Istoria medievală a cunoscut de-a lungul anilor numeroși conducători care, în ciuda faptului că au fost ulterior numiți chiar sfinți, viețile lor nu au fost atât de curate precum cred mulți români. În trecutul României au existat și voievozii care au avut copii din flori, o viață plină de desfrâu, dar care au fost văzuți ca niște conducători smeriți.
Voievozii care au ajuns la conducere în epoca medievală au avut o viață publică ce a fost lăudată de către mulți, însă puțini știu și de relațiile extraconjugale ale acestora. Patima le-a întinat veșmintele „fără de pată”, iar Ștefan cel Mare, deși a fost inclus în aceeași categorie cu aceștia, era „un sfânt”, poate printre puținii din acea perioadă.
Mircea cel Bătrân: aduce victoria la Rovine, dar și in inimile femeilor
Mircea cel Bătrân – 1355, Curtea de Argeș, Argeș, România – d. 31 ianuarie 1418, Curtea de Argeș, Argeș
În perioada sa de domnie, 1386-1418, Mircea cel Bătrân a condus Valahia, fiind cel care a asigurat Țării Românești una dintre cele mai bune perioade ale sale. În afară de centralizarea statului, lucru pentru care era foarte cunoscut, Mircea cel Bătrân și-a făcut un renume și datorită victoriei sale de la Rovine împotriva turcilor, dar și pentru politica sa anti-otomană.
Ceea ce nu se prea știa despre cunoscutul voievod este faptul că se numără printre cei mai „iubăreți” dintre cei care au ocupat roluri importante în Evul Mediu. Datorită puterii sale și a frumuseții fizice, curajul de care dădea dovadă și eleganța sa, acestuia nu-i rezistau prea multe femei.
„Cele două fresce de la Cozia, refăcute după cele vechi, îl arată ca un cavaler apusean, un bărbat matur, purtând plete şi o barbă rotundă, ochii adânciţi în cap, nasul drept şi subţire; e îmbrăcat cu haine scumpe occidentale, dar cu câte un vultur bizantin cu două capete încoronate brodaţi, când la genunchi cu fir de aur, când pe hlamida încheiată sus pe umăr. Sabia scurta atârnă la brâu, legată cu o cingătoare scumpă închisă cu paftale, în cap coroană de aur cu pietre scumpe”, preciza P.P. Panaitescu.
Aceste calități de care beneficia Mircea cel Bătrân l-au ajutat să cucerească foarte multe femei, fiind și un bărbat care avea foarte mulți copii din flori, datorită modului său de viață trăit în desfrâu.
„Având adesea legături în afara de căsătorie, a lăsat nu puţini fii nelegitimi în Dacia, cari după moartea lui s-au apucat să se lupte între ei pentru domnie”, potrivit cronicarului bizantin Chalkokondyl.
Acești copii au avut și ei rolul în societatea acelor vremuri, mulți dintre ei aducând regiunile în diferite situații dificile. Acest lucru este relatat de istorie, fiind cazul unuia dintre fii lui Mircea, Vlad Dracul, cel care avea să fie tatăl lui Vlad Țepeș.
Ștefan cel Mare: o încercare nereușită de a i se păta imaginea
Ştefan cel Mare, cunoscutul voievod al Moldovei, a căpătat de-a lungul timpului imaginea unui bărbat care a călcat de mai multe ori strâmb în afara căsătoriei însă această legendă nu a putut fi confirmată de istorici. Istoria ne arată că însuși Ștefan cel Mare a fost un copil din flori, tatăl acestuia, Bogdan al II-lea căsătorindu-se cu mama lui Ștefan în anul 1439, pe când viitorul conducător avea doar șase ani.
De-a lungul vieții sale, conducătorul Moldovei a fost căsătorit de trei ori și a avut opt copii legitimi. Prima sa soție a fost Evdochia din Kiev cu care a avut trei copii: Alexandru, Petru și Elena, aceasta din urmă urmând a deveni soția lui Ivan Ivanovici, moștenitorul cneazului Moscovei.
După moartea primei sale soții, Ștefan cel Mare se recăsătorește în anul 1472 cu Maria de Mangop. Aceasta îi dăruiește doi băieți, pe Ilie și Bogdan despre care se spunea că ar fi fost gemeni, însă amaândoi mor, primul în anul nașterii, iar Bogdan șase ani mai târziu.
Stefan cel Mare, frescă Humor – 1438-1439, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava
Parcă fiind blestemat, și cea de-a doua soție moare, astfel că în anul 1480, Maria Voichița este cea care îi devine cea de-a treia soție, fiind fiica lui Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș și totodată domnitor al Țării Românești. În ciuda diferenței uriașe de vârstă, el având 45 de ani, iar ea doar 18 ani, au împreună trei copii: Bogdan, care îl urmează la tron și două fiice, Ana și Maria.
În ciuda zvonurilor despre cei opt copii nelegitimi ai lui Ștefan cel Mare, unul singur se dovedește a fi un copul din flori, fiind vorba despre Petru Rareș. Acesta s-a născut în urma unei relații a lui Ștefan cel Mare cu Maria Rareșoaia.
Chiar dacă se spunea că Alexandru, fiul Marușcăi ar fi fost încă unul dintre copiii nelegitimi ai marelui domnitor, totuși s-a dovedit a fi o eroare pentru că Alexandru a fost, de fapt, fiul Evdochiei din Kiev, prima soție a lui Ștefan cel Mare.
