realităţi, apare nevoia promovării de măsuri active vizând susţinerea categoriei părinţilor aflaţi în situaţie de sărăcie, nu numai prin acordarea de beneficii sociale, ci şi prin garantarea locurilor de muncă, creşterea ofertei de locuri de muncă, în special pentru părinţii din zone marginalizate, dezvoltarea aşezărilor, astfel încât să devină durabile, reziliente şi deschise tuturor.
Discrepanțe între copiii romi și cei români
Statisticile arată de asemenea că se înregistrează discrepanţe majore între copiii romi şi cei majoritari în ceea ce priveşte sărăcia monetară, participarea şcolară şi abandonul şcolar.
”Chiar dacă au fost implementate măsuri de susţinere în domeniul educaţiei (locuri distinct alocate pentru romi la liceu şi universitate) sau programe de alfabetizare de tip «A doua şansă» pentru persoanele care au depăşit cu cel puţin patru ani vârsta corespunzătoare, jumătate dintre persoanele de etnie romă care au cel mult 8 clase absolvite nu ştiu să scrie sau au mari dificultăţi de scriere”, arată datele prezentate de Ministerul Educaţiei.
“În plus, ponderea copiilor romi care frecventează învăţământul obligatoriu este de 78%, faţă de 95% pentru copiii majoritarilor din vecinătate. Decalajul se măreşte din nou în cazul accesului la învăţământului liceal, unde regăsim mai puţin de un sfert dintre elevii romi ( 22%), două treimi dintre etnicii romi fie nu au absolvit nicio clasă, fie au absolvit maximum studii gimnaziale”, mai afirmă ministerul.
Ce obiective urmărește strategia propusă de Ministerul Educației
Conform documentului citat, obiectivele specifice ale strategiei sunt subsecvente obiectivului general:
Dezvoltarea unor abordări complementare, educaţionale, de sănătate şi sociale, pentru sprijinirea părinţilor şi elaborarea cadrului legislativ – normativ necesar corelării eforturilor de susţinere parentală;
Constituirea infrastructurii necesare susţinerii parentale;
Asigurarea resursei umane calificate care realizează informarea, consilierea, asistenţa şi suportul părinţilor;
Dezvoltarea serviciilor de susţinere parentală accesibile şi integrate.
“Prin această strategie, ne propunem să întărim demnitatea fiecărui părinte, să recunoaştem şi să valorizăm aportul său unic în viaţa copilului şi în comunitate, consolidând rolul părinţilor, respectând cu empatie nevoile şi experienţele individuale, într-un cadru care să stimuleze creşterea armonioasă a copiilor”, spun reprezentanţii Ministerului Educaţiei.
