„Sulina e ca o autostradă”. NY Times: Cândva căutat de observatorii de păsări, canalul a ajuns o rută vitală pentru grânele ucrainene, sub umbrela NATO

Deocamdată, după cum o arată plajele aglomerate din apropierea portului, nu există niciun semn de panică în Sulina, unde bombardamentul rusesc asupra Insulei Șerpilor a zguduit ferestrele anul trecut, scrie New York Times, în ziua în care rușii au bombardat iarăși Ismail și Reni, porturile ucrainene de la Dunăre.

Când Rusia s-a retras luna trecută din acordul privind exportul cerealelor ucrainene prin Marea Neagră, Delta Dunării a părut să ofere o alternativă relativ sigură. Dar Rusia a început rapid să spulbere și această variantă, bombardând și facilitățile portuare ucrainene din această zonă.

Miercuri dimineață, Rusia a atacat iarăși, cu drone, infrastructura portuară ucraineană de la Dunăre, în apropiere de granița cu România.

Duminică, un alt episod periculos se consumase, când o navă de patrulare rusească a blocat temporar o navă cargo din Marea Neagră. Nava era în drum spre Sulina, dar avea drept destinație finală portul ucrainean Ismail, una dintre țintele predilecte ale rușilor.

Ucraina a amplificat și ea tensiunile din regiune, atacând navele rusești din Marea Neagră.

În vreme ce riscurile din regiune cresc cu fiecare bombardament, Canalul Sulina, a continuat însă să funcționeze în siguranță, devenind astfel o rută bună pentru cereale, mulțumită umbrelei protectoare a NATO, scrie New York Times.

Canalul, observă cotidianul american, era mai degrabă cunoscut de iubitorii de natură, care veneau aici să urmărească și să fotografieze păsările. Acum, el a a devenit o cale strategică pentru exportul cerealelor ucrainene.

Volumul cerealelor exportate pe Dunăre se va dubla

Oficialii din România, Ucraina, UE și SUA discută acum despre sporirea volumului de cereale exportate.

După o întâlnire de vineri a oficialilor europeni și americani în Galați, James O’Brien, coordonatorul pentru sancțiuni al administrației Biden, a declarat că volumul de cereale ucrainene exportate prin Dunăre „va fi mai mult decât dublu”.

El nu a precizat un termen. Dar, scrie New York Times, oficialii au discutat despre măsuri menite nu numai să mențină Canalul Sulina deschis, ci și să îi extindă rolul, inclusiv prin instalarea de noi echipamente de navigație, astfel încât navele să îl poată folosi non-stop, nu doar în timpul zilei.

Înainte de debutul invaziei ruse în Ucraina, anul trecut, a spus O’Brien, 100.000 de tone de cereale ucrainene erau transportate lunar pe Dunăre. În cele 18 luni care au trecut de atunci, această cantitate a crescut de zece ori, ajungând la un total de peste 20 de milioane de tone.

Lucrurile par a fi pe calea cea bună. Scenele filmate de jurnaliști recent pe plaja de lângă Sulina sugerau că eforturile Rusiei de a sufoca transportul din Delta Dunării, la fel cum a făcut cu traficul către porturile ucrainene din Marea Neagră, au eșuat pentru moment.

Dincolo de turiștii care făceau plajă, numeroase nave își așteptau pe mare rândul pentru a intra în Canalul Sulina. Luni, mai mult de 80 de nave așteptau să își înceapă navigația pe canal.

Pentru a accelera navigația și pentru a decongestiona traficul, scrie cotidianul american, România a început să recruteze din cadrul armatei piloți maritimi care cunosc ruta și pericolele acesteia, pentru a suplimenta lista de civili care ghidează în prezent navele spre destinațiile lor din Sulina.

Varianta Galați

Există alternative, dar nu foarte viabile. Magda Kopczynska, cel mai înalt oficial al Comisiei Europene în domeniul transporturilor, a declarat vineri, la Galați, că se ia în considerare și posibilitatea de a exporta cereale ucrainene prin porturile poloneze, baltice și adriatice, dar că „legătura cu Dunărea s-a dovedit a fi cea mai eficientă”.