Cei care au pornit o campanie de denigrare a liderului Moldovei au fost comuniștii, reușind să-i determine pe scriitorii vremii să îi redea acestuia imaginea de adevărat fustangiu. Din acest punct de vedere însă, alți conducători medievali români au fost cei care au ajuns să aibă copii din flori și care nu ezitau să cucerească, în ciuda faptului că au rămas în istorie ca niște oameni cuminți. Doi dintre aceștia sunt voievozi cu nume importante, amintite de istoria românilor, fiind vorba despre Mircea cel Bătrând și Alexandru cel Bun.
Alexandru cel Bun: conducătorul cu 14 copii
Alexandru cel Bun – Născut în secolul al XIV-lea – d. 1 ianuarie 1432, Suceava, Moldova
Desigur, Mircea cel Bătrân nu a fost singurul voievod cu astfel de plăceri. Domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, de-a lungul domniei sale între 1400 și 1432, în afara faptului că a asigura prosperitatea voievodatului său și a redat supușilor săi pacea, a avut și o altă latură, neștiută de mulți.
În afara calităților sale care l-au ajutat să dobândească numele de „cel Bun”, acesta avea și o mare sete de relații extraconjugale. La rândul său, Alexandru cel Bun a ajutat societatea acelor vremuri să numere mai mulți cetățeni, presupunându-se că a avut 14 copii din flori. O singură amantă a acestuia a fost cunoscută și anume Stana, care i-a dăruit un fiu, pe Ștefan al II-lea. Ca și în cazul lui Mircea, copii acestuia au râvnit la tronul tatălui.
„În Moldova, după moartea lui Alexandru cel Bun, constatăm aceeaşi stare nenorocită ca şi în Ţara Românească după Mircea cel Bătrân. Fiii, legitimi sau nelegitimi, se luptă pentru moştenirea părintească”, preciza şi Constantin C. Giurescu în „Istoria Românilor”, volumul II.
Voievozii care au fost cunoscuți ca fiind „sfinți”, dar care aveau copii din flori
În afara acestor voievozi foarte cunoscuți, istoria a cunoscut și domnitori care au dus o viață duplicitară și care alergau neîncetat după „iubire”. Doi dintre aceștia au fost fiii lui Petru Rareș, un cunoscut voievod al Moldovei. Iliaș al II-lea Rareș a reușit să scandalizeze societatea Moldovei în acea perioadă.
Fiii lui Petru Rareș: viață plină de desfrâu în Istanbul
Chipul lui Iliaş Rareş pe tabloul votiv al mănăstirii Probota – 1531 – d. 1553, Alep, Imperiul Otoman
Fiind crescut de turci în casa lui Mehmed Sokoli, Iliaș s-a întors mai târziu în dorința de a ocupa tronul tatălui său. Din cauza faptului că îi lipseau spiritul de războinic și cel de administrator, nici în viața personală acesta nu excela, ducând o viață plină de desfrâu la Istanbul, fiind atras de băieții tineri și cadâne.
„Dinafară se vedea pom înflorit, iar dinlăuntru – lac împuţit. Că avându lângă sine sfetnici tineri turci, cu cari ziua petrecea şi să dezmierda, iar noaptea cu turcoaice curvind, din obiceele creştineşti s-a îndepărtat”, preciza Grigore Ureche, în „Letopiseţul Ţării Moldovei”.
Din cauza criticilor primite, a deci să fugă în Istanbul pentru a trăi viața care îi aducea plăcere, fiind urmat și de către fratele său, Ștefan al VI-lea Rareș care împărtășea aceleași patimi, boieroaicele tinere fiind slăbiciunea lui cea mai mare.
„Foarte autoritar şi, pe deasupra, foarte desfrânat, deşi avea soţie, Caterina, şi un fiu, Petru, a cărui soartă ulterioară ne este necunoscută, el a stârnit repede ura boierilor”, scria reputatul istoric moldovean Ştefan Gorovei, în „Muşatinii”. Ștefan al VI-lea Rareș a și fost omorât de boieri în tabăra de la Țuțora, pe Prut.
Mihnea cel Rău: setea de plăceri îl dă jos de pe tron
Mihnea cel Rau, frescă din Mănăstirea Iviron – 1462, Țara Românească – d. 12 martie 1510, Sibiu, Voievodatul Transilvaniei
Atât Valahia cât și Moldova pare să fi livrat cei mai mulți astfel de conducători pentru că, tot în Valahia, voievodul Mihnea cel Rău, un fiu nelegitim al lui Vlad Țepeș reușea să ia tronul în anul 1508. De-a lungul domniei sale, a atacat Țara Românească, executând boieri, preoți și utilizând chiar și un tun împotriva unei biserici. Plăcerile carnale erau satisfăcute cu soțiile și fiicele boierilor chiar de față cu aceștia.
„Prinse pre toţi boierii cei mari şi aleşi, muncindu-i cu multe munci cumplite şi le lua toată avuţia, şi se culca cu jupânesele lor şi cu fetele lor înaintea ochilor lor. Unora le-a tăiat nasurile şi buzele, pre alţii i-a spânzurat şi pre alţii i-a înecat”, după cum relata călugărul Gavril Protul.
Din cauza setei lui de putere și a modului de viață barbar pe care îl ducea, Mihnea cel Rău este înlăturat de la tron.