În acest timp, România spune că varianta dunăreană ar putea fi chiar îmbunătățită. Pentru ca această rută să funcționeze la potențialul său maxim, a declarat pentru New York Times Sorin Grindeanu, ministrul transporturilor, Ucraina trebuie să își reducă dependența de propriile porturi fluviale și să înceapă să expedieze mai multe cereale din porturile românești de pe Dunăre.

El a citat Galați și Brăila, porturi care sunt aproape de granița ucraineană, dar protejate de apartenența României la NATO.

Grindeanu a spus că România „nu încearcă să facă bani” de pe urma durerii Ucrainei. Dar, că după ce a investit masiv în infrastructura portuară de pe Dunăre, Bucureștiul este nedumerit de faptul că traficul navelor care colectează cereale ucrainene către porturile sale a fost până acum foarte modest.

„Am investit mulți bani în Galați”, a declarat ministrul într-un interviu la București. „Dar ei nu îl folosesc. Nu știu de ce nu îl folosesc”, a adăugat el.

Vorbind vineri, după o întâlnire cu oficiali europeni și americani, ministrul ucrainean al infrastructurii, Oleksandr Kubrakov, a declarat că porturile românești ar putea vedea în viitor „volume crescute” de cereale din țara sa, dar a adăugat că acest lucru va depinde de continuarea lucrărilor de îmbunătățire a liniilor de cale ferată.

O mutare în porturile românești ar însemna că Ucraina ar pierde taxe de încărcare considerabile, precum și alte venituri, observă New York Times.

Având în vedere că intrarea pe canalul Sulina este atât de aglomerată, Ucraina a încercat să deschidă o a doua rută spre nord prin dragarea canalului Bâstroe, o cale navigabilă ucraineană conectată la un alt braț al Dunării.

Dar canalul dragat, a spus Grindeanu, este prea puțin adânc și, de asemenea, prea periculos, deoarece trece prin teritoriul ucrainean și „poate fi bombardat în orice moment”. Utilizarea sa, în opinia României, încalcă, de asemenea, un acord din 1948 privind gestionarea traficului prin deltă și protejarea „drepturilor suverane ale statelor dunărene”.

Nu numai că porturile fluviale ucrainene sunt vulnerabile la atacuri, a adăugat Grindeanu, dar ele nu au capacitatea de a încărca cantități mari de cereale.

„Sulina este ca o autostradă”

Eforturile de a menține deschisă Delta Dunării, a declarat pentru New York Times Constantin Ardeleanu, un istoric român, reiau drame care s-au jucat pentru prima dată între Rusia și Occident în urmă cu aproape 200 de ani.

Atunci când a anexat delta în 1829, Imperiul Rus a înființat o stație de carantină la Sulina și a întrerupt transportul maritim folosind controale sanitare, înfuriind Marea Britanie și alte națiuni occidentale, care așteptau cerealele produse pe bogatele terenuri agricole din regiune.

Blocajul a luat sfârșit odată cu înfrângerea Rusiei în 1856 în Războiul Crimeii, care a forțat-o să cedeze controlul asupra deltei unui consorțiu de națiuni europene, ai căror ingineri au dragat și îndreptat Canalul Sulina.

„Sulina este ca o autostradă. Trebuie să rămână deschis”, a declarat și Sorin Necula, manager la Autoritatea Fluvială a Dunării de Jos.

Spre deosebire de apele Mării Negre care scaldă coasta ucraineană, zona marină din largul coastelor României, în apropiere de Sulina, a fost până acum sigură, mai scrie New York Times.

Navele care preiau cereale de-a lungul Dunării ies din Canalul Sulina și călătoresc spre cel mai mare port românesc de la Marea Neagră, Constanța, aflat la doar 85 de mile în josul coastei.

În Constanța, încărcăturile sunt transferate pe nave mai mari, care apoi ies din Marea Neagră prin Bosfor și navighează spre porturi îndepărtate.

Deocamdată, după cum o arată plajele aglomerate din apropierea portului, nu există niciun semn de panică în Sulina, unde bombardamentul rusesc asupra Insulei Șerpilor din Ucraina a zguduit ferestrele anul trecut.